Viorel Gaita dincolo de aparente

Am acceptat invitatia pentru ca stiam ca emisiunea "Dincolo de aparente" este o oaza de bun simt intr-un desert de vulgaritate si prost gust. Si chiar asa a si fost. Emisiunea a fost difuzata pe 20 nov 2011 pe Antena 2

Viorel Gaiţă, arestat din cauza… pălincii de Maramureş

de Ioan BUDA ŢEŢU (interviu aparut in "Glasul Maramuresului" in data de12-11-2011)

(http://glasul.ro/view_article.php?show=34410&name=Viorel_Gaita_arestat_din_cauza%26hellip%3B_palincii_de_Maramures)

Viorel Gaiţă este binecunoscut publicului iubitor de umor, indiferent că este din România sau Canada, ţări în care a locuit şi realizat emisiuni de televiziune. A fost, pe rând, membru al grupului de umor Geof, pe vremea când era student la Geologie, în Bucureşti, realizator de emisiuni la Tele 7 ABC, Pro TV, la un post de televiziune canadian, TVR 1 şi, acum, Antena 1.

Printre emisiunile care l-au consacrat au fost "Lumea lui Gaiţă", "Gaiţele de la miezul nopţii" (la radio Pro FM) "Echipa mobilă" (cu Ovidiu Cuncea – Kauciuc şi Marius Drogeanu), Mioriţa News şi acum "Plasa de stele".
Este cel care a introdus în emisiunile televizate din România farsele realizate pe stradă (gen "Camera ascunsă") dar şi farsele realizate unor celebrităţi, oameni politici sau vedete din showbiz. Nu ştie multe despre Maramureş, dar ştie că e vorba de un judeţ unde "se agaţă harta în cui. La propriu." Ştie şi că multă lume confundă oraşul Baia Mare… cu judeţul cu acelaşi nume şi completează: "Am auzit vorbindu-se de judeţul Baia Mare la fel cum am auzit vorbindu-se de oraşul… Maramureş".

• "Am făcut practica geologică în Baia Mare"

A fost o singură dată în Maramureş, pe vremea studenţiei, îşi aminteşte cu drag şi umor de acele vremuri: "Eu am terminat Facultatea de Geologie, avându-l profesor la Mineralogie chiar pe fostul preşedinte Emil Constantinescu. N-aveam cum să nu ajung în Maramureş. Am făcut practică geologică în Baia Mare şi-n împrejurimi şi-am fost cazaţi la un liceu din oraş. În alea două săptămâni cât a durat practica m-am şi îndrăgostit de o puştoaică de liceu (îs fete faine la voi). Inocenţa personificată mi s-a părut mie atunci, tocmai luase admiterea la Academia de Studii Economice din Cluj. Am şi vizitat-o acolo în vacanţa de iarnă şi-am găsit-o foarte schimbată. O schimbaseră mai mulţi în alea cinci luni de când nu ne mai văzuserăm."

• Se vede purtând gaci şi clop

"Mă văd îmbrăcat aşa şi cântând: Ai ţurai! După pui de moroşan/ Da’ să nu dai cu bolovan/ Că dacă li-i nimeri,/ Ai de capu’ tău a fi."
Are şi amintiri neplăcute legate de Maramureş. A băut pentru prima dată palincă în timpul stagiului militar. Un băimărean, căruia îi spuneau Moroşanu, se întorcea din permisii cu palincă. El fiind bucureştean, obişnuit doar cu gradele ofiţerilor, nu şi ale pălincii, nu i-au trebuit mai mult de 3-4 păhărele ca să ameţească.
"Am căpătat un curaj nebun şi m-am dus, clătinându-mă, la colonelul de serviciu pe unitate, căruia i-am spus că armata e o prostie făcută să îndobitocească oamenii. Mi-a dat trei zile de bulău", îşi aminteşte farsorul Gaiţă de primul contact cu pălinca de Maramureş.
Dintre artiştii locali îi plac Fraţii Petreuş, Ştefan Hruşcă, Dumitru Fărcaş. Mărturiseşte că a cântat cântece din Maramureş, precizând şi în ce context: "Bineînţeles că am cântat. Pot să cânt şi în ruseşte după… câteva păhărele de pălincă, deşi nu ştiu o boabă".
Mărturiseşte că l-ar tenta să se mute, după ce iese la pensie, în Maramureş. "Pe lângă infernul de zi cu zi din Bucureşti, Baia Mare mi se pare un sanatoriu".

De Gaiţă cu Viorel vorba

(interviu pe Messenger pentu Trilema, http://polimedia.us/trilema/, 10 Martie 2011, autor: Mircea Popescu)

viorel_gaita: sunt gata mr. Richard

Richard Sullivan: Dom'le, stiai ca apa de baut contine o mare cantitate de hidrogen ?

viorel_gaita: Eram sigur ca ai sa faci si tu aceeasi confuzie. Nu eu am facut ancheta cu apa ci amicii mei de la Academia Catavencu, respectiv, daca nu ma-nsel Liviu Mihaiu. Eu am facut altele cu vreun an mai devreme (prin 1993).

viorel_gaita: Vasele sanguine sechestrate in Portul Constanta, Nivelul erectiei, Menopauza de lucru...

Richard Sullivan: Eram cit pe ce sa te intreb daca esti sigur. Sincer, eu as fi jurat pe asta. Ca sa vezi ce inseamna memoria omului, ai idee de cind imi doream sa te intreb chestia asta ?

viorel_gaita: Zonele erogene din Romania...

viorel_gaita: E ok m-am obisnuit cu confuzia, dar n-am incercat niciodata sa profit de pe urma ei.

Richard Sullivan: Putem zice ca Mihaiu & AC ti-au furat ideea ?

viorel_gaita: Nu, e prea mult spus. Cel mult s-au inspirat din stilul meu, asa cum s-au inspirat mai tarziu si Buzdugan si Carcotasii, cu farsele lor telefonice.

Richard Sullivan: Dar cum s-ar putea apara creativitatea ? Trebuia sa-ti dea Mihaiu niste bani ? Sau trebuia sa-ti ceara voie sa faca emisiune ? Sau trebuia sa existe un oficiu central al ideilor banale, de unde sa-ti iei si tu si el o licenta ?

viorel_gaita: Lasa-l pe Mihaiu, ca el chiar e un baiat destept care are vorbele si ideile la el. Ce te faci insa cu Morar de la Rai da Buni care a facut o intreaga emisiune cu materialele mele filmate in 93 si 94 pe cand eram la Tele7abc, materiale luate de pe youtube, fara sa-mi ceara niciun acord, ba a mai avut si tupeul sa ma invite a doua zi in emisiune ca sa vorbim despre soarta umorului din Romania. De ce a doua zi? Habar n-am. A, ba da, a zis chiar in emisiune ca nu stie pe unde mai lucrez, dar parca-si aduce aminte ca prin TVR, (desi de doi ani eu lucrez la Plasa de Stele care e chiar in ograda Trustului), si ca n-a gasit nr meu de telefon. Ce zici de asta?

Richard Sullivan: Eu nu zic nimic, ca eu intreb, tu zici. Ce sa-nteleg, ca practic regulile astea ne-ar apara de nesimtiti ?

viorel_gaita: Acuma am vazut ce-ai scris mai sus. Tu vrei sa faci misto de mine? Pai ce eu am nevoie de un centru al ideilor banale, cand toate ideile mele au fost geniale?

Richard Sullivan: Ei, nu-i vorba de tine. E vorba ca astazi, Pro Tv-ul cumpara un "format". Ce-i un format  ? O idee banala.

Richard Sullivan: De unde-o cumpara ? De la oficiul de vindut idei banale.

Richard Sullivan: O tehnologie, daca preferi termenul si te deranjeaza celalalt.

viorel_gaita:Bineinteles ca nu ma deranjeaza. De nesimtiti ne aparam singuri ignorandu-i.

Richard Sullivan: Functioneaza metoda ?

viorel_gaita: Prin cate am trecut eu in canada, nesimtirile de aici mi se par parfum.

Richard Sullivan: Ia zi, prin ce-ai trecut prin Canada ?

viorel_gaita: Pai ce tu crezi ca acolo nu se fura proprietatea intelectuala? Am ajuns, cu greu, la unul din membrii familiei Rozon, familie ce detine firma care face Just for laugh gags, sau Just pur rire, care sunt niste camere ascunse scurte pe care le difuzeaza acum si Protv-ul. Bineinteles ca am fost privit cu suspiciune (ia uite-l si pasta, a venit de 6 luni in Canada si vrea sa faca rahatul praf), dar dupa ce-au vazut o selectie de camere ascunse realizate de mine la Pro si traduse pentru ei in Engleza, s-au strans de prin toate birourile la vizionare.

Richard Sullivan: Asa.

viorel_gaita: M-au intrebat cate camere ascunse de genul asta am si le-am zis ca am vreo 24 de ore, au aranjat rapid o alta intrevedere in care, dupa vizionarea materialelor urma sa se discute si o eventuala colaborare.

viorel_gaita: Bineinteles ca am fost in al 9-lea cer, dar nu pentru mult timp, pt ca un prieten care era venit de mai mult timp la Montreal si care avusese timp sa faca si facultatea de film si cinematografie acolo mi-a zis ca ar fi bine sa nu ma duc singur la acea intalnire.

Richard Sullivan: Ci cu avocatul ?

viorel_gaita: Nu neaparat, dar cu o persoana pe care s-o prezint ca fiind agentul meu, sau impresarul meu.

Richard Sullivan: Just. Ai ascultat ?

viorel_gaita: M-a avertizat dinainte ca am sa constat o schimbare in atitudine lor. Nu l-am crezut, inca fiind imbatat cu apa rece. Am sunat sa le spun ca va mai asista o persoana la intalnirea noastra si anume impresarul meu. Am simtit prin telefon ca ceva s-a-ntamplat. "Ca de unde pana unde am eu impresar, un emigrant venit doar de 6 luni in Canada etc. Persoana respectiva poate veni, dar nu va avea niciun rol in negocierea noastra."

Richard Sullivan: He-he.

viorel_gaita: Ma rog, ca sa scurtez, sfatuit fiind si de amicul meu, cu care de altfel m-am si dus, nu le-am mai aratat nimic si le-am zis ca pe mine nu ma intereseaza banii pe idei la bucata (pt ca de fapt asta vroiau) ci posibilitatea de a lucra la producerea acestor idei.

Richard Sullivan: Asa.

viorel_gaita: Bineinteles ca n-au fost de acord, ca e o afacere de familie si c-o fi si c-o pati.

Richard Sullivan: Fiecare cu interesu' lui, pina la urma. Care-i nesimtirea, o negociere esuata acolo.

viorel_gaita: Nu s-a legat nimic (desi au fost cum ti-am zis foarte entuziasmati la inceput dupa ce le-am aratat demo-ul:"Pai din asta facem trei camere ascunse simple, din asta putem face doua etc,” pt ca ale mele erau pe baza unui scenariu in care lucrurile se complicau, pe cand ale lor sunt mai mult niste poante de tabara de liceu.)

viorel_gaita: Nesimtirea este ca nu s-ar fi sfiit sa-mi fure ideile moca, daca as fi avut inocenta sa le arat si restul materialelor.

Richard Sullivan: Pai aia-i nesimtire prezumata, mei. Ti le-au furat pe cele din demo ? Adica, le-au dat pe post sau ceva de-astea ?

viorel_gaita: Cine crezi ca a stat sa verifice. Oricum creativitatea este prost platita oriunde. In Romania cu atat mai mult.

Richard Sullivan: De ce crezi ca se intimpla asta ?

viorel_gaita: Pai hai sa-ti mai dau un exemplu. Nu stiu daca esti la curent cu ce fac eu in ultimul timp pe la Antena1, respectiv la Plasa de Stele?

Richard Sullivan: Nu prea, ia spune.

viorel_gaita: Pai am doua rubricute care in total fac vreo 15 minute in economia unei emisiuni de 60 de minute, emisiune care in principal face farse vedetelor din Romania.

Richard Sullivan: Vedete adica gagicutele de monden ?

viorel_gaita: da, si nu numai (s-au facut si cu Mitrea si cu actori cunoscuti etc.) Eu fac un gen de fake interviuri cu personalitati in principal politice si o farsa cu camera ascunsa cu oameni obisnuiti.

viorel_gaita: Care crezi tu ca e mai bine platita?

Richard Sullivan: Prima, ma gindesc.

viorel_gaita: Gresit, da-mi place cum gandesti. A doua, desi in prima e vorba 100% de creativitate. Pentru ca, vine personalitatea politica la interviu, facem interviul (care de obicei este unul cat se poate de banal) apoi eu raman in continuare dupa ce pleaca vedeta si vizionez raspunsurile pe care le-a dat, apoi in functie de aceste raspunsuri ii pun cu totul si cu totul alte intrebari. Vrei sa-ti dau un link sa vezi despre ce e vorba?

Richard Sullivan: Sigur,.

Richard Sullivan: Banuiesc ca avem o dovada clara care sa ne explice de ce nu-s eu producator de teve : nu ma pricep.

Richard Sullivan: Ti se pare ca te-a uitat lumea ?

viorel_gaita: http://www.youtube.com/user/inamiculpublicnr2 alege de aici. toate sunt la fel de misto si super tari pt Romania. S-a mai facut ceva in genul asta?

Nu, nu cred ca m-a uitat lumea. Numai ca s-a produs un fenomen interesant: fanii mei din 2000, acum nu se mai uita la televizor, sau au plecat din tara. Marea lor majoritate.

Richard Sullivan: S-a prostit lumea, cu alte cuvinte ?

viorel_gaita: Nu s-a prostit lumea, dar cum inteligenta este o constanta iar populatia in continua crestere....

Richard Sullivan: Hehe. Da' zi-mi o chestie. Intre situatia A, in care Liviu Mihaiu e liber sa faca o emisiune buna cu vorbele lui, si diversi nesimtiti sunt liberi sa faca o... ma rog, cu cuvintele tale, si situatia B in care nici-nici, tu ce preferi ?

viorel_gaita: A ramas un bazin saracit al privitorilor la TV (si asta nu tb sa ne mire, asta e tendinta la nivel mondial, oamenii prefera alte activitati in locul televizorului), iar acel bazin saracit si numeric si calitativ e impartit de vreo 20 de televiziuni nationale (nu le mai pun la socoteala pe cele locale). Si mai vorbim de calitatea programelor?

viorel_gaita: Ideile plutesc prin aer. E dificil sa spui asta a fost idea mea. De multe ori oameni diferiti situati pe continente diferite au avut aceeasi idee in acelasi timp (si fara ajutorul serviciilor secrete!). Cand insa acest lucru devine un obicei, cand vezi ca altii isi realizeaza emisiuni integral cu materialele tale, asta-i alta discutie. Normal ca mi s-ar fi parut firesc ca macar sa fiu invitat in emisiune, daca nu sa fiu platit pentru asta.

Richard Sullivan: Bun, dar eu zic, daca ai de ales, ori la un capat ori la celalalt, cum preferi ? Sau preferi sa nu raspunzi ?

viorel_gaita: In alte tari in care s-a inteles cat valoreaza o idee exista oameni care traiesc toata viata de pe urma catorva idei pe care le-au avut la un moment dat (Seinfeld e un exemplu).

viorel_gaita: Bineinteles ca as prefera ca macar sa-mi fie mentionat numele atunci cand cineva se inspira din ideile mele si sa fiu platit cand cineva foloseste ideile mele in scopuri materiale (si realizarea unei emisiuni de tv implica asta)

Richard Sullivan: Da' zi-mi altceva. Cum iti vezi viitorul, profesional vorbind ?

viorel_gaita: Il vad nesigur. Cred ca o sa-mi deschid un butic de cartier, ceva, un chiosc de paine (ca de restaurant nu-mi ajung finantele) ca sa nu mai stau la mana nu stiu carui ajutor de mogulas care sa ma cheme sau sa nu ma cheme si caruia sa fiu nevoit sa-i demonstrez, iara si iara de ce sunt in stare, si anume ca pot sa fac oamenii sa rada.

Richard Sullivan: Cum ti-ai dori sa arate ?

viorel_gaita: Cine, chioscul de paine?

Richard Sullivan: Ba viitorul profesional, zic

viorel_gaita: Pai sa se puna mai mult pret pe creativitate, sa se dea drumul la sitcom-uri adevarate, (la care chiar as putea sa scriu niste scenarii) si-n general sa fiu sanatos ca bucuros le-oi duce toate...

Richard Sullivan: Bun asa. Vrei sa spui ceva cititorului in incheiere ?

viorel_gaita: Sa aiba rabdare si sa citeasca pana la capat pt ca va avea parte de o surpriza (aiurea, asta se cheama momirea cititorului).

Richard Sullivan: hehe

Richard Sullivan: noa, asta fu. ti-o placut ? o durut ?

viorel_gaita: Mi-au placut mai ales cuvintele care au mai ramas de spus. Multam pentru interviu. ma duc sa-mi adun copiii de pa la scoli si gradinite.

Richard Sullivan: spor!

Richard Sullivan: si multumesc pentru rabdare.

viorel_gaita: Vin si cu o propunere indecenta, avand in vedere ca nu prea reuseste mediul asta virtual sa transmita chiar tot.

Richard Sullivan: hm ?

viorel_gaita: ce-ar fi sa ne vedem la o cafea cu tine si cu membrii corespondenti mai importanti ai acestei comunitati. Poate iese de-un proiect comun ceva

viorel_gaita: sa scoatem tara din criza... de nervi

Richard Sullivan: pai n-ar fi o idee proasta, minus faptul ca lumea-i imprastiata, eu rezid in timisoara de exemplu.

viorel_gaita: Hai lasa ca Timisoara nu-i Montreal (eu stau cu casa in Otopeni, si cateva nopti de gazduit n-ar fi o problema). Vorbim

Richard Sullivan: vorbim.

De vorbă cu Viorel Gaiţă (Cristian Bucur, Impact Montreal, ianuarie 2011)

Prin tehnici vânătoreşti iscusite pe care le-am învăţat cu trecerea timpului, am reuşit să prindem pasărea (Gaiţa adică) şi să o luăm la întrebări. Iată ce a ieşit...

                                    Impact: Cum se simte Viorel Gaiţă la doi ani de la întoarcerea în România?

Viorel Gaiţă: Există în sitcom-uri (care mai toate, cu mici excepţii respectă o reţetă clară) o situaţie comică intitulată “Fish out of the water”. Adică un personaj care scos din mediul lui se comportă ca “peştele pe uscat”. Aş spune că, din contră, eu mă simt în România ca “peştele în apă”. Mă simt acasă. E ca şi cum aş fi reluat viaţa exact din punctul în care am lăsat-o acum 10 ani când am plecat. Nici n-a fost prea greu. Nu s-a schimbat mare lucru.

I.: Ce faci în momentul de faţă şi ce planuri de viitor ai?

V.G.: În momentul de faţă colaborez cu Antena 1 la emisiunea de farse Plasa de stele. Sunt producător de segment şi realizez farsele pentru oameni obişnuiţi (cu camera ascunsă) şi fake-interviurile cu personalităţi.

Pentru planurile de viitor am să consult o vrăjitoare, că tot le impozitează Băsescu.

I.: Ce-ţi place cel mai mult în România? Dar cel mai puţin?

V.G.: Cel mai mult, faptul că poţi intra cu oricine în vorbă fără să fii considerat nebun şi cel mai puţin faptul că se promovează nonvalorile.

I.: Hai s-o dăm pe politică... care e cel mai tare politician român la ora actuală?

V.G.: După părerea mea încă nu s-a născut, sau nu s-a întors încă în ţară de prin străinătăţuri.

I.: Cât crezi c-ar rezista un politician canadian în România? Dar un politician român în Canada?

V.G.: Cred că ştiu unde baţi. Din păcate politicianul Canadian cred că ar rezista destul de mult în România, ba chiar cred că ar începe să-i placă (mai ales dacă ar face cunoştiinţă şi cu româncuţele noastre). Corupţia şi traficul de influenţă sunt contagioase. Pe de altă parte un politician român cred că ar rezista destul de puţin în Guvernul Canadei pentru că n-ar mai avea cum să-şi bată aşa de uşor joc de banii publici şi de cei care l-au ales.

I.: Într-un meci de box între prim-ministrul Canadei, Stephen Harper şi preşedintele României Traian Băsescu, cine crezi c-ar fi învingător?

V.G.: Cred că Traian Băsescu nu s-ar putea abţine şi l-ar face ţigan împuţit încă din prima repriză pe arbitrul partidei, iar drept urmare va fi descalificat.

I.: Ce-ţi vine instantaneu în minte când  zici Montreal?

Când zic Montreal zic pistele pentru biciclişti în tot oraşul, cerul care urmăreşte curbura pământului, cum n-am mai văzut în altă parte, spectacolele în aer liber din Vieux-Port, terasele de pe Saint-Denis.

I.: Te mai întorci in Canada?

V.G.: Cu siguranţă. Am stat deja opt ani în Montreal şi mai am încă doi până să-i fac pe cei 10 după care statul Canadian îţi acordă pensie. N-ar fi păcat s-o pierd?

I.: O întrebare de tip "Gaiţă" pentru românii din Canada?

V.G.: Sincer, nu vă e teamă de "Futuriştii" lăsaţi în libertate?

Povestea lui Viorel Gaiţă, farsorul anilor ’90 la TV (Petrisor Obae, Ev Zilei, iulie 2008)

A încercat televiziune în Canada, dar a făcut bani vânzând telefoane mobile. Plecat din ţară în 2000, el revine pe sticlă după câţiva ani în care nu s-a adaptat peste Ocean.

Când Gaiţă se ţinea de farse, prin 1992, şi încerca să descopere „zonele erogene“, Daniel Buzdugan şi Şerban Huidu erau elevi la liceu. Gabi Jugaru era încă un necunoscut pentru marele public. Farsele de la Mitică însă erau subiect de discuţie a doua zi cu prietenii.

Momentele de atunci au intrat în antologie: accidentul de pe „artera pulmonară“ sau neregulile sesizate de Garda financiară în legătură cu „sucurile gastrice“. Gaiţă (44 de ani) şi-a continuat farsele începute la Tele 7abc la Pro TV. În 2000, a plecat în Canada. S-a întors acum, după opt ani, tot în TV. Din 7 iulie, va prezenta cu Ovidiu Ianu emisiunea „Miştok Show“ la Antena 1.

„Trecea viaţa pe lângă noi“

EVZ: Televiziunea e violentă, tabloidă, nocivă. De ce te-ai întors?
Viorel Gaiţă: În niciun caz pentru ce ai enumerat. M-am întors din cauza unei neîmpliniri şi a unei nostalgii faţă de perioada de televiziune pe care am trăit-o în România imediat după Revoluţie. Când am plecat aveam aşa o lehamite şi nu mă gândeam că o să mă mai întorc. Eu am venit în România cam în fiecare an şi Bebe (Ovidiu Ianu - n.r.) îmi tot băga câte un fitil, îmi strecura în subconştient câte o neîncredere. Că e nevoie de umorul meu, că e loc pe piaţă. Chestia asta a săpat, a intrat pe fisuri şi a crescut, mai ales că acolo nu prea am făcut ce făceam în România, eram agent de vânzări.

Ce a contat cel mai mult?
În primii ani a fost foarte greu. Trăgeam linie la sfârşit ca să vedem dacă mai rămânem. Pe urmă am zis să stăm ca să luăm cetăţenia, apoi a apărut primul copil. A venit şi al doilea copil şi ne-a fost greu să ne rupem. Dincolo de realizările materiale, casă, două maşini, trecea viaţa pe lângă noi. Era totul ca în filmele americane: serviciu - casă.

Nu asta îşi doresc cei mai mulţi?
Nu e chiar aşa. Eram ca nişte roboţei cu program strict. Şi aici o să se întâmple la fel, dar mai rămân ieşirile cu prietenii. În aprilie am venit singur şi am zis că dacă am un semnal, atunci aduc toată familia. Am discutat cu Bebe, ne-am hotărât pe un format de talk-show de divertisment de seară. Mai întîi am fost la Prima, ne-au primit foarte bine, ni s-au dat bani să facem un pilot. Numai că după ce l-au vizionat au spus că nu este pentru publicul lor. Am bătut apoi la uşa Antenei 1, la Florin Nicoară (director de programe - n.r.). A văzut pilotul şi am rămas surprins să văd că râde.

Acum opt ani ai plecat într-un moment de vârf al Pro TV-ului.
Până atunci avusesem un statut preferenţial în Pro TV. Nu se amesteca nimeni în bucătăria mea, eu veneam cu caseta şi o predam. Aveam un statut pe care nu ştiu dacă mulţi l-au avut, şi probabil lucrul acesta începuse să deranjeze. Am fost atribuit unei case de producţie şi, încet, încet, au început să apară mici discuţii. Mi s-a luat şi emisiunea de la radio, „Gaiţele de la miezul nopţii“, care, după părerea mea, mergea foarte bine, pe motiv că nu are audienţă. Pe urmă, „Echipa mobilă“ începuse să scârţâie. O mutau ba înainte de meci, ba după meci, ba o mai săreau. Au mai fost mici chestii pe care eu le-am resimţit negativ, care s-au acumulat. Au venit peste faptul că Monica, soţia mea, a fost acceptată la o bursă în Canada. A plecat ea prima, iar după şase luni am urmat-o.

Şi în Canada, când ai ajuns, ce ai început să faci?
Atunci îmi doream chiar să devin anonim. Şi m-am trezit o rotiţă într-un sistem. Când am plecat de aici am zis că sunt dispus să fac orice. Dar în momentul în care porneşti de la un standard, nu îţi mai poţi permite orice. E ca şi cum ai lua-o din nou de la lingură.

Ai lucrat şi în TV în Canada. Cum?
Am văzut unde e o producţie de film TV. Era un serial. M-am dus acolo şi am spus „ăsta sunt“. Înainte am încercat să trimit CV-uri în ideea că o să răspundă cineva. Nu există aşa ceva. E acelaşi sistem de relaţii care funcţionează peste tot. Am luat cărţi întregi de firme şi am trimis, cred, sute de CV-uri. Am făcut o postuniversitară în comunicare ca să mă integrez mai bine. Cred că am plecat un pic cam târziu. Dacă vrei să faci carieră acolo, trebuie să pleci pe la vreo 20 de ani, ca să ai prieteni, să ai contacte. Asta e ce mi-a lipsit. Cu diploma m-am dus la un studio de filmare. Eu aranjam aparatele video pentru regizor. Veneam dimineaţa, cablam cele două aparate video la camere şi în rest sorbeam din ochi ce se întâmpla pe platou.

Nu era frustrant?
Nu, pentru că o făceam cu plăcere. Era un mediu care mă stimula şi nu renunţasem la gândul meu de a penetra piaţa lor de mass-media. Contractul a fost de patru săptămâni. Apoi, prin intermediul producătorului-şef, m-a chemat asistent la regie, unde mă ocupam de figuraţie. Le spuneam când să intre în cadru, cum să intre. Apelau la mine ori când cineva dintre ei refuza, ori când condiţiile de filmare erau mai grele.

„După primul copil, nu-mi mai puteam permite să fiu boem“

Câştigai bine?
Pentru salariile care erau acolo, nu. Nici din România nu am plecat din cauza banilor. Entuziasmul e mare la început. Dar stăteam de vorbă cu cineva şi-i spuneam că nu mă simt integrat. Ce se întâmplă acolo e foarte ciudat. Cine pleacă pentru că n-are ce să pună pe masă, acolo găseşte o realizare, se înscrie într-un sistem. Problema mea e că acum eu nu mai vreau să fiu o rotiţă din acel sistem. Ştiam de Canada din filmele lor de popularizare. Dar nu spune nimeni de iernile în care te apucă depresia pentru că ţin şase luni şi zăpezile sunt de un metru. Îţi zâmbesc în faţă, dar de fapt ei cred că le iei locurile de muncă.

Cât ai făcut TV acolo?
Şase luni la început, după care mi s-a oferit să moderez o emisiune pentru români la un post comunitar care dădea emisiuni în toate limbile. Asta a mai durat un an de zile. După ce s-a născut primul copil, nu-mi mai puteam permite să fiu boem. Mi-am reorientat activitatea în vânzări.

Ce vindeai?
De toate, pentru întreprinderi mici şi mijlocii, de la telefoane mobile până la internet, televiziune prin satelit, website-uri. Asta am făcut până am plecat - aproape şapte ani.

PIAŢĂ

„Nu suport lipsa unui simţ al ridicolului“

Cum găseşti piaţa TV acum?
Foarte fărâmiţată. Ce văd acum într-un fel mă îngrozeşte, dar îmi dă şi speranţe, pentru că mă gândesc că fenomenul acesta de manelizare, de bagatelizare, de becalizare, dacă vrei, trebuie să aibă şi un sfârşit. Perioada plecă- rii mele poate (poate cu puţin timp înainte) coincide cu declinul acesta al televiziunii, din punct de vedere al calităţii. Pe de altă parte, se înscrie într-un trend mondial. Este şi vina televiziunii. Deşi ei spun „le dăm ceea ce vor şi cer“. Staţi puţin, păi şi voi aţi contribuit la educarea acestui gust, ca televiziune.

Te uiţi la TV şi ar trebui să faci o echipă de aur, un dream-team al divertismentului. Pe cine alegi?
Mai pe gustul meu sunt cei de la „Mondenii“. I-aş lua pe toţi, pentru că sunt talentaţi. „Cârcotaşii“ mi se pare că au intrat într-un fel de rutină, dar mi se par încă bine. Cei de la „Vacanţa mare“ n-au fost niciodată pe gustul meu, deşi îi ştiu personal şi ştiu că sunt nişte tipi cu mult umor, doar că merg mai spre marea masă, iar ei o recunosc. Eu sunt un tip cu un umor din vechea gardă. Dar ar trebui să mă adaptez şi eu, sunt foarte conştient. Chiar mi s-a spus că ar trebui să învăţ din modul în care s-a adaptat „Divertis“. I-aş lua în echipă. Mai sunt băieţii care scriu la „Animat Planet“ şi sunt pe gustul meu. Ioan T. Morar este un tip pe care îl admir şi vreau să văd dacă reuşim să intrăm într-o colaborare.

Ce te face să schimbi canalul TV?
Nu suport lipsa unui simţ al ridicolului. E un sentiment pe care îl am când mă uit la unele programe. Uite, „Noră pentru mama“. Nu rezonez cu nimic din ce se întâmplă acolo. Telenovelele, iarăşi, mă scot din sărite. Ştirile au ajuns la un sadism şi la o cruzime... De-abia aşteaptă să se mai arunce unul de la fereastră ca să fie pe fază. Mă mir că nu vedem o filmare în direct a vreunuia. Exploatarea aceasta a sentimentului de compasiune. Dar suntem în trend. Citeam ceva care m-a lăsat perplex despre ce mai fac britanicii în zona de reality-show. Au imaginat un show cu top-modele handicapate. Noi încă n-am ajuns acolo.

Din ce vezi pe TV, ce îţi place?
„Mondenii“, „Divertis“, mă mai uit şi la Mircea Badea. Mai stau şi pe nebunia de la Gâdea. Mă distrează, văd nişte personaje acolo. Tipul cu laptopul clar joacă un rol acolo, e conştient de asta. Dar nu sunt un mare consumator de televiziune, spun sincer. Prefer să citesc o carte sau să ies în aer liber cu familia.

EMISIUNE

Jay Leno la pătrat, în „Miştok Show“

Crezi că-i mai prinzi pe români cum îi prindeai prin ’94, la Tele 7?
Nu s-a schimbat mult. Doar că raportul dintre răspunsurile bune şi cele pe lângă e mai mare. Chiar am reeditat ancheta cu sepuku şi harakiri (ce vă trebuie ca să faceţi?) şi cel puţin din partea masculină am rămas uimit să văd câţi ştiu ce înseamnă acum. Atunci era imediat după Revoluţie.

Sunt mai emancipaţi?
Pot să spun asta, da. Au evoluat în ceea ce priveşte informaţia. Am făcut acelaşi lucru în Statele Unite şi în Canada şi am mers cu întrebări supersimple. Eu sunt conştient că nivelul ignoranţei este constant, exact ce spunea Murphy, doar că populaţia este într-o continuă creştere. E clar că pe undeva suntem în rândul lumii. Am avut surprize la întrebări precum câte laturi are triunghiul, numiţi trei ţări din Europa, în ce ţară este Marele Zid Chinezesc sau în ce lună a avut loc Marea Revoluţie din octombrie.

Partenerul tău cine este?
Este Bebe alias Ovidiu Ianu. A lucrat cu mine la „Echipa mobilă“, a fost producătorul meu şi a jucat şi în filmuleţe. Am păstrat legătura cu el aproape neîntrerupt cât eu am lipsit. Va fi o emisiune cu doi prezentatori. Un fel de Jay Leno, dar parodie, presărat cu momente filmate de tipul anchetelor de stradă, camere ascunse, scenete, reclame la mişto, parodii de emisiuni care există pe post, împănate de invitaţi care comentează filmuleţele.

CARTE DE VIZITĂ

Viorel Gaiţă

Anul naşterii : 1964

Stare civilă: căsătorit, doi copii

Studii: Facultatea de Biologie, Geografie, Geologie, specializarea Geofizică (1989), Concordia University, Montreal Canada, Communication Studies (2002)

Carieră: TVR („Veniţi cu noi pe programul doi“, „Ceaiul de la ora 5“), Tele 7abc („Mitică“, „Dialoguri politice“), Pro TV („Lumea lu’ Gaiţă“, „Echipa mobilă“)

Viorel Gaiţă vedetă TV: "Am făcut acelaşi lucru în Statele Unite şi în Canada (anchete cu intrebari capcană) şi am mers cu întrebări supersimple. Am avut surprize la întrebări precum: câte laturi are triunghiul, numiţi trei ţări din Europa, în ce ţară este Marele Zid Chinezesc sau în ce lună a avut loc Marea Revoluţie din octombrie."

Viorel Gaiţă, umorist: „Nu fac orice pentru rating“ (Florina Tecuceanu Adevarul de marţi 30 mar 2010)

Realizatorul emisiunii „Mioritza Niuz“ de la TVR 1 scrie versuri, face umor şi se întristează că „publicul înghite aproape orice“. Viorel Gaiţă şi sora lui, Ileana, producător TV, lucrează pentru prima dată la un proiect comun. „Mioritza Niuz“ este un pamflet săptămânal, difuzat în fiecare sâmbătă de TVR 1. 
„Adevărul": Cât de repede te-ai reintergrat după ce ai revenit din Canada? 
Viorel Gaiţă: Extraordinar de repede. S-a întâmplat ceva ciudat. A fost ca şi cum aş fi fost plecat câteva secunde, nu nouă ani. Dacă stau şi mă gândesc mai bine, cred că de fapt nici n-am fost plecat. 
Ce regreţi din Canada? Trebuie să ai şi nişte amintiri frumoase...

Sunt multe, dar cele mai frumoase le reprezintă venirea pe lume a celor doi copii: Andrei şi Diana. Şi culorile pădurilor toamna, şi autostrăzile, fie ele şi nesuspendate, şi oraşul subteran, şi prietenii cu care jucam fotbal în fiecare săptămână. 
Cum simţi publicul? Este diferit de cel din anii '90 când înghiţea pe nerăsuflate pastilele din emisiunea „Lumea lui Gaiţă"? 
Atunci înghiţea pastilele din „Lumea lui Gaiţă", acum înghite aproape orice. Bineînţeles că publicul e diferit. În primul rând că e foarte îmbătrânit, tinerii preferând calculatorul.

Apoi, publicul s-a diversificat foarte mult. Dezamăgiţi de oferta de programe de la televiziunile generaliste, foarte mulţi au ales să se uite la televiziuni de nişă sau să facă altceva. Numărul de telespectatori a scăzut dramatic, urmând o tendinţă firească la nivel mondial, şi acum cel puţin 10 televiziuni se bat pe acelaşi bazin de telespectatori, sărăcit şi calitativ, şi cantitativ. Probabil că e nevoie de o investiţie destul de mare şi de proiecte de calitate şi de lungă durată pentru a-i aduce înapoi pe cei care au plecat din faţa televizoarelor.
Deocamdată nicio televiziune nu pare dispusă să le facă.

Producătorul emisiunii tale este Ileana Gaiţă, sora ta. „Mioritza Niuz" este o afacere de familie ? 
Se poate spune şi aşa. Adevărul este că aveam nevoie de un producător din TVR, emisiunea fiind o coproducţie, şi cum Ileana face parte dintre producătorii buni din TVR, alegerea a fost simplă.

Aţi mai lucrat împreună? 
N-am mai avut proiecte comune până acum, deşi am lucrat în acelaşi timp la aceeaşi televiziune, la Tele 7abc, în 1993. Ileana a preferat însă lucrurile mai serioase, mai profunde, reportajele emoţionante, eu am rămas fidel ironiei, umorului de stradă, băşcăliei. Aşa că şi „Mioritza Niuz" va fi un amestec din cele de mai sus. 
Ce nu a mers în colaborarea ta cu Antena 1 şi Prima TV?

În televiziunile comerciale simţi mereu în ceafă răsuflarea rating-ului. N-ai făcut audienţă în primele şase ediţii, eşti scos din grilă. N-ai timp să dezvolţi un proiect, să-l creşti. Se dă prea des vina pe public: publicul vrea scandal, publicul cere manele, publicul vrea bârfe. Dar pe public cine l-a format? Eu unul nu sunt dispus să fac orice pentru rating. Pe de altă parte, Televiziunea Publică ar trebui să reprezinte alternativa, ar trebui să fie cea care să ţină stacheta sus. Presiunea rating-ului fiind cumva secundară, pe primul plan ar trebui să fie preocuparea pentru calitatea programelor. 
Există Mondenii, Cârcotaşii, Divertis... Care este avantajul tău în faţa concurenţei?

Nu mă bat cu nimeni. Părerea mea e că sunt prea puţine emisiuni de divertisment de calitate, iar numele pe care le-ai enumerat mai sus fac parte dintre ele. E loc pentru toţi sub soare. Elementul care mă va distinge va fi umorul de stradă, pur, necontrafăcut, la care n-am de gând să renunţ. 
Într-o vreme publicai poezii pe agonia.ro sub pseudonimul Ioanid. Mai scrii versuri? 
Sunt în continuare membru pe agonia.ro, din păcate numai cu pseudonimul, pentru că în ultimul timp nu prea am mai publicat, din cauza absenţei stării de graţie. 

Gaiţă de România 

Viorel Gaiţă este autorul celebrelor farse realizate pe stradă, în anii '90, printre cetăţenii care îşi dădeau cu părerea despre periculosul agent termic, despre generalul Store sau despre nivelul erecţiei la români. În 2000 emigrează în Canada, unde stă opt ani.

Revine în România în 2008, unde realizează o emisiune la Antena 1, „Mishtok Show", difuzată doar un sezon. În 2009 se mută la Prima TV, cu emisiunea „România lui Gaiţă". Este căsătorit şi are doi copii: Diana (trei ani şi jumătate) şi Andrei (opt ani şi jumătate). Soţia sa, Monica, este project manager la Siemens.

Viorel Gaita, poetul de la Prima TV (Adevarul de duminica - februarie 2009)

Realizatorul emisiunii “Romania lui Gaita” de la Prima TV, surprinde umorul nu doar pe ecran, ci si in poeziile sale.

1) Tu esti poetul de pe Agonia.ro? Poeziile unde sint, ca nu ai niciuna postata acolo, ci doar un motto?

Viorel Gaita: Eu sunt. Da click pe link-ul asta si ai sa gasesti 3 pagini de texte (in total 106) http://www.poezie.ro/index.php/author/3148/page/1/Viorel%20Gaita

2)Te numesti si Ioanid. Ti s-a spus (ti se  spune) Ioanid?

V.G : Ioanid este pseudonimul meu de pe acest site de poezie (Agonia.ro). Site-ul asta a fost ca o gura de oxigen pentru mine. A reprezentat colacul de salvare de care m-am agatat si cu ajutorul caruia mi-am salvat si pastrat limba romana, acolo in Canada.

3) Dupa un an si jumatate (corect?) de cind ai revenit in Romania, te simti reintegrat?

V.G : Am doar un an de cand am revenit. Nu am de ce sa ma simt reintegrat pentru ca aici m-am simtit intotdeauna acasa. In Canada nu m-am simtit integrat nici dupa opt ani de zile.

4) Dar copiii tai (cu prenume, virsta)? Sufera copiii tai de faptul ca nu cunosc bine limba romana, la scoala?

V.G : Am doi copii: Diana de doi ani si 4 luni si Andrei de 7 ani si 3 luni. Ambii copii vorbesc foarte bine limba romana (au ascultat in masina povesti in limba romana si sunt la curent cu toate formatiile romanesti de muzica dance sau pop). Andrei urmeaza cursurile la scoala franceza de pe langa Ambasada Frantei la Bucuresti, ca sa continue programa franceza pe care a inceput-o la Montreal, iar Diana e la o gradinita cu predare in limba engleza. Bineinteles ca acasa vorbim in limba romana.

5) Spectacolul strazii romanesti difera de cel al strazii canadiene?

V.G : Bineinteles ca difera! Acolo lumea nu e asa de dornica sa-si dea cu parerea despre orice in fata camerei. Daca nu stie raspunsul, zice pur si simplu “nu stiu”. Dar fiti fara grija, au si ei Miticii lor, numai ca trebuie sa umbli mai mult pana-i prinzi.

6) Cum arata radiografia comica a societatii canadiene? Doar nu sintem noi cei mai stupizi dintre toate natiunile?

V.G : Am facut si-n Canada si-n Statele Unite anchete gen “Mitica”, cu intrebari capcana si am constatat ca cetateanul obisnuit din America de Nord are mult mai multe lacune decat cetateanul obisnuit de pe strazile noastre. Pai ei nu stiau raspunsurile la intrebari de tipul: “In ce tara se gaseste Marele Zid Chinezesc?”, “Cate unghiuri are triunghiul?”, “Numiti trei tari din Europa” etc. Asa cum s-a mai spus, inteligenta este constanta, numai ca populatia globului este in continua crestere.

7) Pe Gaita il cotropesc  turcii. Lumea lui Gaita se lupta la audienta, pe acelasi segment orar, cu o telenovela turceasca difuzata de Kanal D. Care este mai tare?

V.G : Asta se intampla in vara lui 2008, pe vremea cand eram la Antena 1. Acum ne batem cu filmele de actiune de pe toate posturile importante. Eu cred ca emisiunea “Romania lui Gaita” de la Prima TV isi va gasi publicul, incet incet, mai ales ca filmele de actiune de pe celelalte posturi au mai fost difuzate de 3-4 ori.

8) Lumea lui Gaita, cea care nu se vede pe ecran, din ce este compusa?

V.G : Lumea mea e destul de mica si se invarte in jurul familiei si prietenilor. Imi place sa ma joc cu copiii, sa le spun povesti, sa citesc o carte buna, sa vad un film bun, sa stau cu prietenii de vorba la un pahar.  

9) Scenariile voastre (ale echipei, asa cum sunt concepute pe hirtie sau in redactie, ) se potrivesc intotdeauna cu conditiile de pe tern? Au existat si factori perturbatori care v-au deturnat de la intentia propusa?

V.G : In general, scenariile ies mai bine decat le-am gandit. Intotdeauna exista si un dram de spontaneitate, de improvizatie. Imi place sa tin cont de ceea ce se intampla pe strada chiar in acel moment, si daca asta contribuie la imbunatatirea scenariului, atunci cu atat mai bine.

10) Cum procedezi ca VIP-urile din emisiune sa nu isi dea seama ca le faci farse?

V.G : Ii hipnotizez! Lasand gluma de o parte, VIP-urile vin crezand ca o sa aiba loc un interviu serios. Ma mai ajuta si moaca, pentru ca pot ramane sobru in aproape orice situatie. De pilda, fostului presedinte Emil Constantinescu este a doua oara cand i-o fac, e adevarat ca dupa aproape 14 ani. Probabil a crezut ca intre timp mi-a venit mintea la cap si din cauza asta a dat curs si celei de-a doua invitatii.

11) Ca in stropitorul stropit, ai avut si tu parte de farse facute de altii? Cind?

V.G : Nu mi s-a intamplat inca, dar ma astept din minut in minut sa mi se faca si mie o farsa. Cred ca deja sunt multi care se gandesc la asta. Nu cred ca sunt greu de pacalit. Totul e ca farsa sa fie credibila.

12) Este greu sa gasesti mereu inspiratie pt farse? De unde iti iei inspiratia?

V.G : Din strada, din viata de zi cu zi. Imi place sa cred ca am ramas un fin observator al societatii romanesti. Subiecte sunt la tot pasul! Totul e sa tii ochii deschisi si sa ai la indemana un pix si-un carnetel. Restul vine de la sine!

Sursa: Adevarul de duminica (februarie 2009)