Balada lui Mircea Alimoş

se dedica lui Mircea Popescu, creatorul blogului Trilema si al agregatorului de bloguri Fain

Departe, frate, departe,
Unde netu n-are moarte,
şedea Mircea Alimoş,
nici prea tânar, da nici moş,
şi tot bea şi veselea,
şi din gură molfăia:
"Inchinare-aş si n-am cui!
Că n-aş închina oricui.

Inchinare-aş sticlelor,
sticlelor surorilor,
dar şi sticlele zac goale,

aruncate-n debarale,

victime colaterale
lângă oala cu sarmale.”
Iară măre cum grăia,
de departe se-auzea
un zgomot de patru-or-patru.
M. a rămas ca la teatru.
Repede şi-a revenit
de un stâlp s-a sprijinit,
pe Hater că l-a zărit:
Hater-ul cel 'nalt, pletos,
cu cojoc mare miţos
şi faţa dată la-ntors,
El la Mircea că venea
şi din gură-aşa-i grăia:
"Alei Mircea Alimoş,
nici pe scaun, nici pe jos,
Mi-au ieşit bube pe piele.

de când tu scrii poezele
Şi pe doamne le-ai stricat
si le-ai târât in păcat:
Blonda, Luka şi Angela,

Sonia, Mitza rebela,

Scriu pentru concursu-acela,

De le doare fontanela.”

Dară Mircea Alimoş,
cu nasul un pic cam roş'
i-a dat plosca cu jin ars
şi o palmă in obraz.
"Haterule, măi fârtate,
dă-ţi mânia după spate
şi-ai să bem în jumatate".
Haterul cu stânga lua
şi cu dreapta se-narma,
Briceagul din sân scotea
şi-aşa bine mi-l chitea,
Pe Mircea că mi-l tăia
dinjosul buricului,
unde-i greu voinicului.

Înconvoiat de durere,
C-o mâna la "giuvaiere"
Mircea il privea cum piere
călare pe cai putere,
şi încet se rădica,
maţele şi le-aduna
şi la loc el le băga
după cum se pricepea,
cu brâul se incingea
si pe loc incăleca,
foaie verde tirbuşon,
pe-al său Harley Davidson,
după Hater că se lua
şi din gură-aşa striga:
"Alei Harley Davidson,
tremur ca de parkinson
că mă lasă corason
ca şi pe Jim Morrison.
Aşterne-te drumului,
ca şi iarba campului
in bătaia vântului."
Harley-ul accelera,
şi pe Hater l-ajungea,
Mircea turba şi răcnea:
"Tăiatu-m-ai tâlhareşte
şi şters-o-ai englezeşte.
Stai pe loc să ne-ntalnim
şi poezii să grăim.
Haterul  pe loc nu sta
însă Mircea-l ajungea
şi o roată-i inţepa,
patru-or-patru derapa
intr-un pom că se oprea,
frunzele se scutura,
Şi sub ele-l-ingropa.
Mircea, lu' Harley zicea:
"Alei motoreta mea,
du-te, du-te nu mai sta.
Ochii-mi se păienjenesc,
copacii-n jur se rotesc.
Frunzulită de-anason,
Dragă Harley Davidson,
cine-o să te ingrijească,
cine-o să te lustruiască?
Din oglindă să-ţi faci sapă,
şi pe blog să-mi faci o groapă,
iar cand sufletul mi-oi da
să-mi torci din motor aşa:
”Frunză verde, anathema,

Ce tristeţe-i pe Trilema!”

Te mai rog să-mi pui pe Fain

Muzică cu Kurt Cobain.