Scrisoarea necenzurată a unui soldat român din Afganistan

Dragă mamă şi tată,

Am ajuns cu bine la teatrul de operaţiuni din Zabul. N-am înţeles de ce se cheamă teatru că aici nu se joacă nici o piesă. Poate cel mult un show de muzică uşoară. A venit cu noi, în acelaşi avion şi  Andreea Bălan, aia care cânta despre grenadă: „prinde-mă, aprinde-mă, scoate-mi cuiu-aruncă-mă”, să le mai ridice moralul soldaţilor. Până una alta a reuşit să le ridice libidoul piloţilor, care au lăsat pentru câteva minute carlinga goală şi au fugărit-o pe Andreea, şi ea aproape goală,  printre scaune, vrând s-o coopteze în echipajul lor, pe post de însoţitoare de bord. Normal că nu puteam să stau cu mâinile-n sâni, (era deja prea multă aglomeraţie) aşa că că m-am băgat şi eu, în carlingă, nu vă gândiţi la altceva, doar ştiţi că sunt imun de când  am văzut-o pe Nikita făcând baie-n cadă la Acasă Tv. Folosindu-mi cunoştintele dobândite la cercul de aero-modelism de la „Palatul copiilor”, am reusit să aterizez pe o singură roată, adică am căzut direct pe una din roţi, după ce avionul a explodat în aer la vreo mie de metri de sol.

Soldaţii americani m-au primit ca pe unul de-al lor şi mi-au zis: „Dude, you were lucky!” Şi de-atunci aşa mi-a rămas numele: „Dude”. La prima misiune, m-a trimis comandantul să pun nişte scrisori la poştă-n Kabul şi eu, băiat descurcăreţ, am vândut maşina la Talibani pentru două pachete de ţigări şi m-am întors pe jos. "Where's your car, Dude?" m-a întrebat comandantul american.  „Uen ai ueic ap in ză morning, gone uith the uind”, i-am răspuns şi i-am dat şi lui un pachet de ţigări. Altă dată m-au pus să duc un prizonier la bază şi pe drum l-am făcut scăpat contra a două stick-uri de memorie de 10 giga cu filme XXX cu femei kamikaze. Nu vă mai spun de unde le-a scos, spun doar atât: stick-urile, ca şi banii, n-au miros. Când am ajuns la bază m-a întrebat comandantul: "Dude, Where's My terrorist?" I-am repetat şi eu fraza aia pe care am auzit-o la domnul Boc: “Iu nău, aviara gripa…” şi a izbucnit în râs. O văzuse şi dânsul pe youtube.

Într-o noapte făceam de pază la depozitul de muniţii şi ca să-mi mai treacă dorul de casă cântam din frunză maneaua aia a lu’ Nicolae Guţă „Ce perversă e lumea şi rea”. Cântam dintr-o frunză de-aia mare, de mac, că la ăştia nu creşte altceva, de-aia principala lor industrie e cea producătoare de opiu, cântam deci când îl aud pe comandantul american răcnind cât îl ţineau bojocii: „Silence, Dude. Shut the fuck up. The enemy will find us!”. Astea au fost ultimele lui cuvinte. Pe urmă am auzit câteva rafale de mitralieră, câteva grenade explodând şi-am văzut un foc de artificii cum n-a fost nici la concertele lui Michael Jackson, Dumnezeu să-l ierte. Gratis l-am văzut. La Michael Jackson m-a costat 50 de dolari biletul. A doua zi după explozie m-au decorat, ca am fost singurul care am scăpat nevătămat şi-au zis că am apărat depozitul ca un adevarat erou."Thank you, Dude" mi-a zis noul comandant. Mi-a părut rău c-am scăpat nevătămat, că aici pentru o mână lipsă, un picior, ceva, poţi să iei până la 60.000 de euro, nu ca fraierul ăla de Gogu de la mine din sat care şi-a donat rinichiul pentru 1000 de euro şi-un abonament pe un an la bordelul din comună:  „La Peştişorul de aur.”

În rest aflaţi despre mine că sunt sănătos, cu dragostea o duc bine, tocmai m-am îndrăgostit zilele astea de o puşcaşă marină frumoasă de pică. Pică la propriu, din picioare, când ţi-e lumea mai dragă, că are lipsă de calciu, degeaba manâncă ouă de struţ cu tot cu coajă. Aşa că între noi s-a înfiripat o relaţie plantonică (că vine pe la mine când sunt de planton şi mai stăm de vorbă). M-a pus să-i spun câte ceva despre România. I-am zis că „ză pipăl dont laic ză politişănz and iz a lot of cărapşăn, but Romania iz ză best country. ”. "Whoa, dude!", mi-a zis ea. „I'm a masochist too”. 

Basescu, armata, afganistan, lol,  parodie, funny, sexy, lumea lui gaita, ironie, pamflet, andreea balan, talibani, michael jackson, umor.