Tembelefonul lui Gaita: papusa care vorbeste urat

                                                                           

Papusa "Incredibila Alice" este intr-adevar incredibila. Prin frazele pe care le rosteste ii invata pe copii sa spuna prostii. Trebuie neaparat sa luam atitudine daca vrem ca copiii nostri sa creasca intr-un mediu sanatos!


                                                                                 

viorel gaita, maria lu gaita, farsele lui gaita, gaita farse la kiss fm, papusa care injura, cronica carcotasilor

Necunoscutul cu zambet stramb

Pe coridoarele intunecate suiera un vant rece, tăios si el isi rezemă pentru o clipa fruntea de zidul umed. Nu-l mai interesa iesirea din labirint. Scoase ceva din buzunarul de la piept, dar era prea beznă ca să se vadă ce. Aprinse bricheta si pe peticul de hartie se ingramadiră dintrodată trupuri tinere de barbati si femei, imbracate in aceleasi haine festive. Privirile lor fixau un punct pe care el il banuia doar, dincolo de cadrul fotografiei, intr-un alt spatiu, intr-un alt timp. Se plasă si el in acel punct si surprinse un aer mirat intrebator pe fetele lor, parcă straduindu-se să-si aducă aminte unde l-au mai vazut.
Mirosul de carne arsă ajunse la narile lui cand bricheta era aproape incandescentă. Isi zise ca nu mai are rost să strige, insă in aceeasi clipă auzi un urlet puternic, in care nu se recunoscu, desi pentru prima oara fu constient de miscarea buzelor: "Trebuie să-i găsesc, doar am intrat impreună." Urletul se pierdu pe pe coridoarele intortocheate ale labirintului si el se trezi tarat in urma lui, ca de un suflu puternic.


Langa Dragos se simtea totdeauna adevarat, chiar atunci cand era conventional si banal. "Intr-o prietenie trebuie să intri făra idei preconcepute". Se ivise o fisură in singuratatea lui si el obosise să o tot astupe.
De la liceu mergeau o bucată de drum impreună. Puneau intrebări si le lăsau fară răspuns fiindca pur si simplu un raspuns insemna o intrebare mai putin. Izbucneau din cand in cand in hohote de ras si trecătorii intorceau contrariati capul, fara să se oprească, grabindu-se parca toti spre o tinta comuna. Continuau să radă, inundati de o bucurie necunoscută celor ce treceau pe langă, sau printre ei, aproape atingandu-i dar fară sa-i atinga, si care-ntorceau capul fară să-i vadă.
Intr-un copac mai rămăsesera cateva frunze si cativa copii, considerand asta ca pe o insulta adusă bunei randuieli si toamnei, il scuturau cu putere. Frunzele se incapătanau să nu cadă. " Poate nici nu sunt de anul acesta, poate că sunt de toamna trecută", isi zise el si incapătanarea lor de a atarna in continuare, inutile, pe crengile copacului desfrunzit, i se paru dintr-o dată firească.
Ceilalti il asteptau in fata cinematografului si el isi lipi apropiindu-se de ei, zambetul stramb, un pic spre stanga, cu care ii obisnuise. "Ce caut eu in grupul asta?", se surprinse gandind. O privi pe Lili si in minte ii aparu imaginea unei cetăti asediate pe meterezele căreia nu se zareste nici un aparator. Si totusi cetatea rezistă. Nu datorita vre-unor forte misterioase ci pentru simplul fapt că asediatorii nu mai vroiau s-o cucerească. "Ce va fi după?", isi ziceau.
"Ce va fi după?", se intrebă el. Ar fi putut sa jure ca in clipa aia părul ei mirosea a ploaie proaspată de vară, dar nu jură.
Dpă film, Dragos propuse o plimbare cu barca si fetele primiră cu bucurie.
In parc, sedusi de aerul bland al toamnei, infloriseră cativa corcodusi. Bărcile stăteau aliniate cuminti la mal, legate cu lanturi, si i se păru, o clipă, că asa au fost si zilele lui. Constată absent genunchii dezgoliti de vant, rotunzi si albi, pe care nu mai dorea sa-i stranga in palme. Tacanitul metalic si vocea lui Alex: "V-am imortalizat pe toti pentru eternitate" se pierdură in apa linistită a lacului.


Auzi pasi si se ridică brusc, plin de sperantă. Aprinse din nou bricheta si lumina cu ea fata necunoscutului. Descoperi acelasi zambet stramb, mai mult spre stanga, lipit parcă gresit. Se prabusi in genunchi invins de o fortă de gravitatie pe care o ignorase pana atunci. "Opreste-te, nu are nici un rost. Au mai ramas doar cateva secunde din eternitate", striga el , agătandu-i-se de marginea pelerinei.
Implacabil, necunoscutul isi urma trecerea.

Tembelefonul lui Gaita: cum apreciati calitatea serviciilor noastre?

                                  
Cum e sa te sune o lucratoare de la una din companiile astea de telefonie, pe la sase dimineata, ca sa incerce sa te convinga ca esti multumit de serviciile pe care ti le ofera firma respectiva?          

                                                     

  
viorel gaita, tembelefonu, maria lu gaita, cronica carcotasilor, farsele lui gaita farse kissfm                           

Tembelefonul lui Gaita: un taxi pentru Montreal

                                          
Oare cat ar costa un taxi pana la Montreal? Si cam cate ore ar face din Arad pana acolo?    

                                                    

     

viorel gaita, tembelefonul lui gaita, farsele lui gaita, farsa kissfm, cronica carcotasilor, taxi montreal                     

Tembelefonul lui Gaita: colega de apartament

                                                                     
Am sunat la o tipa care daduse un anunt in ziar cum ca-si cauta colega de apartament. Din vorba-n vorba tipa ne-a zis ca dupa ce-o sa ne cunoastem mai bine putem sa venim si noi sa lucram la cuplu ca e si-n interesul ei, dar e si-n interesul nostru.

                                                                          

11 noiembrie 2013, viorel gaita, tembelefonul lui gaita, maria, kissfm

 

Nicholas G. Carr: despre cum ne afecteaza Internetul memoria de lunga durata

                                                                        

Nicholas G. Carr is an American writer who has published books and articles on technology, business, and culture. His book The Shallows: What the Internet Is Doing to Our Brains was a finalist for the 2011 Pulitzer Prize in General Nonfiction.
In January 2008 Carr became a member of the Editorial Board of Advisors of Encyclopedia Britannica. Earlier in his career, Carr served as executive editor of the Harvard Business Review. He was educated at Dartmouth College and Harvard University.

"Undeva prin 2007 şarpele îndoielii s-a strecu­rat în paradisul meu informaţional. Am început să-mi dau seama că Internetul exercita asupra mea o influenţă mult mai puternică şi mai vastă decât avusese vreodată computerul meu pe vremea când nu aveam Internet. Şi nu era doar că petreceam atâta timp cu ochii în ecranul computerului! Şi nu era doar că atâtea obiceiuri mi se schimbau pe mă­sură ce deveneam tot mai dependent de site-urile şi de serviciile oferite de Internet! Ci însuşi modul în care îmi funcţiona creierul părea să se schimbe. Acela a fost momentul în care am început să mă îngrijorez pentru incapacitatea mea de a-mi mai concentra atenţia asupra unui singur lucru pe o perioadă mai mare de câteva minute.

La început am crezut că problema era un simptom al degradă­rii minţii mele, aflate la o vârstă de mijloc. Însă mi­-am dat seama că nu, creierul meu nu se afla doar în derivă. Era înfometat. Îmi cerea să fie hrănit, dar în felul în care-l hrănea Internetul- şi cu cât îl hră­neam mai mult, cu atât flămânzea mai mult. Chiar şi atunci când nu eram la calculator, tânjeam să-mi verific e-mail-ul, să apăs pe link-uri, să fac nişte că­utări pe Google. Îmi doream să fiu conectat.

La fel cum Microsoft Word transformase într-un pro­cesor uman de cuvinte, simţeam că Internetul mă transforma într-un soi de maşină de procesat datele de mare viteză, un fel de computer uman. Mi-era dor de creierul meu de altădată”

Traducere şi adaptare: Lect. univ. dr. Andrei Drăgulinescu

                                                                         

nicholas carr, the shallows, what the internet is doing to our brains,

Cateva adevaruri despre teroristii din Decembrie 1989

Fragmente din filmul: "Piepturi goale si buzunare pline" de Cornel Mihalache.

Teleconferinta lui Ceausescu din 17 Decembrie 1989 (fragment)

Cam asta le spunea Ceausescu generalilor si secretarilor de judete in teleconferinta din 17 Decembrie 1989. Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat daca i s-ar fi respectat ordinele.

Omagiu celor cazuti pentru libertate in Decembrie 1989

Am adunat de pe net cele mai semnificative poze cu evenimentele din Decembrie 1989. Unele dintre ele sunt chiar raritati.  Le-am pus apoi pe piesa lui Vali Sterian, Nopti (sau Vino Doamne cum mai este cunoscuta). Stiu ca circula mai multe variante pe internet, dar eu nu am gasit niciuna care sa ma satisfaca. N-am pretentia ca varianta mea e cea mai buna. E varianta care mie imi aduce in minte cel mai bine ce s-a intamplat in acele zile.

Cu ce se ocupa cele doua emisfere ale creierului?