Azi domnu’ preşedinte s-a trezit bine dispus şi mi-a zis: “Mardare, mergem să pupăm şi noi niscaiva ciolane.” De fapt domnul preşedinte vroia să mergem în pelerinaj la Iaşi, la moaştele cuvioasei Parascheva. “Hai mă Boc, lasă dracu’ Guvernu’, că şi-aşa te-njură toţi, hai să mâncăm nişte sarmale şi să bem un vin fiert. Hai că dă bine în ochii poporului să te vadă smerit şi sfios cum primeşti Harul Domnului. Mai creşti şi tu în ochii alegătorilor. Asta e o figură de stil, hă, hă, hă. Auzi mă, dar de data asta vreau să merg incognito, cum mergea şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza prin ţară. Nu mai vreau baie de mulţime, vreau să ştiu ce gândeşte cu adevărat electoratul despre Băsescu. Fă-mi rost de un costum de cioban (sună-l pe Becali, că el sigur mai are) şi vino cu el cât poţi de repede la Cotroceni. Da mă, ne şi spovedim. Oricum, să nu-i spui popii de minciunile alea electorale, că nu-l interesează pe Dumnezeu nimicuri de-astea. Zi şi tu că suferi de păcatul trufiei, că eşti arogant, dispreţuitor şi oportunist. Eu am să-mi trec la păcate: lipsa de tact în relaţiile cu Parlamentul sau Guvernul şi faptul că mi mai scurg ochii prin diverse decolteuri. Băutura nu cred că poate fi considerată un păcat, c-am înţeles că Patriarhia a pus anul trecut la bătaie 100 de butoaie. Cum? Zici că erau cu apă sfinţită şi nu cu vin? Ai verificat informaţia din trei surse? Bine, atunci ca să fim mai siguri, ia tu o damigeană de zaibăr, c-am auzit că-i foarte frig la Iaşi.”
Pe urmă şeful a sunat-o pe doamna Elena Udrea: „Ce faci Nuţi? Îţi faci unghiile? Hai că ai ocazia să-ţi speli păcatele. Nu, nu cu detergent, dragă. Gândeşte-te şi tu la câteva păcate mai uşoare. Nu-ţi vine niciunul în minte? Nu, n-ai cum să cumperi indulgenţe pentru DNA. Asta se poate numai la catolici. La noi, la ortodoxi se pot cumpăra voturi, nu indulgenţe, hă, hă, hă, să mai zică cineva că n-am simţul umorului. Ne vedem la Cotroceni într-o jumătate de oră. Vezi să nu mă dai de gol, c-o să circul ingognito. Lasă că-ţi explic eu ce-nseamnă când ne vedem.”
Apoi a venit şi dl. Boc cu costumul de cioban. După ce s-a-mbrăcat Băse cu el, numai oile-i mai lipseau, în rest era de-acolo. M-a pus pe mine şefu’ să behăi vreo cinci minute ca să-şi intre mai bine-n rol. Când am ajuns la elicopter (că Boc a zis că el nu merge cu maşina, că femeia care-i face curat, i-a văzut în ceaşca de cafea un şarpe încolăcit, şi-asta-nseamnă posibilitatea de explozie a pneului din dreapta, faţă), pilotul elicopterului ne-a rugat, date fiind condiţiile de criză, să urinăm înainte, pentru a mai micşora din greutate şi a face astfel economie de carburant. Preşedintele a dorit să dea exemplu personal şi a făcut ambele treburi. Zborul a decurs normal. De câteva ori, datorită unor turbulenţe, Băse (deformaţie profesională) a vrut să preia conducerea, însă n-a găsit timona şi s-a liniştit. Am aterizat la Iaşi pe la 11 dimineaţa. Eu am rămas cu şefu’, iar cei doi au plecat pe cont propriu.
Urmarea în episodul viitor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu