Atât de şleampătă

(parodie după"Atât de fragedă..."de Mihai Eminescu)

Atât de şleampătă, te-asemeni
C-o îngălată fără greş
Şi  când te văd sărmanii oameni
Se dau tăcuţi după cireş.

Abia atingi covorul moale

Strivind gândacii sub picior,
Şi de la creştet până-n poale
Pluteşte-un damf: vin cu lichior.

Te duci, ş-am inţeles prea bine
Să nu mai calc prin patul tău
Nu ştiu dacă mă pot abţine
Şleampăta sufletului meu.

Şi-o să-mi răsai ca o matroană
Cu obrajorii rozalii
Pe fruntea ta purtând coroană ...

Regină peste labagii.