O poezie pe care am scris-o într-o a doua tinereţe. Mi-e şi ruşine (vorba vine) de cât de romantic eram. Cu siguranţă eram îndrăgostit.
Te port în mine cum un bloc de piatră
Poartă ascuns într-ânsul o statuie,
Cuvintele, ca dălţi de foc sculptează
Sânul tau stâng cu-aromă de gutuie.
Sar aşchii dureroase de sub coaste
Si-mi intra-n ochi silabe de rubin,
Întrezăresc prin praf pulpele caste.
Cu cât creşti tu, cu-atat sunt mai puţin.
Cuvinte seci se sparg de glezna fină,
Globule iuţi s-au lenevit in vine,
Mă rog la coapsa-ţi adolescentină
S-apuc măcar să suflu peste tine.
Lumea lui Gaita, Gaita, poezie, pulpe, san, coapse, cuvinte, globule, erotic, dragoste iubire statuie, adolescent, rubin
Lumea lui Gaiţă. Un blog in care veţi găsi producţii literare si video originale, poezie si muzică bună. Intr-un cuvant, de fapt in mai multe cuvinte, veţi afla cum se vede Lumea prin ochii lui Gaiţă. PS1: blog nerecomandat idioţilor. Si celor lipsiţi de simţul umorului. Si celor care nu ştiu ce pierd. PS2: a apărut cartea Ţara lui Gaiţă. Comenzi pe: www.lumealuigaita.ro
Păi de ce să-ţi fie ruşine că ai fost romantic?
RăspundețiȘtergereE chiar aşa de rău să simţi căldură şi să o transmiţi la rândul tău? :)
Nu e vorba de rusine. E vorba de un blocaj. Chestie legata de Froid, de refulari, de copilarie...
RăspundețiȘtergere