Happy Valentine's Day!

                                                                    



                                                                                 

Nicholas G. Carr: despre cum ne afecteaza Internetul memoria de lunga durata

                                                                        

Nicholas G. Carr is an American writer who has published books and articles on technology, business, and culture. His book The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains was a finalist for the 2011 Pulitzer Prize in General Nonfiction.
In January 2008 Carr became a member of the Editorial Board of Advisors of Encyclopedia Britannica. Earlier in his career, Carr served as executive editor of the Harvard Business Review. He was educated at Dartmouth College and Harvard University.

"Undeva prin 2007 şarpele îndoielii s-a strecu­rat în paradisul meu informaţional. Am început să-mi dau seama că Internetul exercita asupra mea o influenţă mult mai puternică şi mai vastă decât avusese vreodată computerul meu pe vremea când nu aveam Internet. Şi nu era doar că petreceam atâta timp cu ochii în ecranul computerului! Şi nu era doar că atâtea obiceiuri mi se schimbau pe mă­sură ce deveneam tot mai dependent de site-urile şi de serviciile oferite de Internet! Ci însuşi modul în care îmi funcţiona creierul părea să se schimbe. Acela a fost momentul în care am început să mă îngrijorez pentru incapacitatea mea de a-mi mai concentra atenţia asupra unui singur lucru pe o perioadă mai mare de câteva minute.

La început am crezut că problema era un simptom al degradă­rii minţii mele, aflate la o vârstă de mijloc. Însă mi­-am dat seama că nu, creierul meu nu se afla doar în derivă. Era înfometat. Îmi cerea să fie hrănit, dar în felul în care-l hrănea Internetul- şi cu cât îl hră­neam mai mult, cu atât flămânzea mai mult. Chiar şi atunci când nu eram la calculator, tânjeam să-mi verific e-mail-ul, să apăs pe link-uri, să fac nişte că­utări pe Google. Îmi doream să fiu conectat.

La fel cum Microsoft Word transformase într-un pro­cesor uman de cuvinte, simţeam că Internetul mă transforma într-un soi de maşină de procesat datele de mare viteză, un fel de computer uman. Mi-era dor de creierul meu de altădată”

Traducere şi adaptare: Lect. univ. dr. Andrei Drăgulinescu

                                                                         

nicholas carr, the shallows, what the internet is doing to our brains,

Cu ce se ocupa cele doua emisfere ale creierului?

                                                                           

                                                                                

Politia romana in actiune!

                                                                    

Un sofer beat, dar inca destul de treaz, a refuzat sa opreasca la un filtru al politiei amplasat ieri pe B-dul Aerogarii din Capitala, astfel incat doua echipaje ale politiei rutiere au pornit in urmarirea soferului. La un moment dat, una dintre masinile Politiei a ramas fara benzina, dar fortele noastre de ordine nu s-au dat batute cu una cu doua.  S-au inghesuit in prima masina si au continuat cursa nebuna pe strazile capitalei. Impresionat de abnegatia de care au dat dovada politistii, soferul s-a predat de buna voie, intrand cu masina intr-un stalp de beton de pe marginea drumului. In accident si-a pierdut viata un maidanez care trecea strada regulamentar pe trecerea de pietoni. ONG-urile pro si contra maidanezilor au izbucnit intr-un protest spontan si neautorizat, impotriva vanzatorilor de alcool de la buticul situat la parterul blocului in care locuia soferul care a produs accidentul. Jandarmii au intervenit in forta cu tunuri de apa si cu gaze lacrimogene. Din cauza fumului cele doua echipaje ale politiei sosite si ele dupa aproximativ o ora la locul accidentului au deschis focul asupra jandarmilor.  Din fericire, nimeni nu a fost ranit. Pentru economie, precum si pentru a nu se produce vreo greseala ireparabila, armamentul din dotarea politistilor era cu gloante oarbe. Un jandarm, mai slab de inima, a ajuns insa la spital in stare grava. Spicuim din declaratia Jandarmului, luata de sub patul spitalului de una dintre televiziunile tabloide de stiri: "Parca eram intr-un film cu Vandame. Se tragea din toate partile."

Mi-a-nflorit Bougainvillea!

Am si eu o particica din America de Sud: bougainvillea.  Nu credeam s-o vad inflorind vreodata!

Muzica: Grimskunk - Autumn Flowers

bougainvillea, viorel gaita, tembelefonul lui gaita,

Carla's Dreams - P.O.H.U.I. versuri

Carla's Dreams - P.O.H.U.I. versuri (Official Music Video)

Un pas mic pentru om, o minciună uriaşă pentru omenire

Buzz Aldrin e luminat in partea intunecata a modulului.

Mă uit la o fotografie făcută de tatăl meu pe 21 iulie 1969: un punct luminos pe un ecran negru de televizor Rubin, în interiorul căruia e scris cu pixul: „primii oameni pe lună”. Asta a constituit pentru mine, ani de-a rândul, singura dovadă că americanii păşiseră pe lună: un ecran negru de televizor (ştiţi şi voi că în epoca lui Ceauşescu nu prea se făcea mare tam-tam pentru reuşitele unei societăţi decadente în care omul era exploatat de către om) cu un punct luminos in centru.

Taică-meu făcuse poza cu un aparat rusesc, un Smena-symbol cu blitz ataşabil. Nu fusese vorba de vreun sabotaj din partea ruşilor (învinşi de SUA în cursa pentru cucerirea Lunii) faptul că poza ieşise aşa. Pur şi simplu taică-meu nu ar fi trebuit să folosească bliţul.

Mai târziu am văzut filmul „Odiseea spaţială 2001” (apărut în 1968), în regia lui Stanley Kubrik, regizor despre care un critic de film american spunea: „Dumnezeu a creat Lumea în şase zile, iar în a şaptea zi Kubric i-a trimis-o înapoi pentru modificări”. Odiseea spaţiala 2001, a fost filmat în stransa colaborare cu NASA. Jan Harlan unul din producătorii lui Stanley Kubrik spunea în 2008 că: „filmul se constituie intr-un imens exercitiu de PR pentru Nasa”, iar Faruk Elbaz, directorul tehnic al Nasa în perioada filmărilor afirma că: „nu e nici un dubiu. Inginerii şi designerii programului spaţial au fost influenţaţi de acest film.”

Una dintre dovezile palpabile ale acestei influenţe îl constituie faptul că în urma apariţiei filmului Nasa a modificat costumele spaţiale ale astronauţilor. După succesul extraordinar al Odiseei spaţiale 2001, NASA a realizat cât de important este  rolul unui regizor în atragerea opiniei publice americane pentru susţinerea proiectului „Primii oameni pe Lună”, proiect care începuse să fie foarte costisitor.

Citându-l pe Hitler: „cu cât o minciună este mai mare cu atât este mai uşor este pentru populaţie s-o creadă”. Şi cine era cel mai mare specialist în minciuni frumoase, dispunând totodată de logistica necesară implinirii acestui „american dream” promis de Kennedy la începutul mandatului său de preşedinte? Nimeni altul decăt Hollywood-ul.

The rest is history.

P.S.: în urma prea multor dovezi care demonstrează că pozele misiunii Apollo 11 au fost făcute în studio, Nasa a lansat o altă ipoteză: zborul pe Lună a avut loc, numai că atunci când atronauţii au revenit pe Pământ şi-au dat seama că filmele foto au fost compromise, aşa că au trebuit să refacă pozele în studio.

Şi una şi mai tare preluată pe 17 iulie 2009 de la THE ASSOCIATED PRESS (si REUTERS): NASA a anunţat prin purtătorul său de cuvânt că video-caseta cu filmul original al misiunii Apolo 11 a fost ştearsă cu ani în urmă şi că s-a înregistrat altceva deasupra. Asta e ca şi cum aş înregistra eu pe caseta mea cu nunta, finala campionatului mondial de fotbal. Probabil c-aş reface apoi nunta în studio. Nu neapărat însă cu aceeaşi mireasă.

Cu căruţa prin Bucureşti

Răsfoiam zilele trecute internetul şi am dat peste o ştire cel puţin bizară: „La o oră de vârf, pentru că nu a acordat prioritate, un băcăuan a intrat cu căruţa într-un Audi”. Măi să fie, îmi zic, a naibii căruţă, ce căuta pe drumurile publice? Şi dacă totuşi căuta, înseamnă că ştirea trebuia să sune cam aşa: La o oră de vârf, pentru că nu a acordat prioritate, un băcăuan a intrat cu căruţa într-o altă căruţă. Păi, la o oră de vârf, cam cu ce viteză putea să circule Audi-ul? Cam cu 10 km pe oră. Asta e şi viteza unei căruţe. Tot cu viteza asta circulă şi ambulanţele la orele de vârf. Asta atunci când nu se ciocnesc cu căruţele. Care pot fi şi Audi-uri, conform demonstraţiei de mai sus. Sau un amestec între căruţă şi Audi.

Pentru primarul Oprescu şi directorii săi nu contează faptul că numărul deceselor cauzate de întârzierea Salvării este în creştere. Anul trecut, de exemplu, în intervalul de timp de la primirea apelului de către dispecerat şi sosirea ambulanţei la caz au murit peste 2.500 de persoane. “Ce să-i faci, atât le-a fost dat lor să trăiască. Dumnezeu să-i odihnească! Nici măcar eu (ca doctor, nu ca primar) nu puteam să-i mai salvez. Păi dacă salvarea a ajuns după şapte ore? ” Decât să ne bazăm pe planurile de fluidizare a traficului ale domnului primar, şi pe autostrăzile suspendate (suspendate cu sensul că au fost suspendate lucrările de construcţie ale acelor autostrăzi) data viitoare mai bine se dau brancardierii jos din ambulanţă şi o iau perpedes cu targa. Sau se urcă în căruţă.

Aţi auzit cu siguranţă expresia: „O bere pentru calul meu”. De când am intrat in Europa se pare că expresia a fost înlocuită cu : o cola pentru calul meu şi-un hamburger pentru mine, pentru că am văzut cu ochii mei, la MacDonald-ul din Rahova o căruţă parcată la “drive in” (nu era căruta din poză dar era asemănătoare). 

Şi pentru că tot am vorbit de căruţe am vrut să vad, tot pe internet, cum arăta Bucureştiul prin 1920, toamna. Surpriză: căruţele coexistau în mod paşnic împreună cu pietonii şi cu tramvaiele. Şi nici nu poluau foarte tare şi chiar dacă poluau era vorba de o poluare fără efect de seră şi mai ales biodegradabilă. Unde mai pui că dacă dădea norocul peste tine şi călcai într-o balegă de cal, nu mai aveai nevoie de Ogică să-ţi spună numerele câştigătoare de la Loto, iar dacă luai tramvaiul vedeai cum toată lumea coboară brusc la prima şi rămâneai singur să te lăfăi în tot vagonul.

M-a mânat apoi curiozitatea să văd cum arăta circulaţia în Bucureşti pe vremea comuniştilor. Habar n-aveam că trecea tramvaiul pe la Universitate. Ce trafic lejer era pe bulevard! Mai că mi-aş fi dorit să fiu şofer în acele vremuri deşi nici pieton nu mi-ar fi displăcut. N-am văzut nicio maşină parcată pe trotuar (bine, la câte maşini erau atunci...). 

Dar să teminăm cu visele şi să revenim cu picioarele pe pământ şi cu pneurile în gropile Bucureştiului.  Încep să înţeleg de ce în Bucureşti viteza maximă în orele de vârf este de 10 kilometri pe oră. Păi dacă poliţiştilor nu li se mai decontează benzina, în curând o să-i vedem circulând cu căruţele. Să vezi atunci urmăriri ca-n filme!

ANTI-Valentine’s Day

O sa fiu si eu p-acolo alaturi de alti prieteni, asa ca va invit cu drag.

Site-ul www.bocancul-literar.ro şi ceilalți parteneri ai Pariului pe Prietenie vă prezintă programul de duminică seară, 13 februarie 2011, ora 18:30 - Mojo Music Club:

Invitaţi ANTI-Valentine’s Day:
Mirela Lungu - poezia și sarcasmul anti-Valentine’s
Adrian Diniş - poezie şi imunitate la genul frumos
Viorel Gaiță și Sorin Teodoriu - duel satiră și pamflet
Ovidiu Mihăilescu este înlocuit de Marius Matache Make şi Codruţ Mureşan
Puiu Crețu - microrecital folk numai despre fân
Adi şi Onu de la "Micul Paris" - microrecital numai despre Bastilia

Invitați PRO Valentine’s Day:
Ştefan Ciobanu şi Ştefan Tivodar  vor încerca să îndulcească atmosfera anti-Valentine’s.

Rubrica Open Stage cu independentul Dorel Istrate numai la microfon şi om mai vedea.

Locaţia Mojo Music Club: Bucureşti, str. Gabroveni nr. 14, punct de reper Bd. I.C. Brătianu, vis-a-vis de Magazinul Cocor.

Intrarea liberă.
Nu se fac rezervări telefonice.
 

Iubire pe Messenger

Zilele trecute am intrat la fiu-meu în cameră să dau cu aspiratorul. Îl cheamă Andrei (pe fiu-meu, nu pe aspirator) şi are 12 ani neîmpliniţi. Calculatorul îi rămăsese deschis. Brusc mi-am adus aminte de încălzirea globală, si-am zis să fac şi eu o faptă bună şi să-l închid. Ochii mi-au alunecat însă pe ecranul monitorului şi-am zărit un fragment dintr-o discuţie pe messenger. Cineva îi tot dădea Buzz, aşa că m-am hotărât să răspund eu, în locul lui fiu-meu, ca şi cum aş fi fost el.

Little kitten: buzz, buzz.
Cool-boy (asta-i fiu-meu): Sunt aici.
Little kitten: Ai fst plkt ?
Cool-boy: Da un pic.

(între timp am dat search pe internet după un dicţionar al prescurtărilor online, ca să pot face faţă discuţiei. Vi-l recomand cu căldură.)

Little kitten: Cmj?
Cool-boy: Ceaka-paka.

Little kitten: Buey iubi era s mor. Te-am vzt c ai plekt de la scl cu skrb aia de princess. Ke-am fakut s sufar att?
Cool-boy: Asha kum ţi-am mai zs nu e nimik intre noi. I-am dat delete mai demult.

Little kitten: Ash vrea s te crd dar imi este frik, ash vrea s te ibsc dar imi est si mai frik.
Cool-boy: Muah
Little kitten: Pls Nu te jc cu sent ml. Eu Tbx cu advrt, lov u.
Cool-boy: Pwp.

Little kitten: Lasa k st yo k umbli q mai multe. Te-am vzt in pnm cum te pwpai q blueberry in krtea scl.
Cool-boy: Omg nu-mi vn s crd c nu ai incrdr in mn. Adv este k numa la tn m gndsc.

Little kitten: Mai ti minte poezia p kare mi-ai scrs pe sms de z mea?
Cool-boy: Nuj kare k ti-am scrs mai mlte.
Little kitten: Aia ku: D c t uiti la mn cu oki strn s goi, c s-ntamplt q tn c s-ntmplt q noi?
Cool-boy: Nu-mi aduk aminte.

Little kitten: Dar de ast? O rm rm la mn, tbx att d mlt, ale tl drr mlte nm yo st s l asclt.
Cool-boy: Parca.
Little kitten: Vb m trz face2face. Gtg. A vnt mm. Nb. Luv u.
Cool-boy: Luv u 2. Nb.

Moamaa c chin. Sper k nu l-am fkt de rs pe fiu-meu. Ma dc s dau akum c asprtl, iar mâine îl pun pe Andrei să-mi facă şi mie un cont de Messenger. Păi nu? Ce plm!

Lucruri care mă scot din sărite (1)

Poliţia

Vă mai amintiţi Bucureştiul din zilele imediat următoare “loviluţiei” din decembrie 1989, când miliţia s-a retras o bucată bună de vreme din faţa furiei populare, zilele acelea când apăruseră “gărzile patriotice” formate din cetăţeni înarmaţi, mulţi dintre ei duşi cu pluta, care trăgeau fără somaţie imediat ce li se părea lor ceva suspect?  Miliţia a făcut câţiva paşi în spate din viaţa publică ştiindu-se vinovată de reprimarea demonstranţilor din noaptea de 21 spre 22 decembrie, când aproape 1000 de oameni au fost arestaţi şi bătuţi în dube sau în incinta secţiilor de poliţie. În primele luni de după “nici acum nu se ştie ce a fost”, nu mai vedeai picior de miliţian pe strada. Nici măcar de la “rutieră”. Puteai să circuli şi cu “soţ” şi fără “soţ” duminica, sau să depăşeşti căruţele pe linia continuă, că nu te mai oprea nimeni. Pe urmă, uşor, uşor au început să scoată capul. De fapt chipiul. Aveau uniformă nouă şi se numeau poliţişti. Erau tineri, mâncau cumpătat şi foloseau loţiuni împotriva căderii părului. Cu alte cuvinte nu mai aveau burtă şi chelie. Dispăruseră până şi bancurile pe seama lor. (Remember: “De ce merg pe stradă trei poliţişti şi un câine? Ca să aibă 12 clase şi o limbă straină”, sau „Un individ trece pe lângă un gard de după care se auzea: -Cu verdele în sus, cu verdele în sus....Curios, trecatorul se suie pe gard să vadă ce se întâmpla acolo şi ce sa vezi, poliţiştii plantau brazi”).

Zilele trecute mă opreşte un poliţist de la „rutieră”. Îmi desfac centura, las geamul jos şi-l astept cuminte în maşină. Zice: „Bună ziua, agentul X de la Poliţia Rutieră. Vă rog să-mi prezentaţi actele. Ştiaţi că n-aveţi voie să claxonaţi în oraş şi mai ales o maşină a  Poliţiei aflată în misiune?”

„Păi dacă era oprită neregulamentar. Am claxonat pentru că îmi patinau roţile şi mi-a fost teamă să nu vă buşesc aşa cum eraţi staţionat neregulamentar în intersecţie.” „Nu dumneavoastră hotărâţi ce este regulamentar şi ce nu. Deci n-aveţi cauciucuri de iarnă, de-aia patinaţi. Rovignetă aveţi?” „N-am, dar nici n-am nevoie, că nu plec din Bucureşti pe vremea asta. Şi e adevărat că n-am cauciucuri de iarnă, dar am All Season noi.” „N-am auzit de marca asta. Ale mele sunt Michelin. Aţi consumat băuturi alcoolice?”  „De ce, credeţi că numai un beţivan poate claxona o maşină de poliţie oprită neregulamentar în intersecţie?” „Nu era oprită neregulamentar. Am rămas fără benzină şi s-a dus colegu’ să umple o sticlă de 2 litri de la cea mai apropiată benzinărie. Pe dumneavoastră o să vă amendez pentru că nu purtaţi centura de siguranţă.”  N-am mai spus nimic. După ce-am semnat procesul verbal l-am întrebat dacă ştie de ce au poliţiştii cap. Mi-a zis că nu e obligat să răspundă la toate întrebările participanţilor la trafic.

Ieri priveam de pe fereastra  apartamentului cum o „pisi” se chinuia să-şi scoată ditamai BMW-ul din parcarea plină de zăpadă. Îl „forja” de ieşea fum din roţi. Hâţ în faţă, hâţ în spate, nimic. S-au strâns vecinii de la parter ca să dea o mână de ajutor, nu atât din mărinimie, cât mai ales din dorinţa de  a scăpa mai repede de zgomotul infernal şi de fumul înecăcios. N-au reuşit. BMW-ul se târa pe burtă prin zăpadă, ca o balenă eşuată la ţărm. La un moment dat şi-a făcut apariţia o maşină de poliţie din care s-a dat jos, aţi ghicit, agentul X, cel care mă amendase cu câteva zile mai înainte. Zic: Hait, te pomeneşti c-o amendează pe „pisi” că n-are cauciucuri de iarnă. Aş, omul a devenit dintr-o dată „bunul samaritean”. Şi-a abandonat maşina în intersecţie, s-a urcat la volan alături de „pisi”, i-a scos bolidul din zăpadă şi a disparut cu el pe alee. În timpul ăsta, colegul lui a rămas să facă 13-14 pe lângă maşina poliţiei, pentru că în graba de a ajuta o femeie neajutorată, aflată la ananghie, agentul X plecase şi cu cheia de contact. 

 Lumea lui Gaita, Gaita, militie, politie, bancuri, lol, umor, pisi, bmw