Iubirea ca un dop de plută

Ai promis că indiferent ce se va întâmpla cu viaţa noastră mă vei aştepta în staţia tramvaiului 14, sau în curtea liceului, sau cel mai bine într-o sticlă de vin. Vom fi împreună-ntr-o zi, spuneai, mereu cu alţii de mână. Numai eu ştiu câte dopuri de plută am desfăcut de atunci. Când în sfârşit a venit şi ziua mea, mi-am scos blugii jerpeliţi de la naftalină, mi-am lipit pe faţă zâmbetul strâmb, mai mult spre stânga, mi-am şters din palmă linia vieţii, mi-am încălţat tenişii scâlciaţi, am mai citit o data sms-ul de la tine şi m-am urcat în trenul galben fără cai. Un timp am fost poetul lu' peşte, recitat printre blocuri de băieţii de cartier. Pe urmă n-am mai scris nimic. Sper că nu din cauza mea, mi-ai spus într-o zi prin uşa întredeschisă de la baie, în timp ce te spălai pe dinţi cu Colgate Total. După o vreme nu te-am mai zărit prin casă. A rămas doar un cuvânt scris cu aburul respiraţiei pe oglinda din baie.
Mâine am să-mi cumpăr un nou tirbuşon.