Tamara, hai că nu-i chiar aşa de plictisitor in inchisorile canadiene. Incepând de azi am acces la internet şi-am să te pot ţine la curent cu ceea ce mi se-ntamplă. Ti-am rămas dator cu motivul pentru care am intrat la răcoare (vorba vine răcoare ca e mult mai cald decât a fost in apartamentul nostru din Bucuresti, iarna trecută, după ce am tăiat ţevile de la calorifer cu bomfaierul). Uite cum a fost: rămăsesem in pană de bani iar Giculanul a zis să ne inscriem la cursurile de Limba Franceză, că nu numai că sunt gratuite, da’ ne mai şi dă Guvernul Canadian 500 de dolari pe lună pentru asta. Apropos, ia vezi, n-ai de unde să faci rost de adresa de e-mail a premierului Boc să-i scriu şi dânsului despre asta că poate implanteaza metoda cu 500 de dolari pe lună şi-n România. Să vezi atunci ce repede ar invata ungurii limba română. Ei, şi la cursurile astea de franceză l-am cunoscut pe Murgeanu, zis şi Tactilul pentru modul in care işi foloseşte degetele de la mâini şi de la picioare. E in stare să-ţi subtilizeze până şi lentilele de contact fară să bagi de seamă. Stai să vezi: stăteam cu Giculanu şi cu el la o masă la restaurantul "Dracula" din Montreal şi odată il văd pe Tactilul că se apleacă şi-l sterge cu graţie pe obraz pe Giculanu. Hait mi-am zis. Te pomeneşti că ăsta are bucurii la prietenul meu de-o viaţă. Si mă pregăteam să-l stropesc cu ketchup-ul din sticla de plastic. "Bă, ia uitaţi ce perlă am şutit de la gâtul uneia" Si nici una nici alta azvârle pe masă o bila transparentă. Giculanu se face verde, işi duce mâna la ochiul stâng şi-ncepe să-njure in quebequasă. O clipă am rămas interzis, cum probabil că ai rămas şi tu Tamaro, că era prima dată când realizam că Giculanu e poliglot, dar pe urmă mi-am dat seama că bila transparentă era defapt ochiul de sticla al lui Giculanu, că şti că şi-a pierdut un ochi in urma tratamentului ăla cu picături pe care l-a urmat pentru creşterea părului. Ce mai, e dat dracului Tactilul. Se imbracă intodeauna la patru ace, asta fară să le mai pun la socoteală şi pe cele pe care uită să şi le scoată din cămaşile pe care le imbracă direct din pachet. E inalt, are ochi albaştri şi e bine legat ("sunt bine legat la figurat", glumeşste el dezvelindu-şi dinţii perfecţi, "că la propriu nu m-a "legat" nimeni pană acum, nici vreun reprezentant al legii, nici vreo reprezentantă a sexului frumos şi triunghiular"). Si unde mai pui ca vorbeşte şi cu "r". Grrraseiază, cum ii place lui să spună. A dat-o gata pe profesoara de franceză. Il pune numai pe el să citească din manual: " Pourrrrquoi le prrrrintemps on peut découvrrrirrr dans les vitrrrines des sorrrrcières et chimèrrrres?" Habar n-are ce citeşte, şi nici profesoara. E atenta la cum işi rostogoleşte Tactilul "r"âul şi, cum eu stau in prima bancă, am vazut cum i se face pe gât, profesoarei, pielea de găină. "Mare minune dacă n-o să inceapă să şi cotcodacească", i-am zis intr-o zi. "Las-o si tu mai moale cu "graseiat-ul" că odată nu se mai poate controla femeia şi asistăm in premieră la un orgasm declanşat de limba ta, franceză."
Dar nu despre asta vroiam să-ţi scriu, Tamara. Da` acuma daca tot am internet nelimitat şi plăteşte penitenciarul, profit şi eu şi bat câmpii, da nu prea tare că-ncep să urle şi se trezesc colegii de celulă. Intr-una din seri, după unul din meciurile de fotbal cu băieţii din grupa de franceză, zice Tactilul: "Bă, care vreţi să faceti un ban necinstit?" Lui Giculanu i-a lucit ochiul. Nici acum nu stiu dacă de la propunere sau de la neoanele reclamei de deasupra: “Icitte, c’est Pepsi!” Cert este că am rămas la o bere toţi trei.
"Bun, suntem trei in chestia asta, ne mai trebuie o femeie", a zis Murgeanu mângâind tandru gâtul sticlei de bere. "Ne trebuie o femeie pentru echilibru, pentru ordine.", a continuat el. "V-aţi gandit la cineva anume?" La cine dracu` să ne fi gandit si mai ales când, că de-abia ne spusese că avem nevoie de o femeie. Uneori Tactilul e destul de ciudat. Are impresia că ţi-a spus deja lucruri pe care de fapt le auzi atunci pentru prima oară. Si oricum după opinia mea, pe care de altminteri o cunoşti foarte bine, o femeie, mai ales in relaţie cu trei barbati, nu poate aduce decat dez-ordine.
"Eu m-am gandit la profesoara de franceză. Are cineva ceva impotrivă?" "Bă, zice Giculanu, ne mai fierbi mult? Că deja mi s-au distrus toate vitaminele. Zi odată ce-ai pe suflet şi hai să ne răspandim pe la casele noastre că mâine avem iară o zi grea, cu şase ore in care trebuie să ascult rrrr-ielile tale".
Si-atunci şi-a inceput tactilul numărul de magie. A făcut câteva pase prin aer cu palma dreaptă, (timp in care Giculanul s-a ţinut preventiv cu mâna de ochiul stâng)si hop, a scos din buzunarul hainei mele un obiect de plastic, paralelipipedic, de marimea unei cărţi de vizită, cu o fantă in interior şi cu marginile răsfrânte spre exterior.
"Cine-mi poate spune ce reprezintă obiectul ăsta are o sticlă de wiskey din partea mea". Giculanu, cu ochii iesiţi din orbite a intors obiectul pe toate părţile. A urmat apoi un zgomot ca de piatră căzută in apă. Nemairezistand tensiunii, ochiul de sticlă se rostogolise in paharul cu bere.
"Imbrăcaminte pentru abonamentul de metrou", am zis eu intr-o doară. "Mardare, eşti la 2 centimetri de sticla de wiskey", zice Tactilul punând obiectul in lumina intermitentă a neoanelor şi privind-l printre gene. Giculanu era preocupat in timpul ăsta să extragă ochiul de sticlă din paharul cu bere fară să-şi bage degetele in conţinut. "Bă, zice Murgeanu, vă dati bătuţi?" "Ne dăm mă", răspunde cu greu Giculanu ţinând victorios ochiul de sticlă-ntre dinţi.
Tactilul, luând delicat obiectul paralelipipedic intre degetul mare şi cel aratator, zice pe un ton misterios: "Ceea ce vedeţi este un colector de cărţi de credit".
Dar nu despre asta vroiam să-ţi scriu, Tamara. Da` acuma daca tot am internet nelimitat şi plăteşte penitenciarul, profit şi eu şi bat câmpii, da nu prea tare că-ncep să urle şi se trezesc colegii de celulă. Intr-una din seri, după unul din meciurile de fotbal cu băieţii din grupa de franceză, zice Tactilul: "Bă, care vreţi să faceti un ban necinstit?" Lui Giculanu i-a lucit ochiul. Nici acum nu stiu dacă de la propunere sau de la neoanele reclamei de deasupra: “Icitte, c’est Pepsi!” Cert este că am rămas la o bere toţi trei.
"Bun, suntem trei in chestia asta, ne mai trebuie o femeie", a zis Murgeanu mângâind tandru gâtul sticlei de bere. "Ne trebuie o femeie pentru echilibru, pentru ordine.", a continuat el. "V-aţi gandit la cineva anume?" La cine dracu` să ne fi gandit si mai ales când, că de-abia ne spusese că avem nevoie de o femeie. Uneori Tactilul e destul de ciudat. Are impresia că ţi-a spus deja lucruri pe care de fapt le auzi atunci pentru prima oară. Si oricum după opinia mea, pe care de altminteri o cunoşti foarte bine, o femeie, mai ales in relaţie cu trei barbati, nu poate aduce decat dez-ordine.
"Eu m-am gandit la profesoara de franceză. Are cineva ceva impotrivă?" "Bă, zice Giculanu, ne mai fierbi mult? Că deja mi s-au distrus toate vitaminele. Zi odată ce-ai pe suflet şi hai să ne răspandim pe la casele noastre că mâine avem iară o zi grea, cu şase ore in care trebuie să ascult rrrr-ielile tale".
Si-atunci şi-a inceput tactilul numărul de magie. A făcut câteva pase prin aer cu palma dreaptă, (timp in care Giculanul s-a ţinut preventiv cu mâna de ochiul stâng)si hop, a scos din buzunarul hainei mele un obiect de plastic, paralelipipedic, de marimea unei cărţi de vizită, cu o fantă in interior şi cu marginile răsfrânte spre exterior.
"Cine-mi poate spune ce reprezintă obiectul ăsta are o sticlă de wiskey din partea mea". Giculanu, cu ochii iesiţi din orbite a intors obiectul pe toate părţile. A urmat apoi un zgomot ca de piatră căzută in apă. Nemairezistand tensiunii, ochiul de sticlă se rostogolise in paharul cu bere.
"Imbrăcaminte pentru abonamentul de metrou", am zis eu intr-o doară. "Mardare, eşti la 2 centimetri de sticla de wiskey", zice Tactilul punând obiectul in lumina intermitentă a neoanelor şi privind-l printre gene. Giculanu era preocupat in timpul ăsta să extragă ochiul de sticlă din paharul cu bere fară să-şi bage degetele in conţinut. "Bă, zice Murgeanu, vă dati bătuţi?" "Ne dăm mă", răspunde cu greu Giculanu ţinând victorios ochiul de sticlă-ntre dinţi.
Tactilul, luând delicat obiectul paralelipipedic intre degetul mare şi cel aratator, zice pe un ton misterios: "Ceea ce vedeţi este un colector de cărţi de credit".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu