sâmbătă, 29 octombrie 2011

Fake interviu cu Alexandru Arşinel



La început a fost un interviu normal cu actorul de comedie Alexandru Arşinel, cu întrebări banale de genul: care este cel mai bun lucru pe care l-aţi făcut in viaţă, ce apreciaţi la o femeie, care e cea mai penibilă întâmplare din viaţa dvs, etc. Numai că, după ce dl. Arşinel a plecat, mi-am făcut de cap si am schimbat  întrebările.
Interviul a fost difuzat în emisiunea "Plasa de stele" de pe Antena1 în data de 25 oct 2011.


vineri, 21 octombrie 2011

Mioriţa blues

Pentru Mitzabiciclista


Sursa foto:http://heghes.blogspot.com
Pe-un picior de plai,
printre doi bonsai
iată vin în cale
făcând lungi ocoale
spaţiotemporale
trei turme de miei
cu trei ciobanei
doamne, si toţi trei
cu laptop la ei:
unu-i circumspect,
al doilea-i suspect,
şi-al treilea-i poet.
Iar cel circumspect
şi cu cel suspect
mări se vorbiră
şi se sfatuiră
pe l-apus de soare
când viteza moare,
să-l "facă" încet
pe-al nostru poet,
că-i mai inventiv,
şi mai creativ,
şi-are oi mai multe,
multe, da` şi culte.
Dară cea Mioară,
la lână fecioară,
tristă si amară
zicea din ghitară
de trei zile-ncoace
fumând doar chiştoace.
"-Mioriţă laie
şi la păr bălaie
de trei zile-ncoace
tot fumezi chiştoace
şi bei din băltoace.
Rima mea stângace
nu te satisface?
Ori esti bolnăvioară,
drăguţă Mioară?"
"- Rima ta stângace
ştii bine că-mi place
şi mă satisface,
că-i încă vivace.
dar cel circumspect
şi cu cel suspect.
Pe l-apus de soare,
cu înverşunare,
vor porni "macelul"
ca să-ţi facă felul,

să-ţi înfigă-n piept

un corn de berbec
pe post de trackback"
"-Mioriţă laie,
mă cunoşti o laie,
eu mi-s tare-n coa...rne
deşi nu am arme,
şi cu mâna goală
am să-i bag în boală
şi-ochii lor vor plânge
cu lacrimi de sânge."

Fake interviu cu Maria Cârneci


La început a fost un interviu normal cu cântareaţa de muzică populară Maria Cârneci, cu întrebări banale de genul: care este cel mai bun lucru pe care l-ai făcut in viaţă, ce apreciezi la un bărbat, care e cea mai penibilă întâmplare din viaţa ta, etc. Numai că, după ce dna Carneci a plecat, mi-am făcut de cap si am schimbat  întrebările.
Interviul a fost difuzat în emisiunea "Plasa de stele" de pe Antena1 în data de 18 oct 2011.




"Maria Carneci" "Viorel Gaita" "razi de mori" "lol"" caterinca" "interviu trucat" , "antena1", "plasa de stele

joi, 20 octombrie 2011

Odă lui Mircea Popescu (dacă nu ştii cine e inseamnă că degeaba ai blog)


În lume-i miezul nopţii şi-i răcoare,
Dar în oraş o luminiţă-i trează,
Cu tâmpla-n mâini, cu faţa gânditoare,
La karma Fainului Mircea veghează. 

Oare barosuri bat pe nicovale,
e vuiet de motoare, ori furnale?
Nu dragii mei, e inima-i ce bate,
Iar vuietu-i de la computer, frate!

Cum mânuieşte oare, tastatura,
că spor atâta poate să îi deie?
În faţa lui se-nclină azi natura
Şi turnul cel din Pisa, o idee.

Azi pragul suferinţei e trecut,
Dincolo de monitoare cântă-o ţară,
De vor razboi, hateri cu chipul slut,
Vor fi banaţi de Mircea de-o să-i doară.

Lui, om al faptei, ctitor, vizionar, poet,
Vreau să-i aduc şi gândul meu prinos,
În jurul lui, uniţi ca-ntr-un boschet,
Să simtă cât ne este de folos.

Părerea lui despre orice e lege.
Că e un geniu, se subânţelege.
Cu mintea-i odihnită, de-afacerist prosper,
Ne lasă prin “subsoluri” mesaje ce nu pier.

Nu-s simple vorbe, fapte sunt şi gânduri,
(de eşti isteţ, citeşte printre rânduri)
Eu şi cu mine, într-un glas jurăm,
Trilema şi cu Fainu să păstram!

marți, 18 octombrie 2011

Balada lui Mircea Alimoş

se dedica lui Mircea Popescu, creatorul blogului Trilema si al agregatorului de bloguri Fain

Departe, frate, departe,
Unde netu n-are moarte,
şedea Mircea Alimoş,
nici prea tânar, da nici moş,
şi tot bea şi veselea,
şi din gură molfăia:
"Inchinare-aş si n-am cui!
Că n-aş închina oricui.
Inchinare-aş sticlelor,
sticlelor surorilor,
dar şi sticlele zac goale,
aruncate-n debarale,
victime colaterale
lângă oala cu sarmale.”
Iară măre cum grăia,
de departe se-auzea
un zgomot de patru-or-patru.
M. a rămas ca la teatru.
Repede şi-a revenit
de un stâlp s-a sprijinit,
pe Hater că l-a zărit:
Hater-ul cel 'nalt, pletos,
cu cojoc mare miţos
şi faţa dată la-ntors,
El la Mircea că venea
şi din gură-aşa-i grăia:
"Alei Mircea Alimoş,
nici pe scaun, nici pe jos,
Mi-au ieşit bube pe piele.
de când tu scrii poezele
Şi pe doamne le-ai stricat
si le-ai târât in păcat:
Blonda, Luka şi Angela,
Sonia, Mitza rebela,
Scriu pentru concursu-acela,
De le doare fontanela.”
Dară Mircea Alimoş,
cu nasul un pic cam roş'
i-a dat plosca cu jin ars
şi o palmă in obraz.
"Haterule, măi fârtate,
dă-ţi mânia după spate
şi-ai să bem în jumatate".
Haterul cu stânga lua
şi cu dreapta se-narma,
Briceagul din sân scotea
şi-aşa bine mi-l chitea,
Pe Mircea că mi-l tăia
dinjosul buricului,
unde-i greu voinicului.
Înconvoiat de durere,
C-o mâna la "giuvaiere"
Mircea il privea cum piere
călare pe cai putere,
şi încet se rădica,
maţele şi le-aduna
şi la loc el le băga
după cum se pricepea,
cu brâul se incingea
si pe loc incăleca,
foaie verde tirbuşon,
pe-al său Harley Davidson,
după Hater că se lua
şi din gură-aşa striga:
"Alei Harley Davidson,
tremur ca de parkinson
că mă lasă corason
ca şi pe Jim Morrison.
Aşterne-te drumului,
ca şi iarba campului
in bătaia vântului."
Harley-ul accelera,
şi pe Hater l-ajungea,
Mircea turba şi răcnea:
"Tăiatu-m-ai tâlhareşte
şi şters-o-ai englezeşte.
Stai pe loc să ne-ntalnim
şi poezii să grăim.
Haterul  pe loc nu sta
însă Mircea-l ajungea
şi o roată-i inţepa,
patru-or-patru derapa
intr-un pom că se oprea,
frunzele se scutura,
Şi sub ele-l-ingropa.
Mircea, lu' Harley zicea:
"Alei motoreta mea,
du-te, du-te nu mai sta.
Ochii-mi se păienjenesc,
copacii-n jur se rotesc.
Frunzulită de-anason,
Dragă Harley Davidson,
cine-o să te ingrijească,
cine-o să te lustruiască?
Din oglindă să-ţi faci sapă,
şi pe blog să-mi faci o groapă,
iar cand sufletul mi-oi da
să-mi torci din motor aşa:
”Frunză verde, anathema,
Ce tristeţe-i pe Trilema!”
Te mai rog să-mi pui pe Fain
Muzică cu Kurt Cobain.

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Atât de şleampătă

(parodie după"Atât de fragedă..."de Mihai Eminescu)

Atât de şleampătă, te-asemeni
C-o îngălată fără greş
Şi  când te văd sărmanii oameni
Se dau tăcuţi după cireş.

Abia atingi covorul moale
Strivind gândacii sub picior,
Şi de la creştet până-n poale
Pluteşte-un damf: vin cu lichior.

Te duci, ş-am inţeles prea bine
Să nu mai calc prin patul tău
Nu ştiu dacă mă pot abţine
Şleampăta sufletului meu.

Şi-o să-mi răsai ca o matroană
Cu obrajorii rozalii
Pe fruntea ta purtând coroană ...
Regină peste labagii.

joi, 13 octombrie 2011

Orgasm de gradul zece (Despre un băiat si-o fată)

Poezie suburbană 

Sursa foto: fooyoh.com
Aş vrea să fiu în sufletul tău schijă,
Bob de nisip strâns între buci, cu grijă,
Firul de păr din preajma buzei tale,
Pleoapa-ţi închisă, ce se zbate moale.




Aş vrea să fiu un maţ în a ta vintre,
Ochi inauntru, şi-nafară, şi-ntre,
Boţit, să fiu cearceaful de sub tine,
Să simt ce simţi, iubito, când îţi vine.

Insula cu un băiat şi-o fată

Poezie suburbană



Povestea-ncepe cu « a fost o dată »,
Pe-o insulă, doar un băiat şi-o fată,
El băştinaş, ea naufragiată
Nebabardiţi de-o lună încheiată.

Hazardul face ca cei doi stătuţi,
Să fie orbi un pic şi surdo-muţi,
Iar ca tabloul să fie complet:
El făcea culturism, iar ea balet.






Cum e posibil, mă veţi intreba,
Să nu se-mpreuneze el cu ea
Chiar orbi fiind şi surzi şi bla, bla, bla ?
Ne iei de proşti ? Mai du-te-n... pana mea .

Motivul pentru care, femeia, dragii mei
Nu s-a frecat cu fanta de vreju-i de bazalt
E simplu ca o labă facută cu temei :
El locuia-ntr-un capăt, iar ea in celălalt.

miercuri, 12 octombrie 2011

Fake interviu cu Anda Adam



La început a fost un interviu normal cu cantareaţa de muzică dance-pop Anda Adam, cu întrebări banale de genul: care este cel mai bun lucru pe care l-ai făcut in viaţă, ce apreciezi la un bărbat, care e cea mai penibilă întâmplare din viaţa ta, etc. Numai că, după ce Andreea a plecat, mi-am făcut de cap si am schimbat  întrebările.
Interviul a fost difuzat în emisiunea "Plasa de stele" de pe Antena1 în data de 11 oct 2011.







 "Anda Adam," "Mistok Show" "Viorel Gaita" "razi de mori" "lol"" caterinca" "interviu trucat" , "antena1", "plasa de stele"

marți, 11 octombrie 2011

Iubiri ratate (fragment de roman)


Stau întinşi în pat unul lângă celălalt. Ea e îmbrăcată cu nişte blugi rupţi în genunchi şi cu un tricou mulat cu chipul lui John Lennon. I se ghicesc sânii pe sub ochelarii lui rotunzi de pe piept.
 “Aş putea să-i şterg un pic ochelarii. Mi se pare mie, sau sunt un pic aburiţi?” Era vremea când pe la ceaiuri se asculta Eleanor Rigby şi Stairway to Heaven. Peste câteva luni unul dintre ei va muri. Pur şi simplu. Acum sunt însă cât se poate de vii. Cu toate astea niciunul nu mişcă. Au făcut pariu că pot face dragoste aşa, îmbrăcaţi, fără să se atingă.

Trebuie să ni-l închipuim pe Sisif fericit, spunea Camus.După el, trişti sunt doar ignoranţii şi cei care mai speră. Sisif e fericit tocmai pentru că nu mai speră nimic. Îşi supune destinul prin dispreţ şi acceptare. Eu sunt un Sisif nefericit. Toată ziua de azi mi s-au potrivit versurile lui Nichita Stănescu: “Tragică durere, dor de nedescris, de un drag de stâncă plânsu-mi-s”.
Cum e să fii gelos pe o bacterie? Au fost nopţi când visam că sunt o bacterie din Cambrian, numai ca să mă privească şi pe mine iubita mea la microscop. Ce-i mai place să se uite la microscop!

Mâna lui lângă genunchiul ei. “Dă-l dracu’ de pariu. O să-l câştig data viitoare”.  Mâna însă i-a amorţit şi refuza să se mişte. Întreg corpul îi e inert. Brusc simţi buzele ei arzându-i tâmplele. Nu deschise ochii de teamă să nu se petreacă totul doar în imaginaţia lui. Arsura cobora acum pe piept, pe burtă şi chiar mai jos. Îi plăcea că ea făcea asta chiar fără ca el să i-o ceară. Pe urmă folosi un scripete imaginar şi reuşi să-şi clintească mâna. Apoi piciorul stâng, apoi gâtul. Încet, încet, întreaga lui carcasă se puse în mişcare.

Azi se împlinesc 15 zile de când nu mai suntem împreună. E mult? E puţin?
Prima imagine care mi-a rămas mai clară din timpul zilei: forfotă pe bulevardul Magheru, ora 13.55, înainte de ora de Hidraulică, gândurile mele în legatură cu noi, şi-atunci am zărit dintr-o dată, pe o tarabă improvizată, şosete albe cu dunguliţe şi ciucuraşi. Primul impuls a fost să cumpăr două perechi şi să i le dăruiesc. Le-am cumpărat. Cât pe ce să uit de prăpastia uriaşă ce s-a căscat între noi, cât pe ce să mă las din nou prins în mrejele iluziei că totul e la fel ca la inceput. Pe măsură ce mă gândeam mai mult realizam cât de străini suntem (sau am devenit). Cine ştie cum va interpreta ea gestul?Trebuie să învăţ să am răbdare. Şosetele le-am daruit soră-mi.

“Vreau să terminăm împreună”, i-a şoptit ea în urechea stângă, de parcă începuseră o construcţie şi trebuiau musai s-o termine împreună. Deschise ochii şi n-o recunoscu. În locul ei era o insectă gelatinoasă cu trompă, care-l sugea de peste tot. Un sentiment de recunoştinţă nemaintâlnit până atunci urca din străfunduri. Pe urmă s-a apucat să-i sărute degetele de la picioare. Pe urmă a început s-o dezbrace.

Pe mingia cu care am ieşit în seara asta afară scria “Costineşi 1985”. Un alt cuţit în inimă. O altă amintire cu ea. M-am jucat cu copiii dintr-unul din blocurile vecine. Se bucură când mă văd. Născocim împreună o mulţime de jocuri.
Am învătat apoi pentru examenul de Stratigrafie. Nu prea se lipesc fosilele de mine (Cyrtograptus Murchinsoni!)
Bineînţeles că m-am gândit şi la ea: cum a ajuns acasă (locuieşte undeva în provincie), cum au întâmpinat-o ai ei, cum s-a gudurat Lăbuş la picioare.
Oare se uită şi ea la televizor (e filmul Ciprian Porumbescu) si dacă se uită, ce gândeşte acum?
Îmi va fi foarte greu să termin cu dedublările astea.
Să nu uit că sunt singur. Să nu uit c-a înflorit liliacul.  
Am ascultat muzică la pickup, o sonată pentru flaut de Handel şi-am exersat la blockflute.
Cam atât.                                                                     

marți, 4 octombrie 2011

Fake interviu cu Mitică Dragomir

 
La început a fost un interviu normal cu Mitică Dragomir, acest Corleone al fotbalului romanesc, cu întrebări banale de genul: care este cel mai bun lucru pe care l-aţi făcut in viaţă, ce apreciaţi la o femeie, care e cea mai penibilă întâmplare din viaţa dvs, etc. Numai că, după ce nea Mitică a plecat, mi-am făcut de cap si am schimbat  întrebările.
Interviul a fost difuzat în emisiunea "Mistok Show" de pe Antena1 în vara lui 2008.

 "Mitica Dragomir" "Mistok Show" "Viorel Gaita" "razi de mori" lol caterinca "interviu trucat" , antena1, plasa de stele