Gândurile aburite ale unui pierde vară (4)

Dragă Tamara,

de când nu ţi-am mai scris multă apă a curs pe fluviul Saint Loraine şi odată cu ea au curs şi zilele mele... Hai că nu vreau să devin patetic. Îţi scriu din închisoare pe hârtia unui pachet de ţigări. Pe fereastra zăbrelită văd un singur arţar în mijlocul unui câmp de zăpadă. Cred că special au plantat ăştia arţarul în faţa celulei ca să-mi aducă aminte în fiecare clipă că sunt în Canada. Naţionaliştii dracului! Mi-a dor de tine Tamara! Mult ne-am mai iubit noi şi încă în cele mai năstruşnice locuri. Păi cine a mai făcut dragoste în carlinga unui avion de două persoane? Noi doi în 2002, după ce ne-am hotărât împreună cu Giculanu, vecinul de sub noi, să pornim propria noastra afacere, adică să deschidem o şcoală de zbor pentru piloţii amatori. Singura problemă era că nu aveam niciun avion în dotare. Noroc cu Giculanu că avea un prieten la fabrica de avioane din Craiova şi contra a doua butoiaşe de ţuica i-a cărat ăsta cu rucsacul, piesă cu piesă, un avion de două locuri. Cel mai greu i-a fost cu aripile, că l-a întrebat paznicul la poartă ce face cu ele şi el a zis că vrea să-i ridice un monument lui Aurel Vlaicu şi paznicul l-a confundat pe Vlaicu cu Raicu, prefectul Craiovei şi i-a dat voie să iasă cu camionul.

Am asamblat avionul în faţa blocului, după un joc de construit al lu` ăla micu’. S-a strâns lumea ca la urs, mai ales copiii. Ăla micu’ ne-a cam întarziat vreo câteva zile că a-nghiţit nişte şuruburi, cu tot cu piuliţe şi-a trebuit să-i dăm zeamă de pere ca să le recuperăm. La sfârşit, când tocmai montam ştergatoarele de parbriz de la Trabantul nostru, că atunci ne-am dat seama că profitând de înghesuială cineva plecase cu originalele, ne pomenim cu Pandele, şefu’ de secţie de la secţia 3, roşu de furie şi de Trascau. Zice:"Ce bă, vreţi să dovediţi că sunteţi mai şmecheri decât Politia română? Nu vă mai ajungea portbagajul Trabantului pentru cumpăraturi, acu’ v-aţi tras şi avion ca Dan Diaconescu? Abia aştept să vă prind că treceţi cu el pe roşu sau că nu daţi prioritate la pietoni. Dar până atunci, ia să văd carnetele de conducere." Şi atunci ai sărit tu Tamaro, cu prezenţa ta de spirit cu tot, şi-ai zis: "Uite nea Pandele permisul, că eu am toate categoriile, şi A-ul şi B-ul si C-ul. Al dracu’ fir, cum mi s-a tras." şi ţi-ai ridicat un pic fusta, care şi aşa era scurtă, de i s-au belit ochii şefului de secţie ca sula prefecturii, deşi nici acum nu-mi dau seama ce-are sula cu prefectura.
"Nea Pandele", ai zis tu profitând de perplexitatea acestuia, "sunt în regulă, că am şi categoria A, de la avion." "Ştiam eu că am dreptate", a bâguit şeful de secţie cu ochii lipiţi de picioarele tale. „N-avea cum să fie A de la motociclete cum zice domnu locotenent. Ce ştie ăştia tinerii? Nu ştie decât să tragă fire la ciorapi, ăăăăă, să tragă mâţa de coadă".

Pe urmă am plecat cu toţii pe câmp să-i facem proba. Şi avionul n-a vrut să pornească că dădea motorul rateuri iar Giculanu răcnea întrebându-mă dacă am tras şocul, că el credea că e ca la Trabant. Până la urmă i-am pus şi pe el şi pe Pandele să ne împingă vreo 500 de metri până au căzut laţi. Ei au căzut, da’ avionul s-a ridicat. Tu erai excitată peste masură din cauza zborului da’ şi din cauza bikinilor pe care ţi-i făcusem eu cadou de mărţisor şi care erau cu doua numere mai mici. Am simţit apoi mâna ta pe manşă şi după aceea n-am mai simţit nimic. Doar într-un târziu am auzit vocea lui Pandele, venind de undeva de departe: "Hai că sunteţi amândoi în plop. Ia daţi-vă voi jos să vă-nmânez procesul verbal de contravenţie. După ce că n-aţi oprit la semnalizarea agentului de circulaţie aţi depaşit şi viteza regulamentară în localitate". Acestea fiind zise, nea Pandele se prăbuşi secerat în râpa de la marginea drumului. Trascăul îşi făcuse până la urmă datoria.

Despre viaţa din puşcăriile canadiene şi motivele pentru care am ajuns după gratii îţi voi scrie într-o scrisoare viitoare că acum mi s-a terminat hârtia de la pachetul de ţigări.
Te pup pe sânii tăi asimetrici.
Mardare