Bodyguardul lui Băse (5)

(urmare din episodul trecut)

Am ajuns aşadar în Iaşi pe la 11.30, cu Băsescu incognito, îmbrăcat în cioban. Ploua torenţial. Am vrut să-i ţin umbrela lui şefu’, da’ a zis s-o las baltă, că dracu’ a mai văzut cioban cu umbrelă Louis Vuitton (a fost cadoul lu’ doamna Udrea de ziua dânsului) În preajma Catedralei Mitropolitane era nebunie. Coada la moaşte se întindea pe vreo doi kilometri. O băbuţă a încercat sub ochii mei să se bage în faţă, strecurându-se printre barele din gardul de metal. Am apucat-o de mână şi-am aruncat-o înapoi. Mai târziu am aflat ca era mama lui Gigi Becali. Putea să fii fost şi mama lui Ştefan cel Mare că tot n-o lăsam s-o ia înainte şefului.

Băse a început să-i tragă de limbă pe vecinii de la coadă: “ce părere au despre actualul preşedinte etc.” O babă, cu  un ciorap flauşat pe cap în loc de căciulă, zice: “Îi bun domnu’ preşedinte. Are suflet mare. A lăcrimat când a lăcrimat când a auzit că Moni şi cu Iri divorţează “A lăcrimat pe dracu’. Teatru ieftin. Praf în ochi pentru babele credule ca dumneata.” Băsescu (abia ţinându-se să nu sară la bătaie): “Ce ştii tu, băi găozarule, ce e-n sufletul unui căpitan de vapor?” Moşul cu puloverul pe dos: “Bine că ştii tu, ciobane. Mai bine vezi-ţi de oile tale, ce te bagi ca musca-n curu’ calului? Votează-l pe Becali, c-are oi mai multe, mândre şi cornute şi poate-ţi mai dă şi matale câteva.” Aici a trebuit să intervin, că preşedintelui i se umflaseră venele pe gât de la nervi. Am jucat rolul de mediator. “Ce părere aveţi despre evoluţia României în actuala campanie de calificare la Euro 2012?”, am zis ca să mai calmez spiritele. Baba cu ciorapul pe cap: “E clar că Mutu nu şi-a dat interesul. Ce căuta el să danseze cu fetele alea până la trei dimineaţa, că s-a şi văzut cum i-a tremurat piciorul când a executat lovitura liberă din meciul cu Bosnia.” Ce mai, baba era clar cititoare de presă “quality”.

După vreo cinci ore de stat în ploaie, şefului i s-a făcut frig. Noroc cu câteva femei de etnie romă,  care vindeau cam de toate: icoane, cârnăciori şi costiţă la grătar, haine de piele, busuioc, izmene, brăţări, tămâie afrodisiacă, ciorapi de plastic, agheazmă mare în sticluţe de apă de gură, cocoşei de porţelan, brelocuri cu chipul sfinţilor, covoare ţesute manual. Băsescu: „Auzi, şukaro, cum dai izmenele?” „Haules, baules, le dau ieftin pentru matale. Două perechi la o sută de roni, să moară oile matale de febră porcină, dacă nu cumperi.” Băsescu: „Da ce fă, sunt cusute cu fir de aur?” „Haoleu, mânca-ţi-aş brânza lu’ matale. Ţi le dau şi pă bonuri de masă, că e criză fenanciară.” Până la urmă i-a dat şefu’ 80 de roni şi s-a dus să şi le tragă pe el într-o cabină de-aia ecologică.

Am intrat cu chiu cu vai în biserică, după vreo opt ore de stat la coadă. În timpul slujbei, o femeie a început să urle şi să se tăvălească pe jos, iar credincioşii au zis că e posedată. Au apărut preoţii, şi-au au dus-o repede la raclă ca să alunge duhul cel rău. Am profitat şi noi de îmbulzeală şi ne-am luat după preoţi. La raclă ne-am dat seama că femeia era Elena Udrea. I-a pus şefu’ mâna pe frunte, i-a făcut cu ochiu’ şi s-a liniştit dintr-o dată. Preoţii au început să ţipe că s-a săvârşit o minune şi că ciobanul e tămăduitor. I-am calmat imediat cu câteva dosuri de palmă peste gură, ca să nu ne dea de gol.