Lucruri care mă scot din sărite (1)

Poliţia

Vă mai amintiţi Bucureştiul din zilele imediat următoare “loviluţiei” din decembrie 1989, când miliţia s-a retras o bucată bună de vreme din faţa furiei populare, zilele acelea când apăruseră “gărzile patriotice” formate din cetăţeni înarmaţi, mulţi dintre ei duşi cu pluta, care trăgeau fără somaţie imediat ce li se părea lor ceva suspect?  Miliţia a făcut câţiva paşi în spate din viaţa publică ştiindu-se vinovată de reprimarea demonstranţilor din noaptea de 21 spre 22 decembrie, când aproape 1000 de oameni au fost arestaţi şi bătuţi în dube sau în incinta secţiilor de poliţie. În primele luni de după “nici acum nu se ştie ce a fost”, nu mai vedeai picior de miliţian pe strada. Nici măcar de la “rutieră”. Puteai să circuli şi cu “soţ” şi fără “soţ” duminica, sau să depăşeşti căruţele pe linia continuă, că nu te mai oprea nimeni. Pe urmă, uşor, uşor au început să scoată capul. De fapt chipiul. Aveau uniformă nouă şi se numeau poliţişti. Erau tineri, mâncau cumpătat şi foloseau loţiuni împotriva căderii părului. Cu alte cuvinte nu mai aveau burtă şi chelie. Dispăruseră până şi bancurile pe seama lor. (Remember: “De ce merg pe stradă trei poliţişti şi un câine? Ca să aibă 12 clase şi o limbă straină”, sau „Un individ trece pe lângă un gard de după care se auzea: -Cu verdele în sus, cu verdele în sus....Curios, trecatorul se suie pe gard să vadă ce se întâmpla acolo şi ce sa vezi, poliţiştii plantau brazi”).

Zilele trecute mă opreşte un poliţist de la „rutieră”. Îmi desfac centura, las geamul jos şi-l astept cuminte în maşină. Zice: „Bună ziua, agentul X de la Poliţia Rutieră. Vă rog să-mi prezentaţi actele. Ştiaţi că n-aveţi voie să claxonaţi în oraş şi mai ales o maşină a  Poliţiei aflată în misiune?”

„Păi dacă era oprită neregulamentar. Am claxonat pentru că îmi patinau roţile şi mi-a fost teamă să nu vă buşesc aşa cum eraţi staţionat neregulamentar în intersecţie.” „Nu dumneavoastră hotărâţi ce este regulamentar şi ce nu. Deci n-aveţi cauciucuri de iarnă, de-aia patinaţi. Rovignetă aveţi?” „N-am, dar nici n-am nevoie, că nu plec din Bucureşti pe vremea asta. Şi e adevărat că n-am cauciucuri de iarnă, dar am All Season noi.” „N-am auzit de marca asta. Ale mele sunt Michelin. Aţi consumat băuturi alcoolice?”  „De ce, credeţi că numai un beţivan poate claxona o maşină de poliţie oprită neregulamentar în intersecţie?” „Nu era oprită neregulamentar. Am rămas fără benzină şi s-a dus colegu’ să umple o sticlă de 2 litri de la cea mai apropiată benzinărie. Pe dumneavoastră o să vă amendez pentru că nu purtaţi centura de siguranţă.”  N-am mai spus nimic. După ce-am semnat procesul verbal l-am întrebat dacă ştie de ce au poliţiştii cap. Mi-a zis că nu e obligat să răspundă la toate întrebările participanţilor la trafic.

Ieri priveam de pe fereastra  apartamentului cum o „pisi” se chinuia să-şi scoată ditamai BMW-ul din parcarea plină de zăpadă. Îl „forja” de ieşea fum din roţi. Hâţ în faţă, hâţ în spate, nimic. S-au strâns vecinii de la parter ca să dea o mână de ajutor, nu atât din mărinimie, cât mai ales din dorinţa de  a scăpa mai repede de zgomotul infernal şi de fumul înecăcios. N-au reuşit. BMW-ul se târa pe burtă prin zăpadă, ca o balenă eşuată la ţărm. La un moment dat şi-a făcut apariţia o maşină de poliţie din care s-a dat jos, aţi ghicit, agentul X, cel care mă amendase cu câteva zile mai înainte. Zic: Hait, te pomeneşti c-o amendează pe „pisi” că n-are cauciucuri de iarnă. Aş, omul a devenit dintr-o dată „bunul samaritean”. Şi-a abandonat maşina în intersecţie, s-a urcat la volan alături de „pisi”, i-a scos bolidul din zăpadă şi a disparut cu el pe alee. În timpul ăsta, colegul lui a rămas să facă 13-14 pe lângă maşina poliţiei, pentru că în graba de a ajuta o femeie neajutorată, aflată la ananghie, agentul X plecase şi cu cheia de contact. 

 Lumea lui Gaita, Gaita, militie, politie, bancuri, lol, umor, pisi, bmw

Cum să agăţi o piţipoancă

Mic ghid de seducţie pentru filfizoni, papiţoi şi cocalari

Mai întâi trebuie să te convingi că ai de-a face cu o piţipoancă adevărată şi nu cu o făcătură ieftină. Piţipoanca get beget are musai cont de hi5 şi de youtube în care performează la greu şi cu gura şi cu alte părţi ale corpului, pe diverse melodii (cel mai adesea manele).Îşi etalează prin Mall-uri şi pe la diverse ocazii blugii stretch cu vedere la chiloţieii tanga. De-asta o petrecere la care participă mai multe piţipoance se mai numeşte şi “chiloţeală”.  Expresia: “În seara asta e rost de chiloţeală” vrea să spună că e rost de agăţat. Piţipoanca veritabilă poartă buricul la vedere fiindcă, evident, se crede buricul pământului. Îşi fâţâie silicoanele (“n-am făcut dragă nicio operaţie estetică”) prin cluburile de fiţe din Dorobanţi doar, doar o remarca-o vreun personaj influent, vreun tăicuţ viril şi-ajunge şi ea măcar să danseze pe masă la Dan Diaconescu în Direct.  Modelele ei sunt: Simona Senzual, Magda Ciumac, Oana Zăvoranu, Gina Pistol. E la curent cu toate transferurile de fotbalişti că nu se ştie niciodată când divorţează Chivu sau Mutu. O piţi adevărată are voce falsă, gene false, ţâţe false, unghii false şi neapărat un telefon de fiţe cu care îi trimite lui iuby mesaje de genul: ooohhhh yes, thuamneee cât te iubesc!!! Sunt la solar. Întârzii 45 de minute.” În puţinul timp care-i mai rămâne liber între două solare, un shopping cu prietenele şi  siesta de după-amiază, studiază revistele de modă, ca să vadă ce paiete şi sclipiciuri mai sunt în trend.  Pasiuni: datul din cur pe boxe, ştersul taburetului de praf cu ţâţele şi datul ochilor peste cap.

Bun, să zicem că ai reperat o piţipoancă pură, netraficată, călare pe scaunul de la bar, în Bamboo de exemplu. Iată care sunt paşii pe care trebuie să-i urmezi pentru a o determina să-şi petrecă noaptea la tine în pat:

1. Descheie-te la trei nasturi de la cămaşă şi lasă la vedere, pe lângă părul de pe piept, şi crucea imensă placată cu aur, cu numele tău gravat pe ea. Piţipoancele sunt credule în Dumnezeu.
2. Învărteşte ca pe un lasou În jurul capului, brelocul cu cheile de la Lamborghini-ul lu’ tata.
3. Pe măsură ce te apropii de ea fredonează ultima manea a lui Liviu Puştiu:

am o carte în portofel
care mă face boier
am un cont deschis în bancă
şi duc viaţă adevărată

      

4. Dacă vezi că-ţi zâmbeşte bagă vrăjeală de genul:”Ce zi minunată e afară, dar nu aşa de minunată ca şi zambetul tau cristalin precum Eufratul ce scaldă Edenul”, sau foloseşte unul din mesajele pe care le-ai scris pentru gagici pe hi5.
5. Până să se dezmeticească piţipoanca, comandă-i ceva de băut, de fiţe bineînţeles, un sex on the beach, sau un sex on the rocks dacă n-au, oricum să fie ceva cu sex.
6. Sună-te singur de pe cel de-ai doilea telefon, fără să bage de seamă Piţi şi vorbeşte ca şi cum ai fi impresar de jucători de fotbal: „Da frate, ţi-l dau pe 200.000 de euro. Luar-ai fok. Hai că-l dau ieftin că e accidentat.” Şi la sfârşit bagă şi-un râgâit cât mai masculin.
7. Dă-ţi jos haina de blană şi spune-i că vezi în ochii ei cum se reflectă în ochelarii tăi de soare faţa ei ca de înger şi te ia cu călduri.
8. Scarpină-te un pic între picioare, să vadă piţipoanca ce curea de firmă ai, apoi pune-i o palma pe cur şi întreab-o dacă nu vrea să faceţi balonaşe de săpun la tine-n baie.
9. Dacă răspunsul e pozitiv nu te năpusti pe ea ca obsedatul. Scoate-ţi un trabuc şi toarnă-i şi ei o cupă de şampanie.
10.  E momentul să o conduci cu maşina la tine. Pe urmă poţi să pui pozele pe Face book, ca să vadă pretenarii c-ai ars-o cu o piţipoancă.
Lumea lui Gaita, Gaita, chiloti, pitipoanca, cocalar, silicoane,bamboo, cur, gagici, sex on the beach, sex,facebook

 

 

Pigmalion

O poezie pe care am scris-o într-o a doua tinereţe. Mi-e şi ruşine (vorba vine) de cât de romantic eram. Cu siguranţă eram îndrăgostit.

Te port în mine cum un bloc de piatră
Poartă ascuns într-ânsul o statuie,
Cuvintele, ca dălţi de foc sculptează
Sânul tau stâng cu-aromă de gutuie.

Sar aşchii dureroase de sub coaste
Si-mi intra-n ochi silabe de rubin,
Întrezăresc prin praf pulpele caste.
Cu cât creşti tu, cu-atat sunt mai puţin.

Cuvinte seci se sparg de glezna fină,
Globule iuţi s-au lenevit in vine,
Mă rog la coapsa-ţi adolescentină
S-apuc măcar să suflu peste tine.

Lumea lui Gaita, Gaita,  poezie, pulpe, san, coapse, cuvinte, globule, erotic, dragoste iubire statuie, adolescent, rubin

Amintiri din „Iepoca de Aur”(1)

Cozile din vremea comunismului reprezentau şi un prilej de socializare. Erau într-un fel, precursoarele cluburilor de fiţe din ziua de azi. Bine, nu puteai să dansezi la bara de bătut covoare, nici măcar la stâlpul de iluminare, că te arestau miliţienii pentru tulburarea liniştii publice. Cel mult puteai să joci o tablă sau un şah, dacă erai pensionar, sau să flirtezi cu fetele de vârsta ta, dacă erai puşti. Sau viceversa. Depindea foarte mult şi la ce fel de alimente era coada. La o coadă la banane sau portocale aveai toate şansele să dai şi peste intelectuali şi să-ţi mai îmbunătăţeşti cunoştinţele generale, în timp ce la o banală coadă la ulei sau la zahăr, întîlneai mai mult pensionari din cadrul armatei şi gospodine de la care, cel mult puteai afla leacuri băbeşti împotriva căderii părului, sau ultima reţetă de sarmale de post. Mai era şi coada la tacâmuri de pui şi la adidaşi de porc unde veneau oameni şi din provincie, participând, făra să ştie, la ceea ce astăzi numim „schimburi culturale”.

Stăteam la coadă la Alimentara  cu cheia de gât, cum poartă şmecherii de acum crucifixurile grele, de aur. La o astfel de coadă  am cunoscut-o pe prima mea iubire, Mioara, care s-a simţit atrasă de cheia mea ca de un magnet. (Am un prieten, Gogu, care a scris o lucrare de doctorat cu titlul: „Cheia de gât, simbol al masculinităţii incipiente în comunism”). Aşa cum puştii din filmele americane se făleau cu pistoalele lor, aşa ne făleam noi cu cheile. Cu cât o aveai mai mare, cu atât atrăgea mai tare privirile fetelor. A mea nu era mare, dar era galbenă şi foarte delicată. Era o raritate pe atunci o astfel de cheie, în comparaţie cu cheile cenuşii, butucănoase, pe care le purtau la gât colegii mei. Fusese adusă, cu tot cu yală de către părinţii mei, drept suvenir, în urma unei excursii cu Trabantul în Republica Gemocrată Germană . „E de aur?”, a întrebat Mioara cu ochii hipnotizaţi de cheia aurie de la gâtul meu. Am ridicat privirea din cartea pe care o citeam („Cireşarii”, volumul trei) şi-am văzut-o în toată splendoarea: era îmbrăcată în cămaşă de pionier, albă, cu şnur galben de comandant de detaşament, cu cravată roşie trasă prin inel. Cravata era trasă prin inel, Mioara nu. Era chiar un pic plinuţă (mai târziu aveam să descopăr că de fapt „avea rotunjumi rubensiene”), nu degeaba o strigau golanii dintr-a opta C: „şniţel cu maioneză”.  M-am fâstâcit brusc, am înghiţit în sec de vreo trei ori, fapt ce mi-a declanşat sughiţul, am scos din buzunar o ţigaretă de gumă de mestecat, Gumela şi-am vârât-o în gură cu tot cu hârtie. „Nnnu, nnu e. E ddoar suflată cu aur”,

m-am bâlbâit eu, rostind prima minciună strategică din viaţa mea. „Ce drăguţ! Pot să o ţin şi eu în palmă?”

Aşa a început idila noastră. Ne-am văzut apoi la coadă la sifoane, la pâine, la ouă, la butelii, la peşte congelat...Nici nu ne mai păsa dacă produsele se terminau până ajungeam noi la rând. Eram îndrăgostiţi. Îi recitam versuri de dragoste, copiate de prin Oracole : „Cosînzeană / cu-albaştrii ochii tăi ca Voroneţul / Ca Ana lui Manole-ntr-o baladă / tu urci sub nimbul jertfelor supreme.” Mai târziu am aflat că versurile fuseseră scrise de Victor Tulbure pentru Elena Ceauşescu. Într-o seară, după o coadă la zahăr încununată de succes am mers la mine acasă să-nvăţăm pentru teza de la mate de a doua zi. Tocmai îmi explica Mioara cum se calculează aria laterală a trunchiului de piramidă, când „s-a luat” curentul. M-am trezit cu trunchiul ei peste trunchiul meu şi cu buzele mele tangente la buzele ei. N-am mai apucat să corelăm informaţiile dobândite, pentru că din păcate a venit curentul. Atunci l-am urât pentru prima dată pe Ceauşescu.

limea lui gaita, gaita, cozi, comunism, ceausescu, fiţe, miliţieni, sah, masculinitate, Trabant, buze, sexy, lol,umor