Gândurile aburite ale unui pierde vară (3)

Stimată redacţie (că altfel nici nu pot să vă mai spun),

N-am primit nicio veste de la Tamara. Am primit în schimb o scrisorică de încurajare de la domnu' Geoană, pe care mi-a trimis-o printr-un porumbel care i-a ieşit dânsului din gură. Da’ nici dansu’ nu-mi zicea nimic despre Tamara. Eu ştiu că tele-comunicaţiile suferă la nivel mondial, că Nortelu' a concediat pe capete iar la France Telecom se aruncă oamenii pe fereastră, da' măcar o vorbuliţă despre nevastă-mea Tamara puteaţi să strecuraţi. Am ascultat şi la radio, la Europa Libera, si la Vocea (răguşită) a Americii, că am luat cu noi în container radioul cu galenă la care asculta bunicul foxtrot în timpul celui de-al doilea război mondial da' n-am auzit nimic despre Tamara. Am auzit în schimb S.O.S.-ul pe care l-a lansat un petrolier pe lângă coasta Spaniei. Zicea căpitanu' că să nu se mai îngrijească turiştii de uleiuri de plajă că o să fie uleiuri pe plajă cât pentru vreo patru sezoane.

Pe când stăteam noi în container şi număram în gând oile pe care-o să le mulgă nea Gigi Becali când o să se lase de politică, Giculanu a venit c-o idee ruşinoasă. "Mardare, zice, ce-ar fi să ne dăm drept homosexuali când ajungem la Montreal. Le spunem ălora de la biroul de emigrari că ne iubim sincer de multa vreme şi că nu mai puteam suporta persecuţiile guvernului Boc.” M-am uitat eu atent la Giculanu, să văd dacă vorbeşte serios, da' n-am vazut nimic, că v-am mai spus că-n container era un întuneric de nu se vedea om cu persoană. La un moment dat, simt o mână pe picior şi-un pupat în ureche. Hait, îmi zic, m-a dibuit Tamara şi-aici, da' imediat îmi dau sema că n-are cum să fie ea, că prea avea limba aspră şi-odată clănţăn din dinţi cum face Bisisica, căţeaua din faţa blocului, când se apără de muşte. "Ho, mă, urlă Giculanu, de ce nu spui că vrei să fii tu partea activă?" Mă uit la el, da' de data asta privirea-mi era ca săbiile alea cu laser din Razboiul Stelelor, şi zic: "Auzi Giculane, pot să fiu ce parte vrei tu, pot să-mi pun şi cercei în urechi, pot să mă dau şi cu ruj pe buze, pot să-mi dau şi ochii peste cap, cum face Tamara când vrea să profite fizic de mine, deşi mie niciodată nu-mi iese chestia asta cu datul ochilor peste cap, că întotdeauna mi se înţepenesc undeva între frunte şi ceafă, da' sa nu te mai prind că mă atingi, nici măcar c-o floare. Poate sa fie ea şi de plastic."

"Iote la el, ce sensibil a devenit! Păi ce, filosofii greci nu erau cu toţii homosexuali, începând cu Epi-cur şi terminand cu Pupincuride? Ca să nu mai vorbim de lumea de rând." Ce mai, ştie Giculanu cum să mă ia. Mie dacă-mi vorbeşti de filosofii greci mă-nmoi tot ca o tomată uitată vara pe balcon (aşa înmuiată şi tot i-am dat-o Tamarei s-o puna la ciorbă, că mi-a fost lene să mă duc la piaţă pentru-atata lucru).

"Giculane, hai c-am înţeles mesajul, da' altă minoritate nu puteai şi tu să găseşti?" "Păi care alta? Unguri nu putem să fim, că-n afară de Istenem, Ighen şi alte înjurături, nu mai ştim altceva. Ţigani nici atât, că ăştia nu numai că nu mai sunt persecutaţi, da' de când cu liberalizarea vizelor au plecat ei s-o persecute pe bătrâna doamnă, Europa, gerontofilii dracu'. Lasă să vadă şi alţii cum e cu filmu' ăla  <Am întâlnit şi ţigani fericiţi, da' erau toţi după gratii>". "Păi atunci, ce-ar fi să le cumulam pe toate, ca să aibă mai multă greutate. Hai să ne dam drept: ţigani kurzi şi homosexuali pe deasupra." Din tacerea care a urmat am înţeles că am dat lovitura cu propunerea asta. "Hai ca fac eu pe ăla pasivu' că tu şi-aşa ai fost activist toată viaţa." N-am mai primit nici un răspuns şi-am bănuit că Giculanu terminase numărătoarea oilor şi-l furase somnul, aşa că l-am ciupit de picior.

L-am ciupit a doua oara, nimic. Dau cu mâna-n stânga, în dreapta, nimic. Nu mai era nimeni de ciupit în tot containerul în afară de mine.

va urma (sper din tot sufletu')