Odă lui Mircea Popescu (dacă nu ştii cine e inseamnă că degeaba ai blog)

În lume-i miezul nopţii şi-i răcoare,
Dar în oraş o luminiţă-i trează,
Cu tâmpla-n mâini, cu faţa gânditoare,
La karma Fainului Mircea veghează. 

Oare barosuri bat pe nicovale,
e vuiet de motoare, ori furnale?
Nu dragii mei, e inima-i ce bate,
Iar vuietu-i de la computer, frate!

Cum mânuieşte oare, tastatura,
că spor atâta poate să îi deie?
În faţa lui se-nclină azi natura
Şi turnul cel din Pisa, o idee.

Azi pragul suferinţei e trecut,
Dincolo de monitoare cântă-o ţară,
De vor razboi, hateri cu chipul slut,
Vor fi banaţi de Mircea de-o să-i doară.

Lui, om al faptei, ctitor, vizionar, poet,
Vreau să-i aduc şi gândul meu prinos,
În jurul lui, uniţi ca-ntr-un boschet,
Să simtă cât ne este de folos.

Părerea lui despre orice e lege.
Că e un geniu, se subânţelege.
Cu mintea-i odihnită, de-afacerist prosper,
Ne lasă prin “subsoluri” mesaje ce nu pier.

Nu-s simple vorbe, fapte sunt şi gânduri,
(de eşti isteţ, citeşte printre rânduri)
Eu şi cu mine, într-un glas jurăm,
Trilema şi cu Fainu să păstram!

Bodyguardul lui Băse (5)

(urmare din episodul trecut)

Am ajuns aşadar în Iaşi pe la 11.30, cu Băsescu incognito, îmbrăcat în cioban. Ploua torenţial. Am vrut să-i ţin umbrela lui şefu’, da’ a zis s-o las baltă, că dracu’ a mai văzut cioban cu umbrelă Louis Vuitton (a fost cadoul lu’ doamna Udrea de ziua dânsului) În preajma Catedralei Mitropolitane era nebunie. Coada la moaşte se întindea pe vreo doi kilometri. O băbuţă a încercat sub ochii mei să se bage în faţă, strecurându-se printre barele din gardul de metal. Am apucat-o de mână şi-am aruncat-o înapoi. Mai târziu am aflat ca era mama lui Gigi Becali. Putea să fii fost şi mama lui Ştefan cel Mare că tot n-o lăsam s-o ia înainte şefului.

Băse a început să-i tragă de limbă pe vecinii de la coadă: “ce părere au despre actualul preşedinte etc.” O babă, cu  un ciorap flauşat pe cap în loc de căciulă, zice: “Îi bun domnu’ preşedinte. Are suflet mare. A lăcrimat când a lăcrimat când a auzit că Moni şi cu Iri divorţează “A lăcrimat pe dracu’. Teatru ieftin. Praf în ochi pentru babele credule ca dumneata.” Băsescu (abia ţinându-se să nu sară la bătaie): “Ce ştii tu, băi găozarule, ce e-n sufletul unui căpitan de vapor?” Moşul cu puloverul pe dos: “Bine că ştii tu, ciobane. Mai bine vezi-ţi de oile tale, ce te bagi ca musca-n curu’ calului? Votează-l pe Becali, c-are oi mai multe, mândre şi cornute şi poate-ţi mai dă şi matale câteva.” Aici a trebuit să intervin, că preşedintelui i se umflaseră venele pe gât de la nervi. Am jucat rolul de mediator. “Ce părere aveţi despre evoluţia României în actuala campanie de calificare la Euro 2012?”, am zis ca să mai calmez spiritele. Baba cu ciorapul pe cap: “E clar că Mutu nu şi-a dat interesul. Ce căuta el să danseze cu fetele alea până la trei dimineaţa, că s-a şi văzut cum i-a tremurat piciorul când a executat lovitura liberă din meciul cu Bosnia.” Ce mai, baba era clar cititoare de presă “quality”.

După vreo cinci ore de stat în ploaie, şefului i s-a făcut frig. Noroc cu câteva femei de etnie romă,  care vindeau cam de toate: icoane, cârnăciori şi costiţă la grătar, haine de piele, busuioc, izmene, brăţări, tămâie afrodisiacă, ciorapi de plastic, agheazmă mare în sticluţe de apă de gură, cocoşei de porţelan, brelocuri cu chipul sfinţilor, covoare ţesute manual. Băsescu: „Auzi, şukaro, cum dai izmenele?” „Haules, baules, le dau ieftin pentru matale. Două perechi la o sută de roni, să moară oile matale de febră porcină, dacă nu cumperi.” Băsescu: „Da ce fă, sunt cusute cu fir de aur?” „Haoleu, mânca-ţi-aş brânza lu’ matale. Ţi le dau şi pă bonuri de masă, că e criză fenanciară.” Până la urmă i-a dat şefu’ 80 de roni şi s-a dus să şi le tragă pe el într-o cabină de-aia ecologică.

Am intrat cu chiu cu vai în biserică, după vreo opt ore de stat la coadă. În timpul slujbei, o femeie a început să urle şi să se tăvălească pe jos, iar credincioşii au zis că e posedată. Au apărut preoţii, şi-au au dus-o repede la raclă ca să alunge duhul cel rău. Am profitat şi noi de îmbulzeală şi ne-am luat după preoţi. La raclă ne-am dat seama că femeia era Elena Udrea. I-a pus şefu’ mâna pe frunte, i-a făcut cu ochiu’ şi s-a liniştit dintr-o dată. Preoţii au început să ţipe că s-a săvârşit o minune şi că ciobanul e tămăduitor. I-am calmat imediat cu câteva dosuri de palmă peste gură, ca să nu ne dea de gol.

Bodyguardul lui Băse (4)

Azi domnu’ preşedinte s-a trezit bine dispus şi mi-a zis: “Mardare, mergem să pupăm şi noi niscaiva ciolane.” De fapt domnul preşedinte vroia să mergem în pelerinaj la Iaşi, la moaştele cuvioasei Parascheva. “Hai mă Boc, lasă dracu’ Guvernu’, că şi-aşa te-njură toţi, hai să mâncăm nişte sarmale şi să bem un vin fiert. Hai că dă bine în ochii poporului să te vadă smerit şi sfios cum primeşti Harul Domnului. Mai creşti şi tu în ochii alegătorilor. Asta e o figură de stil, hă, hă, hă. Auzi mă, dar de data asta vreau să merg incognito, cum mergea şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza prin ţară. Nu mai vreau baie de mulţime, vreau să ştiu ce gândeşte cu adevărat electoratul despre Băsescu. Fă-mi rost de un costum de cioban (sună-l pe Becali, că el sigur mai are) şi vino cu el cât poţi de repede la Cotroceni. Da mă, ne şi spovedim. Oricum, să nu-i spui popii de minciunile alea electorale, că nu-l interesează pe Dumnezeu nimicuri de-astea. Zi şi tu că suferi de păcatul trufiei, că eşti arogant, dispreţuitor şi oportunist. Eu am să-mi trec la păcate: lipsa de tact în relaţiile cu Parlamentul sau Guvernul şi faptul că mi mai scurg ochii prin diverse decolteuri. Băutura nu cred că poate fi considerată un păcat, c-am înţeles că Patriarhia a pus anul trecut la bătaie 100 de butoaie. Cum? Zici că erau cu apă sfinţită şi nu cu vin? Ai verificat informaţia din trei surse? Bine, atunci ca să fim mai siguri, ia tu o damigeană de zaibăr, c-am auzit că-i foarte frig la Iaşi.”

Pe urmă şeful a sunat-o pe doamna Elena Udrea: „Ce faci Nuţi? Îţi faci unghiile? Hai că ai ocazia să-ţi speli păcatele. Nu, nu cu detergent, dragă. Gândeşte-te şi tu la câteva păcate mai uşoare. Nu-ţi vine niciunul în minte? Nu, n-ai cum să cumperi indulgenţe pentru DNA. Asta se poate numai la catolici. La noi, la ortodoxi se pot cumpăra voturi, nu indulgenţe, hă, hă, hă, să mai zică cineva că n-am simţul umorului. Ne vedem la Cotroceni într-o jumătate de oră. Vezi să nu mă dai de gol, c-o să circul ingognito. Lasă că-ţi explic eu ce-nseamnă când ne vedem.”

Apoi a venit şi dl. Boc cu costumul de cioban. După ce s-a-mbrăcat Băse cu el, numai oile-i mai lipseau, în rest era de-acolo. M-a pus pe mine şefu’ să behăi vreo cinci minute ca să-şi intre mai bine-n rol. Când am ajuns la elicopter (că Boc a zis că el nu merge cu maşina, că femeia care-i face curat, i-a văzut în ceaşca de cafea un şarpe încolăcit, şi-asta-nseamnă posibilitatea de explozie a pneului din dreapta, faţă), pilotul elicopterului ne-a rugat, date fiind condiţiile de criză, să urinăm înainte, pentru a mai micşora din greutate şi a face astfel economie de carburant. Preşedintele a dorit să dea exemplu personal şi a făcut ambele treburi. Zborul a decurs normal. De câteva ori, datorită unor turbulenţe, Băse (deformaţie profesională) a  vrut să preia conducerea, însă n-a găsit timona şi s-a liniştit. Am aterizat la Iaşi pe la 11 dimineaţa. Eu am rămas cu şefu’, iar cei doi au plecat pe cont propriu.

Urmarea în episodul viitor...

Horia Roman Patapievici la Radio Guerilla, sau despre neadaptarea discursului in funcţie de receptor

Azi dimineaţă l-am ascultat pe H.R. Patapievici la Radio Guerrilla. Mi s-a părut că a venit total nepregătit la intâlnirea cu ascultătorii postului, care se ştie, sunt mai inteligenţi decât ai lor. Pe parcursul interviului am trăit cu impresia că unul dintre interlocutori (ori Dobro ori Craio) i-a pus un băţ pe scaun (cum puneam noi profesorilor pioneze când eram mici) şi HRP-ul s-a aşezat cu fundul pe băţ fără să-l vadă. I-am zărit până şi papionul roşu la gât, deşi emisiunea era la radio (intelegeţi voi ce vreau sa spun). Ca o divă ce este, HRP s-a lăsat aşteptat. Mult peste sfertul academic. Iar când in sfârşit a sosit a dat vina pe oraşul aglomerat şi pe trafic, de parcă n-ar fi ştiut in ce oraş trăieşte. S-a discutat un pic despre politică (de ce inaintaşii nostri au reuşit să ne unească in timp ce actualii politicieni nu fac decât să ne dezbine ?), despre umor (imi place umorul sec englezesc, dar si cel românesc cu accentele lui de cruzime şi limbajul lui colorat) şi despre viaţa de după moarte (da, exista viaţă după moarte !). La final HRP şi-a exprimat regretul că s-a vorbit prea puţin despre ICR (Institutul Cultural Roman)  şi despre schimbările benefice ce s-au produs acolo de cand este el director. De exemplu in mandatul său s-au tradus 250 de carţi faţă de numai 10 in mandatul celui dinainte. O fi pus la socoteală şi cartea consilierului prezidential Cătalin Avramescu, publicată la editura Princeton, carte pentru care ICR a plătit 7000 de euro? Vedeţi, pentru găinarii de genul asta nu-mi place H.R.Patapievici, omul. Si nu-mi mai place pentru oportunismul de care a dat dovadă. A mai spus printre altele, in interviul de la Radio Guerrilla, că in ceea ce-l priveşte nu este un iubitor al scandalurilor şi al controverselor, uitând cum el însuşi a provocat un scandal imens fix în ziua ultimul tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale atunci când a acordat un interviu unui important ziar din Spania, în care afirma că "există o casetă cu Geoană primind sex oral". HRP-ul a facut uitată apoi această casetă impiedicandu-ne astfel să-l vedem pe Geoană in exerciţiul funcţiunii. Oricum cred că aparitia acestei casete i-ar fi făcut mult mai mult bine lui Geoană decat i-a facut jacuzzi-ul de la Vântu. Părerea mea.   

Horia Roman Patapievici, Radio Guerilla, Dobrovolschi, Craioveanu, Viorel Gaita, ICR, Geoana, Catalin Avramescu

Un preşedinte meloman

Vă mai aduceti aminte că preşedinte Băsescu a fost prezent în loja oficială a Operei Române  in august 2009 pentru a urmări spectacolul "Oedipe"? Nu? Nu-i nimic. Nu asta era partea interesanta a acestui articol. Domnul preşedinte a vrut să se ducă mai întâi la opera „Nabucco” de Verdi, mai ales că semnase de curând la Ankara acordul asupra gazoductului, însă Ministrul Culturii, pe atunci dl. Alexandru Paleologu, fiul celebrului tată l-a sfătuit să meargă împreună cu dânsul la "Oedipe", să vadă, citez: „un spectacol auster în minimalismul lui intrinsec, mustind de paradigme exhaustive.” 

Opera a fost un adevărat succes, înregistrându-se doar câteva mici imperfecţiuni sonore: de câteva ori microfoanele de pe scenă au intrat în microfonie cu cele instalate în loja oficială de băieţii de la serviciile secrete.

De-abia acum vine partea interesantă a acestui articol. Blog-ul nostru a pus mâna pe stenogramele înregistrărilor din loja oficială şi vi le oferă în premieră spre citire. Din respect pentru soţia preşedintelui, am eliminat fragmentele sonore cu dânsa.

Băsescu: „Ce dracu, măi Mario, de i-a-mbrăcat pă corişti în uniformele astea lălâi şi cenuşii? Ce-au făcut cu banii pe care i-au primit de la Paleologu? Te pomeneşti că scena a costat 70.000 de euro ca si aia a lu Ritzi, de la Mamaia, şi nu le-au mai rămas şi bani de costume. Îţi dai seama ce cheltuială inutilă, c-am auzit că "Oedipe" are vreo 4 scene, unde dracu le-or ţine pă restul de trei?”

Băsescu: „Mario, mai ţine mult, că pă mine mă cam încearcă somnul, c-aseară n-am închis un ochi de bocetele lu asta mică după ce s-a certat cu Syda şi-aici nici nu pot să dorm ca lumea din cauza sopranelor ăstora de coloratură. De ce le-o zice aşa nu ştiu, că văd că toate sunt albe. Auzi dragă, ce-o fi văzut Liiceanu la spectacolul ăsta? Păi e vorba de un descreierat care îşi omoară tatăl, se culcă cu maică-sa şi pe urmă îşi scoate ochii cu un ac. Mare şmecherie. Chestiile astea le-au fumat demult ăia de la „Ştirile de la ora 5”. Mai bine mă duceam la meci, la Dinamo-Steaua că şi-acolo ieşea sigur cu omor, dar măcar beam un spriţ după meci cu Jiji, „stăpânul cătuşelor”. Hă, hă, hă. Ce pontos sunt.”

Băsescu: „Bine dragă, n-o să mai râd aşa de tare. Ştiu că e tragedie, că mi-a spus Patapievici la telefon. Lasă că la sfârşit, când or fi camerele pe mine, vărs şi eu o lacrimă, să vadă lumea că-mi pasă. Mario, mă uit la spectacolul  ăsta ca curca-n lemne, cam cum se uită Boc la indicatorii macroeconomici şi nu pricep de ce n-au trimis ăia armata să-l termine pe Sfinx-ul ăsta mâncător de oameni, şi-au trebuit să-l aştepte atâta amar de timp pe Oedip ca să-l cureţe. Oare pe vremea aia nu existau mineri? 

Băsescu: „Mario, şti ce-a zis Săftoiu la „Vorbe grele”? Că cică: "Este posibil ca Udrea să fii fost plantată lângă Traian Basescu de forţe oculte”. Păi dacă tot a comparat-o pe Elena cu o plantă, mă mir că n-a spus şi despre mine c-aş fi un fluturaş care zboară din floare în floare,. „Fluuuturaaaş nu mai aaai aripioaaaare, Cocoşelul ţi le-a retezat” Da dragă, ştiu că nu sunt versuri din "Oedipe". Sunt din "Frumoasa Elena" de Offenbach. Mi-a zis dl. Tismăneanu în seara aia când l-am făcut marţ la table. Hai că nu mai cânt aşa de tare. Dă-mi telefonul tău să joc jocul ăla cu şarpele, că p-al meu îl ţin închis, să nu mă caute liderii de sindicate cu cine ştie ce revendicări şi să mă deranjeze în timpul spectacolului.”

Basescu, Viorel Gaita, Boc, Patapievici, Tismaneanu, Udrea, Syda, Elena Basescu, lol, politica, umor

Singurătatea matelotului de cursă lungă

Interior, submarinul prezidenţial. Băse e întins în pat cu ochii în tavan. Intră Elena Udrea: „Vă văd cam abătut de câteva zile. Priviţi şi dumneavoastră partea plină a paharului.” T.B.: Ştii că mie nu-mi place să stau şi să privesc un pahar pe jumătate gol. Eu sunt omul faptelor. Ia mai dă-mi o sticlă de wiskey.” E.U(punând o sticla pe masa): „Asta-i ultima. Nu mai e nimic de băut pe submarin. Proviziile de posmagi sunt şi ele pe sfârşite.” T.B.: „Că bine zici Eleno. Izolare humanum est, divide et impera, in vino veritas, muieţi-s posmagii, etc.” Se îndreaptă către periscop şi se uită prin el. „Nu le-ar fi ruşine. Au semnat acordul politic PSD-PNL. Crin întinează valorile liberale ale lui Brătianu iar Geoană întinează valorile comuniste ale lui Iliescu. Halal înţelegere.” E.U.: „Dragă, asta se cheamă să te faci frate de cruce cu dracu’ până treci puntea.” T.B: „Până freci puntea, hă, hă, hă. Uite că nu mi-am pierdut încă simţul umorului.”

E.U.: „Păi asta m-a şi atras la tine, dragule. Simţul umorului. Mai ţii minte bancul ăla fără perdea pe care mi l-ai spus la prima întâlnire? Eram cu o delegaţie sindicală de farmaciste la tine-n birou şi după ce-ai spus tu bancu ăla am rămas singuri.” Nici bancul spus de E.U. nu reuseste sa-l remonteze. Băse cade iar într-o stare de melancolie blegoasă. E.U.(descălţându-l şi masându-i laba piciorului): „Am citit într-un tabloid că masajul ăsta îi făcea bine şi lui Berlusconi”. T.B. (chicotind): Lasă-mă Eleno, că mă gâdili. E.B.: „Uite, dacă vrei îţi ghicesc în talpa piciorului”. T.B: „Asta-i bună. Mă confunzi cu Geoană? Cum să-mi ghiceşti în talpa piciorului?” E.U.: „E ca şi cum ţi-aş ghici în palmă. Fii atent. Daca piciorul este palid, aşa cum este al tău înseamnă că persoana respectivă este extenuata şi are o circulaţie sanguina foarte proastă.”   T.B.: Normal că sunt extenuat. Toată noaptea m-am gândit cum să fac să mă aliez cu poporul român. Poate ar fi bine să mai organizez rapid un referendum cu o întrebare simplă: Vreţi să vi se mărească pensiile, salariile,  media de viaţă, sânii, capacitatea de apărare a ţării? Da sau nu. Iar circulaţia sanguină normal că e încetinită, pentru că şi sângele meu a devenit mai vâscos de când n-am mai avut destul alcool să-l diluez.” E.U: „Roşeaţa asta de la baza degetului mare indică faptul că ai fost părăsit de prieteni, nu-ţi mai răspund la telefoane, se dau loviţi, iar negreala asta dintre degete indică faptul că nu ai mai făcut duş de când am părăsit uscatul.” T.B.: „N-am mai făcut duş cu apă caldă, că de duşuri cu apă rece am avut parte în fiecare zi din partea opozitiei.” 

Intra Boc: Domnule preşedinte, iar plângeţi? E inutil, nu e nicio cameră de luat vederi pe submarin. Băsescu: nu plâng, băi mititelule, hâc, e de la ceapă. “Daţi-mi şi mie o bucăţică, de poftă.” Băsescu: “Îţi dau eu un adio si-un praz verde, dacă nu rezolvi situaţia pe care ai creat-o cu mânuţa ta. Vânturile ne bat din toate direcţiile, suntem fii ploii, valurile de proteste propagate de la sindicaliştii de pe mal sunt de aproape patru metri, iar Elena vă pupă de la pupa. Noroc cu ea, că-mi mai ridică moralul, hâc. Ai descoperit de ce coboară submarinul si-a inceput să ia si apă?” “Da căpitane. Videanu a luat cu el câteva tone de borduri şi vreo câteva tone de marmură. Zice că poate-o să avem nevoie de ele in calatorie”.

 

T.B.: „Auzi mă Eleno, da’ ceva pentru dureri de spate n-ai, că m-a cam tras curentu’ de la Vântu.” E.B.:”Să vă pun nişte ventuze?” T.B.:”Mai bine să-mi dai nişte ventuze, apăsat, aşa cum ştii tu, hă, hă, hă. Hai ca mi-am revenit.”.

Mândră corabia, mangă cârmaciul!

Pe puntea unui vas imens pe care scrie „România”, căpitanul se plimbă îngândurat cu mâinile la spate. Se apropie în fugă secundul, cocoţat pe nişte picioroange. „Căpitane, am zărit o lumină care se îndreaptă direct spre noi. Ce facem?” “O fi luminiţa de la capătul tunelului, ha, ha, ha, hai că nu mi-am pierdut umorul nici în vremurile astea de criză. Trimite-le un mesaj prin radio să-şi schimbe direcţia cu 15 grade spre Nord, ca să evităm coliziunea.”

Peste 15 minute,  luminiţa se apropie vertiginos. “Căpitane, cică să ne schimbăm noi direcţia cu 15 grade ca să evităm coliziunea.”

Căpitanul(furios): Găozarii dracu’. Spune-le că suntem înarmaţi până-n dinţi, avem de partea noastră şapte servicii secrete, inclusiv SRI-ul şi ar face mai bine să-şi schimbe ei direcţia, până nu e prea târziu.” “Căpitane, nu vor şi pace. Parcă ar fi retardaţii ăia de la PNL. Insistă ca noi să ne schimbăm direcţia.” Peste câteva minute. Căpitanul (cu ochii ieşiţi din orbite): “Transmite-le să-şi schimbe imediat direcţia de navigare pentru că altfel nu ne vom da în lături de la nimic. Ei, ce ţi-au răspuns?” “Au zis că ei sunt un Far şi că e treaba noastră dacă nu vrem să ne schimbăm direcţia.” Căpitanul (îngrozit): ''Pregătiţi-vă să ridicaţi focul mic pe babord! Volta! Mai larghează focul mare! Dă drumul la pisică! Nu la cea adevărată, idiotule.” Si astfel pericolul coliziunii a fost evitat în ultimul moment.

Căpitanul (relaxat, golind pe nerăsuflate o sticlă de rom): unde-i febleţea mea blondă? Secundul (abia mai ţinându-şi echilibrul pe picioroange): „Freacă puntea la pupa.” „Şi contabilul?” „Freacă menta la coca. Pardon. Freacă o coca de mentă.”  „Şi restul echipajului ce face?” „A ieşit în stradă. Ha, ha, ha. Ce glumă bună. M-am molipsit de la dumneavoastră. Vorba vine. Protestează la prova.” Între timp se apropie de căpitan o frumoasa blondă, îmbrăcată cu nişte iegări negri şi cu un tricou roşu mulat. „Nu vrei să ne jucăm de-a „Scufiţa Roşie” şi de-a Lupul de mare”, întreabă suav blondina, făcându-şi de lucru cu mopul. „M-am plictisit s-o frec de una singură de la prora la pupa şi-napoi. S-o mai frece şi fetiţa ta să vadă şi ea cum e.” „Lasă păsărico, că n-o freci degeaba.”Apare secundul gâfaind, tot pe picioroange: „Căpitane, se vede vârful unui iceberg”  „Te referi la cazul deputatului Dan Păsat?”. „Nu căpitane. E un aisberg cât un bloc cu zece etaje. Din păcate nu-l putem ocoli. Cârma a rămas înţepenită. Au bătut-o în cuie mateloţii, în frunte cu şeful lor de sindicat.”   Căpitanul (dând pe gât o altă sticlă de rom, şi clătinându-se pe picioare): „Mai bine să sufăr de tangaj, decât de rău de mare.” Apoi începe să dea comenzi: ”Dublaţi baliza, ridicaţi spinakerul, gineală la babord!” „Prea târziu, căpitane”, mai apucă să strige secundul căzând de pe catalige. Se aude apoi un zgomot sinistru, cât o mie de scârţâituri de uşi din filmele de groază. Căpitanul o strânge în braţe pe blondă. Din difuzoarele de pe punte izbucneşte melodia din Titanic: „You're here, there's nothing I fear /And I know that my heart will go on.” Secundul evaluează rapid pagubele: „Avem o gaură imensă sub linia de plutire, am pierdut sala maşinilor, busola şi avem un om la apă.” „Cine, e?” „Musul ăla prostănac, care visa să-ţi ia locul. Să-i arunc colacul de salvare?” „ Mai bine aruncă-i ancora, să se-nveţe minte.” „Căpitane, credeţi că vom fi în stare să ne redresăm?” „Bineînţeles. Tu ia ghiordelul şi treci la scos apa din cocă, distribuie apoi vâsle echipajului, iar eu o să vă ţin ritmul la tobă. În felul acesta cu siguranţă ajungem la liman.”

Titanic, Viorel Gaita, Traian Basescu, Elena Udrea, Dan Pasat,naufragiu, amuzant, coca, blonda, sexy, lol.  

Facebook-ul personalităţilor din România

Bombonel a scris la profil : Nu-mi place să întorc nimănui spatele.

Cătălin şi alţi 7 designeri dislike this.
Blonda lui Bote likes this.

Popeye Marinarul is attending the event : conferinţa extraordinară a vrăjitoarelor din Chitila.

Piticul likes this.

Mama Brăţară şi alte 23 dislike this.

Minodora a scris pe perete : Să-i pută buricul, lu’ ăla micu zis şi piticu’ de la Guvern. Să-l bântuie frica, şi să se înţepe în osul stern.

Piticul a comentat : Minodoro, daca nu ţi se-ndeplineşte blestemul faci puşcărie între şase luni şi trei ani.

Felix Motanul e acum prieten cu Micul Titulescu şi cu Porumbelul.

Moliceanu, Organ şi alţi 2.000.000. dislike this.

Porumbelul e acum prieten cu Dracul. Se face şi frate cu el.
Puntea dislike this.

Mitropolitul şi Bunicuţa like this.

Liberalul Veritabil dislikes this.

Găinuşa blondă is attending the event : conferinţa extraordinară a vrăjitoarelor din Chitila.

Cocoşul a scris pe perete : Dragostea eternă durează şase luni, corupţia durează mai mult.

Bunicuţa şi Almanahe like this.
Găinuşa blondă a publicat fotografia: Autoportret nud cu frunză.
Popeye Marinarul şi Jonny Walker like this. 

Almanahe e acum prieten cu Proşti da’ Mulţi.

Prostănacul likes this.

Rudotel a scris la status : Azi am reuşit să-mi ling ochiul stang în avion spre Bruxelles.

Mama Brăţară şi Psihiatrul like this.

Găinuşa blondă e acum prietenă cu Popeye Marinarul. Succesuri likes this.

Mutu a publicat o fotografie cu Surdu, Schiopu şi Ologu, în cantonament la cadâne.

Corleone şi Maimuţa Electrocutată dislike this.

Piticul a publicat o fotografie cu Popeye Marinarul şi cu Găinuşa blondă sărutându-se la conferinţa extraordinară a vrăjitoarelor din Chitila.

Cocoşul a comentat fotografia : Ce mai vrăjeală! Are cineva filmul : Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea ?

Bombonel likes this.

Piticul a creat grupul : Prietenii Drujbei. Piticul a iniţiat apoi evenimentul: Să tăiem ce a mai rămas de tăiat din pensii şi salarii.

Popeye Marinarul likes this.

România dislikes this.

Bombonel, Adrian Nastase, Cătălin Botezatu, Popeye Marinarul, Traian Basescu, Piticul, Emil Boc, Mama Brăţară, Minodora, Felix Motanul, Dan Voiculescu, Găinuşa, Elena Udrea, Bunicuţa, Ion Iliescu, Almanahe, Marean Vanghelie, Cocoşul, Dorin Cocoş, Mutu, Surdu, Schiopu, Ologu, Corleone, Dumitru Dragomir, Maimuţa Electrocutată, Gigi Becali, Viorel Gaita, umor, lol, facebook, amuzant  

Din jurnalul lui Emil a lu’ Nuţu Năii

Azi noapte am visat că am căzut din pat. Ce coşmar! Oricum, bine că n-am visat că am căzut din scaun.

Dimineaţă m-am sculat, mi-am făcut o cafeluţă de criză, fără zahăr şi fără cafea  apoi m-am dus să-mi verific e-mailul. Dar ce-am putut? Era blocat de hămesiţii ăia cu “Prima casă”, care nu se mai satură şi chiar vor să-şi cumpere casă cu programul ăsta. Se plâng, că cică durează prea mult până li se aprobă dosarele şi pierd avansul. Ăsta-i motiv să-mi blocheze mie e-mailul cu spam-urile lor? I-am trimis un SMS presedintelui, să ştie şi dânsul că programul e un adevărat succes. 

Mâine vreau să trag o tură cu maşina la Timişoara să văd în ce stadiu mai e autostrada. Să nu uit să-i spun şoferului să monteze neapărat apărătoarea de ouă clocite.

Pe seară mă duc la sală să mai îmi umflu puţin muşchii. O să am nevoie luni la întâlnirea cu sindicatele.

Vorbeşte lumea cum că Bulgaria a trecut înaintea României la măsurile anticriză.

Am făcut şi eu ce-am putut: am crescut de doua ori bugetul la Cotroceni faţă de anul 2008 şi-am înfiinţat doua Ministere inutile: al Turismului şi al Tineretului. În plus de asta am scos şi cea mai bună lege a salarizării. Am negociat-o pînă am căzut sub masă. De fapt dl. Preşedinte ne-a băgat pe toti sub masă seara târziu, la Goden Blitz, unde am sărbătorit 653 de zile şi 14 ore de când am fost investit în funcţia de Premier. Se vede că dânsul are experienţă. Mie, după două trei pahare de „horincă” mi s-a rupt filmul şi-am în ceput să cânt: „Puşca şi cureaua lată, îmi e dor de coasă, tată.” 

Ieri am fost invitat în emisiunea Vorbe grele, a lui Ciutacu şi m-a pus să zic “Tatăl nostru”, derbedeul dracului. Ce credea el că nu mă prind că era cu referire la Băsescu.? Pe urmă a încercat s-o dreagă şi m-a pus să recit „Înger, îngeraşul meu.” Am recitat până la: “Eu sunt mic, tu fă-mă mare!” când am sesizat caterinca, m-am dat jos de pe fotoliu şi-am părăsit emisiunea, demn, fără să mai cad sub scările de la platou ca la emisiunea lui Andrei Gheorghe, în 2004.

Tot ieri i-am acuzat pe cei din administraţia locală că-şi angajează rudele, pe care apoi le plătesc din banii statului. M-am făcut că uit că eu însumi mi-am angajat nepoata la Guvern. Să mai zică cineva că nu sunt un premier cu tupeu.

Nu ştiu cu ce dracu’ mi-au dat ăia-n păr când am fost să mă tund la hipermarket, că mă tot mănâncă pielea capului. Maică-mea zice că în loc de praf de talc mi-au dat cu praf de scărpinat. Aici e sigur mâna lui Ponta. 

Peste o săptămână vine preşedintele Franţei în vizită la Cotroceni, şi Băsescu a zis că mă lasă şi pe mine să mă întâlnesc cu el. Pentru asta am dat deja ordin să se miniaturizeze toate mobilele din cabinet, să se taie picioarele la scaune şi la mese în cabinetul meu din Palatul Victoria, iar pe post de secretară am angajat o pitică de la circul de stat. Să nu se simtă omul complexat.

Azi pe la 11.00 s-a mai incălzit un pic şi-am ieşit în balconul Guvernului să prind o porţie de ultraviolete Imediat m-a sunat şeful să mă-ntrebe de ce am rămas aşa cu ochii în soare. Sigur m-a pârât Udrea, că are balconul chiar deasupra mea. Mi-a zis mama să am grijă la femeia blondă cu poşetă Vuitton, că e unsă cu toate alifiile. Dacă stau bine să mă gândesc are dreptate mama. Chiar şi preşedintele a uns-o cu cremă de soare, astă vară, când s-au întâlnit întâmplător la plajă. E înţeleaptă mama. Cu toate astea le-a zis unor reporteri că la dânsa-n casă nu se simte criza. Trebuie s-o conving acum să dea o dezminţire pe postul de televiziune respectiv. Păi dacă nu se simte criza, cum să conving eu FMI-ul să ne vireze şi tranşa a patra de împrumut direct la buget, ca să am bani să plătesc pensiile?

Bodyguardul lui Băse (3)

M-a chemat şefu’ în biroul lui dis de dimineaţă să-mi dau şi eu cu părerea.  Vă zic eu mai încolo despre ce. În birou erau adunaţi sefii principalelor servicii secrete,  "Am primit azi pe adresa mea un CD, cu ce credeţi?" „Cu manele cântate de Sorinel Puştiu, zice directorul SRI. Eu vi l-am trimis domnule Preşedinte, că ştiam cât de mult vi-l doriţi.” „Eşti departe rău”, zice şefu’. „Cu înregistrarea operei Oedip?”, încearcă şi directorul SIE. „Nici vorbă. Să nu vă miraţi, când veţi fi schimbaţi. Ia uite că fac şi versuri. Ia, că am inspiraţie: A-nceput de ieri să cadă, câte-o macara pe stradă, câte un vagon pe şine, să trăiţi cu toţii bine. Hă, hă, hă. Ia zi şi tu Mardare, ce conţinea CD-ul după părerea ta?”  Înghit în sec şi m-arunc cu capul înainte: „Înregistrarea  convorbirii dintre generalul Degeratu şi Omar Hayssam”. „Eşti pe-aproape. Conţine un mesaj din partea lui Osama Bin Laden către preşedintele României. Ascultaţi-l cu atenţie.”

La început s-a auzit un zgomot aşa, cum se aude când face purici televizorul, apoi o voce gâfâită:

„Salam Aleikum la domnul breşedinde. Sunt alăduri de dumneavoasdră de când domnul Liviu Dragnea a declarad că PD-L a pornit jihadul în deridoriu împodriva PSD. Dumnezeu e mare. Dacă aveţi nevoie pentru jihad în deridoriu, am câţiva derorişdi disponibilizaţi (că şi aici s-a simţid criza de la blestemadul de american) , care pod să bună bombe pe autostrazi, dar am înţeles că nu prea aveţi. O să drimid câdeva bersoane de încredere infesdade cu gripa porcină la băi de mulţime să dea mâna cu adversarii dumneavoastră care este. Ce nu mi-a blăcut la dvs. că aţi dat prea mult nas la femeie ca, Udrea şi Anastase. Femeia tebuie ţinut sub văl şi sub babuc sau făcudă să explodeze. Bomba sexy, Elena Udrea, ar fi în stare să exblodeze bentru dumneavoasdră în sediul PNL? Asta e dovadă de iubire.

Am de gând să vin pentru câdeva zile în România. Aderizez pe aerobortul Henri Coandă şi voi burta aceeaşi berucă verde be care a burtat-o şi Omar Hayssam când a blecat bine mersi. Boate îl drimideţi be Boc să m-aştepde la aerobort ca să nu mă mai fure taximetrişti, ca dada drecudă. Saludăm cu rezbect, Osama Bin Laden, care este.”

Băsescu: „Ei, ce părere aveţi?” Directorul SRI: „După cum gâfâie, nu mai are mult de trăit.”

Directorul SIE: „Să-l aşteptăm cu mascaţii pe aeroport, împreună cu primarul Oprescu, îl arestăm, punem mâna pe cele 25 de milioane de dolari recompensă şi vă finanţăm şi viitoarea campanie electorală.” Băsescu: „De ce trebuie să fie prezent şi Oprescu?” „Păi cum de ce? Dacă-l arestăm pe cel mai căutat om de pe planetă, vorbeşte dânsul să ne bage şi-n Cartea Recordurilor cum a băgat şi cârnatul.”

Băsescu: „Tu Mardare, ce părere ai?”  „Cred că e o glumă, şefu’. Parcă am recunoscut câteva din ticurile verbale ale Vicepresedintele PSD, Marian Vanghelie, care este, pă persoană fizică.”

Bodyguardul lui Băse (2)

Senzaţional, incredibil, mirobolant! Continuăm să publicam (nu se ştie până când!) file din jurnalul unuia dintre oamenii preşedintelui. In exclusivitate, numai aici pe acest blog.

Azi e sâmbătă şi domnul Băsescu nu are o agendă prea încărcată: la ora 11.00 are o vizită la fabrica de jucării de la Buftea, secţia de marionete. Vor fi prezenţi şi câţiva mânuitori profesionişti de la serviciile secrete care vor interpreta piesele de teatru: Boc degeţel şi Jocul de-a vacanţa obligatorie. La ora 13.00 are loc o vizită “întâmplătoare” la restaurantul Pescăruş din Cişmigiu. Chiar dacă nu e invitat, măcar un mititel şi-o apă plată tot iese. Sâmbăta trecută, la acelaşi restaurant am avut parte şi de un mic incident: o femeie destul de atrăgatoare s-a apropiat de preşedinte şi i-a aruncat în faţa conţinutul unei halbe de bere. “Asta e pentru tot ce mi-ai făcut”, a zis femeia întorcându-i spatele. Degeaba m-am aruncat eu, scut viu, între halbă şi preşedinte, n-a mai fost nimic de făcut.  Preşedintele a fost udat din cap până-n picioare şi a fost foarte necăjit, nu pentru că şi-a stricat bunătate de costum, ci pentru că, oricât s-a străduit, n-a mai putut să recupereze decât vreo două trei guri din halba de bere. Oricum au sărit pe urmă socrii mari să-şi ceara scuze şi să ciocnească cu dânsul vreo câteva pahare de whisky „fără alcool”, ca să nu mai comenteze pe urmă ziariştii că a baut şi s-a urcat la volan. A râs la nuntaşi, a furat mireasa şi a adus-o înapoi contra unei sume destul de mari (utilă în viitoarea campania electorală), a dat autografe pe feţele de masă, s-a pozat cu socrii contra cost, ce mai, a fost un scucces nebun. Nu şi-a dezminţit nici de această dată renumele de preşedinte jucător şi a jucat-o pe doamna Elena Udrea, cu care s-a întâlnit la restaurant, absolut întâmplător, până i s-a rupt tocul de la pantof şi-a trebuit să fie dus în braţe până la maşină.

Cu toate astea l-am invidiat pe Tony, bodyguardul lui Geoană şi prietenul meu. Păi a fost cu dl. Preşedinte al Senatului la Racşa, lângă Satumare, la o nuntă de 2500 de persone, plus oamenii politici. Mirele e fiul primarului din localitate - lider al PSD local, care a scos din buzunare 50.000 de euro pentru acest eveniment. Vă dati seama ce buzunare are? Liderul PSD a mai spus că a sacrificat 60 de porci, dar nu a vrut să dea nici un nume. Sala de bal a  fost aranjata ca la intalnirile social democraţilor, în alb si roşu. A avut şi Sile parte de câteva evenimente: când a fost adus tortul miresei, din care trebuia să iasă unul din băieţii din trupa Flamingo şi să facă un număr de streaptease, a ieşit domnul Adrian Năstase, îmbrăcat în costumul lui Adam care, după ce l-a făcut cu ou şi cu oţet pe Mircea Geoană, s-a autosuspendat de o bară solidă de fier, aflată in debaraua mirilor. Tony a intervenit prompt, l-a pus să sufle-n etilotest şi i-a suspendat şi carnetul pentru trei luni. 

Un alt eveniment pe care mi l-a povestit Tony a fost atunci când unul dintre cei 80 de ospătari aduşi în urma unei selecţii foarte riguroase, s-a dovedit a fi infiltrat de cei de la PDL şi-n loc să-i aducă lu’ domnu Geoană friptură de bou, i-a adus un bou de baltă viu, cu menţiunea: „Să vă stea-n gât, cum ne staţi şi nouă!” Mircea Geoană şi soţia sa Mihaela au fost primiţi într-un mod tradiţional, cu horincă, pâine, sare şi ţipurituri: „De sus până în Vişeu / Nu-i ficior ca Geoan-al meu / Cât îi Maramureşu, nu e luzer cum eşti tu!” La petrecere, domnul Iliescu a ţinut să-i facă lui Geoană urmatoarea dedicaţie: „Când s-o-mpărţit norocu’/Măi, Mircică, măi/ Când s-o-mpărţit norocu’/ Fost-ai tu dus la lucru / Fost-ai tu dus la lucru /Măi, Mircică, măi/.”

Politică şi erotism

Aseară am avut un vis erotic. De fapt mai multe. Primul a fost cu Roberta Anastase. Eram singuri în Parlament, “pe bănci de lemn” vorba poetului şi ea îmi striga la microfon: “Nu te opri, nu te opri, mai am puţin şi voi atinge punctul maxim al recesiunii.” Simţeam şi eu cum îmi creşte deja produsul intern brut. Apoi, fără măcar să-mi dea un semn, ceva, Roberta a suspendat şedinţa şi m-am trezit lac de sudoare. Adormisem cu televizorul aprins iar pe ecran  era o emisiune economică.

Al doilea vis a fost cu Elena Udrea. Până să devină erotic, visul a semănat mai mult cu scenariul unui film Indian: Elena era o simplă muncitoare la o fabrică de săli polivalente subvenţionate de la bugetul de stat dintr-o periferie a oraşului Calcutta, preşedintele Indiei făcea o vizită de lucru la acea fabrică, îsi comanda vreo două trei sali polivalente pentru zile negre şi îi cădeau ochii pe frumoasa blondă, care avea un ditamai inelul în nara stângă. Mă rog şi de aici interveneau o serie de probleme.  Preşedintele trebuia să se deghizeze în tot felul de personaje pentru a se putea întâlni pe ascuns cu amanta. Odată a sărit gardul palatului deghizat în cerşetor, l-au arestat gărzile de pază şi i-au cerut să se identifice. Preşedintele s-a enervat, s-a dezbrăcat până la brâu şi le-a arătat tatuajul pe care-l avea pe spate: un rechin portocaliu care înghiţea un guzgan rozaliu. Gardienii au recunoscut tatuajul şi-au cerut scuze şi i-au dat drumul.

Elena, fruntaşă la sălile polivalente, avea un prieten, un animal de companie şi, ca în multe alte filme indiene, animalul de companie era un elefant. Iar elefantul eram eu. În fiecare dimineaţă şi seară, stăpâna mă scotea afară, în stradă, să-mi fac nevoile fiziologice. Dacă în Bucureşti vă supăraţi atunci când călcaţi într-un răhăţel de căţeluş şi-l înjuraţi imediat pe Oprescu, imaginaţi-vă cum e să calci într-unul de elefant. Te scufunzi cu totul în el şi cu toate astea n-am observat niciun cetăţean înjurându-l pe primar. E drept că şi cetătenii îşi făceau nevoile tot în stradă. Şi mai citeau şi ziarul în timpul ăsta. Erotismul s-a declanşat în momentul în care stăpâna mea a început aşa, tam nesam, de faţă cu preşedintele, să mă mângâie pe trompă. Trompa este zona mea cea mai sensibilă, în trompă am 40.000 de mii de muşchi, care au început rând pe rând să se umfle. N-am mai rezistat şi m-am trezit din vis, fleaşcă de transpiraţie. La televizor era un talkshow politic despre legea pensiilor. N-am înteles care era legătura cu trompa şi m-am culcat la loc.

De data asta am visat-o pe senatoarea Sorina Plăcintă. Se făcea că eram pe plaja de la Costineşti şi participam la o spirala MISA. Era numai lume bună: Lavinia Sandru, ansambluri muzicale, Elena Udrea fară perdea, de fapt fără nimic pe ea, Comandantul Poliţiei din Costineşti, doar cu pistolul la brâu, Simona Sensual doar cu un şirag de mărgele în jurul gâtului, câţiva procurori care l-au anchetat pe tânarul Andrei Placintă acuzat că ar fi încercat să treacă peste un bărbat cu maşina. La întrebarea mea: de ce a încercat să-i influenţeze pe procurori, dna Sorina Placintă a răspuns ca în transă (în visul meu se dăduse deja drumul la drogurile uşoare): „ pentru că MISA rupt  (prima dată m-am gândit la Guvern sau la inimă) de anchetă”, „şi MISA fâlfâit (aici am crezut că e vorba despre unul din steagurile de la „zece steaguri”) de justiţia din România.” S-a nimerit s-o ţin chiar eu de mână pe dna Placinta, în timpul spiralei. Am simţit cum îmi transmitea valuri, valuri de energie Yang. Dacă mi-ar fi băgat cineva un bec în gură, cred că s-ar fi aprins. M-am trezit exact înaintea extazului suprem. La televizor era talk show-ul lui Horia Roman Patapievici: „Înapoi la argument.”

In disperare de cauză azi m-am prezentat la sexolog. După ce m-a ascultat cu atenţie, sexologul mi-a recomandat să nu mai adorm cu televizorul deschis.

Povestea împăratului roşu-verde-galben

A fost odată un împărat, care era roşu, atunci când bea o duşcă împreună cu prietenii , verde, atunci când îi spuneau ziariştii verde-n faţă că fratele lui are afaceri necurate şi galben atunci când avea hepatită. Împăratul, ca orice soţ iubitor avea o amantă care îşi dorea tare mult să apară pe prima pagină a revistelor de scandal, sau măcar într-un reality show la o televiziune generalistă. Şi câte n-a încercat săraca: a fost la nudism împreună cu soţia împăratului, a dat cu mopul în grajdurile împărăteşti, a participat la concursuri de tricotat în direct, a plantat un măr de aur lângă o groapă de gunoi, l-a pus pe un membru al coaliţiei să-i cheme liftul. Nimic. Singura soluţie care-i mai rămăsese pentru a fi băgată în seamă de paparazzi era să-i facă un copil împăratului. Au încercat în toate poziţiile (în poziţie de drepţi: ea timonier, el căpitan de vas, culcat: el sforăind, ea într-o rână ) dar degeaba. Amanta împăratului, deşi se îngrăşa văzând cu ochii (în timpurile acelea erau promoţii la paste făinoase şi ciocolată), nu rămânea cu niciun chip grea. Aşa că îi spuse într-o bună zi împăratului: “Ia, mâine dimineaţă, cum s-a miji de ziuă, te scoli, te urci în Logan şi apuci încotro-i vedea cu ochii să cauţi leac pe la ghicitorele de la OTV, pe la vrăjitoarele din Salem, oracolul din Bălceşti, moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur etc, să putem şi noi avea un copil ca să apărem la televizor ca Monica şi Iri.” A doua zi de dimineaţă zis şi făcut. S-a urcat împăratul în Logan, a descins un pic în Mall să se dea mare cu paloşul lui cu cristale swarovski, ultima fiţă în materie de accesorii pentru bărbaţi de la Botezatu, s-a deplasat apoi cu elicopterul la Festivalul Ţuicii din Ardeal şi la Urda Oilor din Dobrogea. La Hora Românilor din Moldova nu s-a mai dus, că ţara era-n criză şi împăratul trebuia să dea exemplu de austeritate. Pe drumul de întoarcere s-a luat la luptă cu Greuceanu, cu Tăriceanu, cu Păsărilă şi cu prostănacul prostănacilor. “În ce vreţi să ne batem? În luptă dreaptă, în K1 sau în bloguri?” întrebă împăratul. „Ba mai bine în servicii, că-s mai secrete”, răspunseră în cor cei trei.  Şi se luptară, şi se luptară, însă nimeni nu biruia. În toiul luptei, simţind că-l lasă puterile şi că scade-n sondaje, împăratul roşu (de furie) îl trimise pe omul său de încredere sa-i aducă o sticlă de apă vie de la Golden Blitz. Prinzând puteri, împăratul băgă în pământ economia, până la gât şi-i tăie capul (adică îl înlocui pe Primul Ministru).

În euforia victoriei se simţi inspirat şi-i trimise un sms amantei, ca un buzdugan care sa-i anunţe venirea:

„Decoltată când te văd

Îmi vine să mă reped,

Ca un lup flămând la stână,

Ca motanul la smântână.”

Se întoarse apoi acasă la amantă cu un buchet mare de flori. După nouă luni, amanta împăratului născu un copil din acele flori, prilej cu care intră şi în cartea recordurilor, alături de cârnatul lui Oprescu. Aveau acum o frumuseţe de fetiţă care plângea de dimineaţa până seara de-ţi venea să-ţi iei lumea-n cap şi să organizezi alegeri anticipate. Au adus-o şi pe psiholoaga de la Super Nanny, au fost şi la „Schimb de Mame” şi la Noră pentru Mama, degeaba, micuţa nu se oprea din plâns “Taci fetiţa tatii, că o să combat marile acte de corupţie şi-o să te trimit la Bruxelles când vei fi mare.”, a încercat s-o îmbuneze împăratul. Fetiţa plângea şi mai tare. “Taci, bebeluşa tatii că o să-ţi dau bani să-ţi măreşti buzele şi-o să fac reformă în justiţie.” Fetiţa plângea de mama focului. “Taci, odorul tatii, că o să-ţi dau pe fiul cel mic al zmeului de soţ şi jumătate din acţiunile lui frate-meu la firma Desintco. Fetiţa tot nu se oprea din plâns. “Taci prinţesa mea că-ţi voi da tinereţe fară bătrâneţe şi viaţă fără satisfacţii.” Ca la un semn copila se opri din plans. În aceeaşi secundă însă izbucniră în plâns douăzeci şi două de milioane de români.

Bodyguardul lui Băse (1)

Senzaţional, incredibil, mirobolant! Am pus mâna pe jurnalul unuia dintre oamenii preşedintelui. Îl puteţi citi începând de azi, în exclusivitate, numai aici. 

"Eu sunt unul dintre oamenii preşedintelui, “umbra” lui Băse la Cotroceni, cum mă alintă chiar dânsul, că “umbra” lui Mircea la Cozia e un prieten de-al meu şi face parte dintr-alt serviciu secret. E şase dimineaţa, stau întins sub patu’ lu’ “şefu” şi astept să se trezească. Deocamdată sforăie şi îşi dă aere. I-a gătit doamna Maria fasole cu cârnaţi aseară. În sfârşit îi sună ceasul. Soneria e cu o melodie de Lady Ga Ga. Înainte avea melodia aia a lui Guţă, „De-aş avea lumea la picioare”, dar I-a sugerat domnul Patapievici s-o schimbe, că nu cadrează cu funcţia dânsului. S-a întins şi s-a dus la baie. O întind şi eu de sub pat şi instalez platforma de călcat să-i calc cămaşa şi pantalonii. De când cu criza, am preluat, prin cumul de funcţii, şi postul de fată în casă. Îi ung cu unt două felii de pâine prăjită, îl închei la şireturi, îi suflu de pe chelie câteva scame imaginare şi-apoi plecăm. Doamna Maria rămâne acasă. O aşteaptă pe Eba să-i aducă nişte varză de la Bruxelles.

Tot eu sunt şi cel care conduce Loganul când şefu e obosit. E drept că intră greu în marşarier, picură înăuntru când plouă, la căldură îi plesneşte plasticul de la clanţe, e zgomot mare în interior, dar una peste alta eu sunt mulţumit de maşină. Am condus şi Mercedesul lui şefu’, dar la fiecare intersecţie se-nghesuiau piţipoancele să urce şi mai ales când era şi doamna Udrea în maşină vă-nchipuiţi ce scandal ieşea. Aşa că mai bine cu Loganul. Astăzi mergem la Sibiu, la Târgul Olarilor. Sefu a adormit pe bancheta din spate. M-a sunat aseară prietenul meu Sile, care e bodyguardul lui Ponta şi m-a întrebat: „Tu ştii mă de ce se duce Băsescu la Târgul olarilor?” „Ca să facă baie de mulţime”, i-am răspuns eu sigur pe mine. „Nu mă, zice el, pentru că s-a saturat să calce în străchini şi pentru că vrea să plătească neapărat oalele sparte de Boc. Hă, hă, hă.” „Da tu ştii mă care-i cel mai scurt banc?”, îl întreb eu. „Nu mă, nu ştiu.” „Ponta preşedinte”, zic. „Hă, hă, hă.” „Ce-ai mă de râzi ca prostul?”, zice şefu’ pe jumătate adormit. „Ţi-ai adus aminte de bancul pe care ţi l-am spus ieri?” „Da şefu’”. „Păi râzi şi tu în gând, că ai un râs oribil”, zice şefu şi se culcă la loc.

Mai bine să mă gândesc la filmele alea cu Cichi Cean şi Bruzli. Ce bişniţă mai făceam cu bilete în faţă la Patria. Nici acum nu ştiu cum dracu’ făcea Bruzli flotări într-un deget, că am încercat şi eu şi mi l-am rupt. De când sunt „bodyguardul” lui şefu, am avut un singur eveniment: când am fost cu Preşedintele să „mulgă” voturi la Sâmbra Oilor. Primisem informaţia că un terorist deghizat în „băbuţă bătrână cu brâul de lână” avea ascunse în brâu două kilograme de explozibil. Aşa că, atunci când am văzut o băbuţă strângându-se cu brâul cu gesturi suspecte, i-am aplicat câteva lovituri de karate până a căzut lată. Am incercat apoi să-i scot masca de latex, cu riduri, de pe faţă. N-am mai avut timp, pentru că m-am trezit c-o ghioagă-n cap: „Ce-ai mă nesimţitule cu ţaţa Floarea? Vrei s-o violezi?”, şi pe urmă mi-am pierdut cunoştinţa.

Hopa, ne opreşte un poliţist de circulaţie. „Suntem în misiune”, îi zic eu în şoaptă prin geamul întredeschis. „Mergem la Târgul Olarilor de la Sibiu.” „Dar de ce vorbiţi în şoaptă?”, mă-ntreabă agentul. Îi fac un semn cu mâna spre bancheta din spate, „Aoleu, domnu’ preşedinte.  Permiteţi să raportez: am ieşit în stradă ca să protestez, nu ca să vă opresc pe dumneavoastră pentru că circulaţi cu 130 de kilometri la ora în localitate. Nu vedeţi că sunt cu bicicleta? Ni s-au tăiat sporurile, ni s-au tăiat banii de benzină...”Unde-i Elena? Cine a răpit-o pe Elena?”, îl intrerupe Preşedintele destul de panicat.  „Aţi visat, şefu.” „Ce vrea bă găozarul ăsta?”  „Zice că a ieşit în stradă ca formă de protest.” „Să iasă bă, să iasă, să iasă-n stradă şi judecătorii, şi magistraţii, şi medicii, şi intelectualii, şi jurnaliştii lu’peşte, să iasă-n stradă ca să-i pună Ministrul Transporturilor la treabă, că poate aşa terminăm autostrăzile alea mai repede. Hă, Hă, Hă.”

Ocupaţia: forumist

Sache e un individ aparent normal, pe care l-am cunoscut la ziua unui prieten. Era cu laptopul după el şi toată seara a stat într-un colţ al camerei şi a trimis mesaje pe internet. Dacă-l întrebi ce ocupaţie are îţi răspunde fără să clipească: forumist. Pentru cei care nu ştiu, forumistul este un animal social pe cale de răspândire, (înrudit cu şobolanul de net, după cum reiese dintr-un articol al singurului scriitor din Rmânia care a ales să scrie asta pe barba lui, mă refer aici la Andrei Pleşu) a cărui ocupaţie  zilnică este de a-şi da cu părerea despre diverse teme postate pe internet, care  mai de care mai interesante: „Cum agăţi o fată pe internet”, „Totul despre arta gătitului”, „Femeile şi orgasmul”, Politică la greu” etc. Sache intră pe forumuri pentru că: „ mă simt ca la război, deşi n-am făcut armata, că eram prea mic de statură şi toată lumea îmi zicea „Girafă mic㔺i toată copilăria am fost foarte interiorizat şi mi-am ros unghiile şi de la mâini şi de la picioare. De când a fost numit dl. Boc Prim Ministru, am mai crescut şi eu câţiva centimetri în ochii mei.”

Iată câteva exemple de Nick-uri folosite de Sache (pentru necunoscători, nick-urile sunt pseudonimele cu care îşi semnează internauţii comentariile): „vaspargpetoti”, matrix4”, „gigicontra”, „periscop”, "mi-e rau”, „tinarulninja”, „smecheriinumoare”.

„La început”, povesteşte Sache, „totul a pornit ca o distracţie, ca un mod plăcut de a-mi petrece timpul liber, după ce am fost concediat de la unul din serviciile române secrete, pe motiv că, în timp ce-l filam pe personajul cu nume de cod „guzganul rozaliu”, mi-a venit ideea să-l strig chiar aşa pe stradă, să văd dacă se întoarce. Şi s-a întors. În schimb, eu a doua zi nu m-am mai întors la servici, urmare a sms-ului pe care l-am primit de la Şefu: „LOL, ai fakt kkt prf Sache.  De mâine DND”, DND, însemnând „do not disturb”, adică stai draq acasă şi nu mă mai deranja. Poate şi din cauza frustrării am intrat în primul internet cafe care mi-a iesit în cale, m-am logat cu nick-ul: „Nabucodonosor” şi-am început să-mproşc cu noroi în stânga (pe blogul lui Geoană) şi-n dreapta (pe blogul lui Crin Antonescu) De cele mai multe ori, pentru a nu fi depistat, lucrez sub acoperire (vezi foto).”

„Şi cum îţi câştigi existenţa?” „La început mi-a fost foarte greu. Mai vindeam câte un nick de Mirc, câte un id de mess, mai faceam câte o clonă la comandă. Mai târziu, după ce am determinat, prin comentariile mele, închiderea câtorva forumuri, blog-uri şi chiar a câtorva site-uri de politicieni, am început să primesc mesaje pe e-mail în care, pe lângă înjurăturile de rigoare, mi se propuneau şi diverse colaborări contra cost. Au contat foarte mult experienţa pe care o căpătasem în serviciile secrete şi stăpânirea unor tehnici ca: insinuarea, denunţul calomnios, turnătoria, manipularea etc. Cel mai uşor a fost pe blog-ul Elenei Udrea unde, la postul dânsei: „Comisia parlamentară de execuţie a Elenei Udrea” am publicat câteva poezii de dragoste, ca să-i mai ridic moralul şi ca să abat atenţia de la acuzaţiile ce i se aduceau. Am folosit nik-ul: „pleşuvultăudrag”. Pe blogul lui Crin Antonescu mi-am folosit în schimb tot arsenalul din dotare, plus cuvinte ca: limbric, sfertodoct, mafiot, urangutan gay, misogin, şulfă bătrână, trepăduş de serviciu, lingău, scârbă penală, canalie arogantă, (asta am folosit-o cu succes şi pe site-ul lui Mircea Badea), bugetofag (ăsta din urmă nu ştiu ce înseamnă, dar mi-a plăcut cum sună). A dat bine la polemică, domnul Crin Antonescu a testat promptitudinea cu care admiratorii săi au sărit să-l apere şi ulterior m-a răsplătit pe măsură. Recunosc că multe dintre cuvintele şi expresiile folosite le-am „împrumutat” din arhiva ziarului România Mare, cu acordul Tribunului, în schimbul a şase cutii de Rudotel Forte. Abia aştept să-nceapă viitoarea campania electorală.”