miercuri, 2 februarie 2011

Din jurnalul lui Emil a lu’ Nuţu Năii


Azi noapte am visat că am căzut din pat. Ce coşmar! Oricum, bine că n-am visat că am căzut din scaun.
Dimineaţă m-am sculat, mi-am făcut o cafeluţă de criză, fără zahăr şi fără cafea  apoi m-am dus să-mi verific e-mailul. Dar ce-am putut? Era blocat de hămesiţii ăia cu “Prima casă”, care nu se mai satură şi chiar vor să-şi cumpere casă cu programul ăsta. Se plâng, că cică durează prea mult până li se aprobă dosarele şi pierd avansul. Ăsta-i motiv să-mi blocheze mie e-mailul cu spam-urile lor? I-am trimis un SMS presedintelui, să ştie şi dânsul că programul e un adevărat succes. 

Mâine vreau să trag o tură cu maşina la Timişoara să văd în ce stadiu mai e autostrada. Să nu uit să-i spun şoferului să monteze neapărat apărătoarea de ouă clocite.
Pe seară mă duc la sală să mai îmi umflu puţin muşchii. O să am nevoie luni la întâlnirea cu sindicatele.
Vorbeşte lumea cum că Bulgaria a trecut înaintea României la măsurile anticriză.
Am făcut şi eu ce-am putut: am crescut de doua ori bugetul la Cotroceni faţă de anul 2008 şi-am înfiinţat doua Ministere inutile: al Turismului şi al Tineretului. În plus de asta am scos şi cea mai bună lege a salarizării. Am negociat-o pînă am căzut sub masă. De fapt dl. Preşedinte ne-a băgat pe toti sub masă seara târziu, la Goden Blitz, unde am sărbătorit 653 de zile şi 14 ore de când am fost investit în funcţia de Premier. Se vede că dânsul are experienţă. Mie, după două trei pahare de „horincă” mi s-a rupt filmul şi-am în ceput să cânt: „Puşca şi cureaua lată, îmi e dor de coasă, tată.” 

Ieri am fost invitat în emisiunea Vorbe grele, a lui Ciutacu şi m-a pus să zic “Tatăl nostru”, derbedeul dracului. Ce credea el că nu mă prind că era cu referire la Băsescu.? Pe urmă a încercat s-o dreagă şi m-a pus să recit „Înger, îngeraşul meu.” Am recitat până la: “Eu sunt mic, tu fă-mă mare!” când am sesizat caterinca, m-am dat jos de pe fotoliu şi-am părăsit emisiunea, demn, fără să mai cad sub scările de la platou ca la emisiunea lui Andrei Gheorghe, în 2004.

Tot ieri i-am acuzat pe cei din administraţia locală că-şi angajează rudele, pe care apoi le plătesc din banii statului. M-am făcut că uit că eu însumi mi-am angajat nepoata la Guvern. Să mai zică cineva că nu sunt un premier cu tupeu.
Nu ştiu cu ce dracu’ mi-au dat ăia-n păr când am fost să mă tund la hipermarket, că mă tot mănâncă pielea capului. Maică-mea zice că în loc de praf de talc mi-au dat cu praf de scărpinat. Aici e sigur mâna lui Ponta. 

Peste o săptămână vine preşedintele Franţei în vizită la Cotroceni, şi Băsescu a zis că mă lasă şi pe mine să mă întâlnesc cu el. Pentru asta am dat deja ordin să se miniaturizeze toate mobilele din cabinet, să se taie picioarele la scaune şi la mese în cabinetul meu din Palatul Victoria, iar pe post de secretară am angajat o pitică de la circul de stat. Să nu se simtă omul complexat.

Azi pe la 11.00 s-a mai incălzit un pic şi-am ieşit în balconul Guvernului să prind o porţie de ultraviolete Imediat m-a sunat şeful să mă-ntrebe de ce am rămas aşa cu ochii în soare. Sigur m-a pârât Udrea, că are balconul chiar deasupra mea. Mi-a zis mama să am grijă la femeia blondă cu poşetă Vuitton, că e unsă cu toate alifiile. Dacă stau bine să mă gândesc are dreptate mama. Chiar şi preşedintele a uns-o cu cremă de soare, astă vară, când s-au întâlnit întâmplător la plajă. E înţeleaptă mama. Cu toate astea le-a zis unor reporteri că la dânsa-n casă nu se simte criza. Trebuie s-o conving acum să dea o dezminţire pe postul de televiziune respectiv. Păi dacă nu se simte criza, cum să conving eu FMI-ul să ne vireze şi tranşa a patra de împrumut direct la buget, ca să am bani să plătesc pensiile?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu