A fost odată un împărat, care era roşu, atunci când bea o duşcă împreună cu prietenii , verde, atunci când îi spuneau ziariştii verde-n faţă că fratele lui are afaceri necurate şi galben atunci când avea hepatită. Împăratul, ca orice soţ iubitor avea o amantă care îşi dorea tare mult să apară pe prima pagină a revistelor de scandal, sau măcar într-un reality show la o televiziune generalistă. Şi câte n-a încercat săraca: a fost la nudism împreună cu soţia împăratului, a dat cu mopul în grajdurile împărăteşti, a participat la concursuri de tricotat în direct, a plantat un măr de aur lângă o groapă de gunoi, l-a pus pe un membru al coaliţiei să-i cheme liftul. Nimic. Singura soluţie care-i mai rămăsese pentru a fi băgată în seamă de paparazzi era să-i facă un copil împăratului. Au încercat în toate poziţiile (în poziţie de drepţi: ea timonier, el căpitan de vas, culcat: el sforăind, ea într-o rână ) dar degeaba. Amanta împăratului, deşi se îngrăşa văzând cu ochii (în timpurile acelea erau promoţii la paste făinoase şi ciocolată), nu rămânea cu niciun chip grea. Aşa că îi spuse într-o bună zi împăratului: “Ia, mâine dimineaţă, cum s-a miji de ziuă, te scoli, te urci în Logan şi apuci încotro-i vedea cu ochii să cauţi leac pe la ghicitorele de la OTV, pe la vrăjitoarele din Salem, oracolul din Bălceşti, moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur etc, să putem şi noi avea un copil ca să apărem la televizor ca Monica şi Iri.” A doua zi de dimineaţă zis şi făcut. S-a urcat împăratul în Logan, a descins un pic în Mall să se dea mare cu paloşul lui cu cristale swarovski, ultima fiţă în materie de accesorii pentru bărbaţi de la Botezatu, s-a deplasat apoi cu elicopterul la Festivalul Ţuicii din Ardeal şi la Urda Oilor din Dobrogea. La Hora Românilor din Moldova nu s-a mai dus, că ţara era-n criză şi împăratul trebuia să dea exemplu de austeritate. Pe drumul de întoarcere s-a luat la luptă cu Greuceanu, cu Tăriceanu, cu Păsărilă şi cu prostănacul prostănacilor. “În ce vreţi să ne batem? În luptă dreaptă, în K1 sau în bloguri?” întrebă împăratul. „Ba mai bine în servicii, că-s mai secrete”, răspunseră în cor cei trei. Şi se luptară, şi se luptară, însă nimeni nu biruia. În toiul luptei, simţind că-l lasă puterile şi că scade-n sondaje, împăratul roşu (de furie) îl trimise pe omul său de încredere sa-i aducă o sticlă de apă vie de la Golden Blitz. Prinzând puteri, împăratul băgă în pământ economia, până la gât şi-i tăie capul (adică îl înlocui pe Primul Ministru).
În euforia victoriei se simţi inspirat şi-i trimise un sms amantei, ca un buzdugan care sa-i anunţe venirea:
„Decoltată când te văd
Îmi vine să mă reped,
Ca un lup flămând la stână,
Ca motanul la smântână.”
Se întoarse apoi acasă la amantă cu un buchet mare de flori. După nouă luni, amanta împăratului născu un copil din acele flori, prilej cu care intră şi în cartea recordurilor, alături de cârnatul lui Oprescu. Aveau acum o frumuseţe de fetiţă care plângea de dimineaţa până seara de-ţi venea să-ţi iei lumea-n cap şi să organizezi alegeri anticipate. Au adus-o şi pe psiholoaga de la Super Nanny, au fost şi la „Schimb de Mame” şi la Noră pentru Mama, degeaba, micuţa nu se oprea din plâns “Taci fetiţa tatii, că o să combat marile acte de corupţie şi-o să te trimit la Bruxelles când vei fi mare.”, a încercat s-o îmbuneze împăratul. Fetiţa plângea şi mai tare. “Taci, bebeluşa tatii că o să-ţi dau bani să-ţi măreşti buzele şi-o să fac reformă în justiţie.” Fetiţa plângea de mama focului. “Taci, odorul tatii, că o să-ţi dau pe fiul cel mic al zmeului de soţ şi jumătate din acţiunile lui frate-meu la firma Desintco. Fetiţa tot nu se oprea din plâns. “Taci prinţesa mea că-ţi voi da tinereţe fară bătrâneţe şi viaţă fără satisfacţii.” Ca la un semn copila se opri din plans. În aceeaşi secundă însă izbucniră în plâns douăzeci şi două de milioane de români.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu