ANTI-Valentine’s Day

O sa fiu si eu p-acolo alaturi de alti prieteni, asa ca va invit cu drag.

Site-ul www.bocancul-literar.ro şi ceilalți parteneri ai Pariului pe Prietenie vă prezintă programul de duminică seară, 13 februarie 2011, ora 18:30 - Mojo Music Club:

Invitaţi ANTI-Valentine’s Day:
Mirela Lungu - poezia și sarcasmul anti-Valentine’s
Adrian Diniş - poezie şi imunitate la genul frumos
Viorel Gaiță și Sorin Teodoriu - duel satiră și pamflet
Ovidiu Mihăilescu este înlocuit de Marius Matache Make şi Codruţ Mureşan
Puiu Crețu - microrecital folk numai despre fân
Adi şi Onu de la "Micul Paris" - microrecital numai despre Bastilia

Invitați PRO Valentine’s Day:
Ştefan Ciobanu şi Ştefan Tivodar  vor încerca să îndulcească atmosfera anti-Valentine’s.

Rubrica Open Stage cu independentul Dorel Istrate numai la microfon şi om mai vedea.

Locaţia Mojo Music Club: Bucureşti, str. Gabroveni nr. 14, punct de reper Bd. I.C. Brătianu, vis-a-vis de Magazinul Cocor.

Intrarea liberă.
Nu se fac rezervări telefonice.
 

Jurnal de 10 ani (2)

Bunica mi-a spus că Dumnezeu se află în fiecare dintre noi. Păi dacă-i aşa să-i spună el lu’ Elena că-mi place de ea că mie mi-e ruşine. M-am îndrăgostit de ea la dansuri populare. Eu făceam pereche cu Delia, care e mai multă, mai rotundă, că mănâncă orice. Odată a mâncat un pumn de râme şi trei melci de grădină c-aşa a văzut ea pe Discovery, la emisiunea aia „Tehnici de supravieţuire”. Partenerul lu’ Elena n-a venit în ziua aia la dansuri, că i-am dat un senviş cu şniţel de pui şi cinci plicuri cu acţipilde cu jucători de fotbal din Uefa Şempions Lig şi-a rămas în clasă să le lipească şi doamna a zis să fac pereche cu Elena iar Delia să stea pe bară că-i era foame şi era cam nervoasă pentru că cineva îi furase sendvişul cu şniţel de pui. Când m-a luat de mână Elena am simţit aşa ca nişte fluturi în stomac dar nu m-am dat de gol ca să nu-i vină lu’ Delia ideea să-i halească cum a halit atunci melcii de grădină. Mi-a transpirat mâna de emoţie şi Elena m-a întrebat dacă n-am temperatură, scurgeri din nas şi dureri de cap. Am râgâit ca porcu’ (cred că de la fluturii ăia din stomac) doamna a râs şi-a zis: „Andrei, eşti sigur că n-ai gripă porcină?” Elena a râs şi ea şi m-a strâns mai tare de mână.

Sunt bune şi dansurile astea populare la ceva. Eu cred că cel care le-a inventat a călcat într-o zi într-un rahat de câine în faţa blocului şi pe urmă a început să scuture din picioare ca să scape de el. Oare domnul primar a făcut şi dânsul dansuri populare?

La istorie am învăţat despre Mircea cel voinic şi merele de aur. Sau era Mircea cel Viteaz? În orice caz era vorba despre un domnitor care nu-i iubea pe turci îi caftea pe unde-i prindea şi otrăvea fântânile cu verde de Paris şi cu albastru de Voroneţ. Eu cred că era un domnitor cam rasist cum am învăţat la „Educaţie civică”, când l-a pus doamna pe Trăienel din banca a treia de lângă uşă să scrie de 50 de ori pe tablă: „Ţiganii şi românii sunt fraţi” pentru că o făcuse pe Mercedesa din banca a patra rândul de la geam „ţigancă împuţită” că ea zisese că se spală o dată pe lună ca să nu răcească.

 

În pauză ne-am jucat de-a şantajul şi de-a înregistratul convorbirilor. Remus are un telefon mobil cu care poate să înregistreze pe cine vrea muşchii lui. Avea boală pe Dara, tocilara clasei, că l-a pârât lu’ doamna că a tras dintr-un muc de ţigară pe care l-a aruncat pe jos profu’ de sport când era dânsul cu spatele. Doamna a zis că nu e frumos să băgăm în gură lucruri luate de pe jos, dar Remus a spus că  mama lui e doctor de oameni şi aşa se fac anticorpii care se luptă corp la corp cu microbii şi cu bateriile şi că el a băgat în gură de pe jos o gumă de mestecat şi de atunci nu l-a mai durut niciodată în gât. Doamna s-a oribilat şi l-a pus să scrie pe tablă de 100 de ori: „Nu mai bag în gură nimic de pe jos”. De-asta era supărat Remus pe Dara, că îl durea mâna şi-acum de cât scrisese. Aşa că a dat drumul la înregistrare şi i-a făcut semn lu’ Semafor s-o tragă de cozi. Dara s-a intors şi l-a înjurat ca la uşa cortului. După asta, Remus a ameninţat-o că  dacă nu-i face temele la mate până la sfârşitul anului o să-i dea Doamnei să asculte înregistrarea. Degeaba a strigat Dara că trăim într-o ţară democrată şi că înregistrarea este ilegală, Remus nici nu a vrut să audă, asa că pâna la urmă tocilara n-a avut încotro şi a acceptat.

La ora de „Ştiinţele naturii” doamna ne-a întrebat de ce brazii cresc aşa de înalţi şi rămân verzi tot timpul anului iar Miruna a zis că din cauză că îşi hrănesc organismul cu multe vitamine şi spanac.

Eu i-am scris Elenei o poezie de dragoste şi i-am pus-o în penar în timpul pauzei: „E greu să stai în bancă /La tablă să priveşti /Când de la iubiţică /Tu nu ai niciun veşti.” N-am găsit altă rimă. M-a vazut Mercedesa şi de ciudă că ei nu i-a scris nimeni nicio poezie i-a dat bileţelul doamnei. Credeam c-o să mă cheme cu părinţii la şcolă, când colo a zis că mă-nscrie la concursul de poezie pentru copii: „Muguri de ruguri”.

Mândră corabia, mangă cârmaciul!

Pe puntea unui vas imens pe care scrie „România”, căpitanul se plimbă îngândurat cu mâinile la spate. Se apropie în fugă secundul, cocoţat pe nişte picioroange. „Căpitane, am zărit o lumină care se îndreaptă direct spre noi. Ce facem?” “O fi luminiţa de la capătul tunelului, ha, ha, ha, hai că nu mi-am pierdut umorul nici în vremurile astea de criză. Trimite-le un mesaj prin radio să-şi schimbe direcţia cu 15 grade spre Nord, ca să evităm coliziunea.”

Peste 15 minute,  luminiţa se apropie vertiginos. “Căpitane, cică să ne schimbăm noi direcţia cu 15 grade ca să evităm coliziunea.”

Căpitanul(furios): Găozarii dracu’. Spune-le că suntem înarmaţi până-n dinţi, avem de partea noastră şapte servicii secrete, inclusiv SRI-ul şi ar face mai bine să-şi schimbe ei direcţia, până nu e prea târziu.” “Căpitane, nu vor şi pace. Parcă ar fi retardaţii ăia de la PNL. Insistă ca noi să ne schimbăm direcţia.” Peste câteva minute. Căpitanul (cu ochii ieşiţi din orbite): “Transmite-le să-şi schimbe imediat direcţia de navigare pentru că altfel nu ne vom da în lături de la nimic. Ei, ce ţi-au răspuns?” “Au zis că ei sunt un Far şi că e treaba noastră dacă nu vrem să ne schimbăm direcţia.” Căpitanul (îngrozit): ''Pregătiţi-vă să ridicaţi focul mic pe babord! Volta! Mai larghează focul mare! Dă drumul la pisică! Nu la cea adevărată, idiotule.” Si astfel pericolul coliziunii a fost evitat în ultimul moment.

Căpitanul (relaxat, golind pe nerăsuflate o sticlă de rom): unde-i febleţea mea blondă? Secundul (abia mai ţinându-şi echilibrul pe picioroange): „Freacă puntea la pupa.” „Şi contabilul?” „Freacă menta la coca. Pardon. Freacă o coca de mentă.”  „Şi restul echipajului ce face?” „A ieşit în stradă. Ha, ha, ha. Ce glumă bună. M-am molipsit de la dumneavoastră. Vorba vine. Protestează la prova.” Între timp se apropie de căpitan o frumoasa blondă, îmbrăcată cu nişte iegări negri şi cu un tricou roşu mulat. „Nu vrei să ne jucăm de-a „Scufiţa Roşie” şi de-a Lupul de mare”, întreabă suav blondina, făcându-şi de lucru cu mopul. „M-am plictisit s-o frec de una singură de la prora la pupa şi-napoi. S-o mai frece şi fetiţa ta să vadă şi ea cum e.” „Lasă păsărico, că n-o freci degeaba.”Apare secundul gâfaind, tot pe picioroange: „Căpitane, se vede vârful unui iceberg”  „Te referi la cazul deputatului Dan Păsat?”. „Nu căpitane. E un aisberg cât un bloc cu zece etaje. Din păcate nu-l putem ocoli. Cârma a rămas înţepenită. Au bătut-o în cuie mateloţii, în frunte cu şeful lor de sindicat.”   Căpitanul (dând pe gât o altă sticlă de rom, şi clătinându-se pe picioare): „Mai bine să sufăr de tangaj, decât de rău de mare.” Apoi începe să dea comenzi: ”Dublaţi baliza, ridicaţi spinakerul, gineală la babord!” „Prea târziu, căpitane”, mai apucă să strige secundul căzând de pe catalige. Se aude apoi un zgomot sinistru, cât o mie de scârţâituri de uşi din filmele de groază. Căpitanul o strânge în braţe pe blondă. Din difuzoarele de pe punte izbucneşte melodia din Titanic: „You're here, there's nothing I fear /And I know that my heart will go on.” Secundul evaluează rapid pagubele: „Avem o gaură imensă sub linia de plutire, am pierdut sala maşinilor, busola şi avem un om la apă.” „Cine, e?” „Musul ăla prostănac, care visa să-ţi ia locul. Să-i arunc colacul de salvare?” „ Mai bine aruncă-i ancora, să se-nveţe minte.” „Căpitane, credeţi că vom fi în stare să ne redresăm?” „Bineînţeles. Tu ia ghiordelul şi treci la scos apa din cocă, distribuie apoi vâsle echipajului, iar eu o să vă ţin ritmul la tobă. În felul acesta cu siguranţă ajungem la liman.”

Titanic, Viorel Gaita, Traian Basescu, Elena Udrea, Dan Pasat,naufragiu, amuzant, coca, blonda, sexy, lol.  

Presa sub microscop (3)

E clar că într-o societate în care consumatorul e rege, nu ai cum să ceri calitate de la presă. Multe dintre ziarele de „quality” din România au fost influenţate de succesul facil al presei tabloide, făcând şi ele rabat în ceea ce priveşte informarea politică şi socială în favoarea senzaţionalului, bârfelor şi pornografiei. Jurnaliştii, alminteri serioşi şi responsabili, au fost „siliţi” să caute fete pentru pagina 5, reţete afrodisiace, vedete de hârtie creponată şi să publice titluri de genul: „Şi ciorile fac duş” (nu, nu e un articol despre vreo minoritate etnică asa cum am crezut şi eu prima dată ci e un mic „documentar” despre banala cioară de semănătură, specie propusă pentru ocrotire de parlament), „A ţinut 29 de ani cadavrul mamei în frigider” (n-am citit decât titlul, dar bănuiesc că este vorba despre un caz de sechestrare de cadavru, fiica sprijinind cadavrul mamei de pragul uşii ori de câte ori venea poştaşul cu pensia),  „Rihanna nu este bisexuală” (eu zic că e foarte bine venită această precizare, mai ales pentru cei care nu puteau dormi nopţile din cauza incertitudinii).

Printre funduri, tâţe de piţipoance şi poziţii sexuale există în fiecare dintre aceste tabloide (nu dau nume ca să nu le fac reclamă) oricât v-aţi mira şi o rubrică de actualitate politică. Într-unul din tabloide am găsit următorul titlul: "Pe lângă şpăgi, au filmat şi sex la birou”. Aţi ghicit. E vorba despre camerele de luat vederi instalate în calculatoarele cu care vameşii arestaţi lucrau zi de zi. Probabil că cele care nu aveau bani de şpagă plăteau în natură. Urmează imediat în dreapta un alt articol: „Cum se face sex în maşini de fiţe” şi gândul îmi fuge fară să vreau la Logan-ul lui de fiţe al domnului preşedinte Băsescu. Mai jos un pic: „Bahmuţeanca vrea sexy-şofer.” Nu ştiu de ce gândul mă duce tot la Băse. Rămânănd tot în sfera politicului mai aflăm că: „Gigi Becali a făcut aluzii jignitoare la adresa lui Marius Lăcătuş” şi că „Masturbarea face bine sănătăţii” (probabil legat de faptul că Marius Ianuli, team-managerul Stelei şi nepotul lui Gigi Becali, a fost filmat în timp ce se masturba frenetic în faţa webcam-ului, în timpul unui cantonament al echipei din Ghenecea). O soluţie pentru gripa sezonieră ne propune pe prima pagină un alt tabloid: „Faceţi sex cel puţin de cinci ori pe săptămână pentru a scăpa de boli”. Ca să mai uite de griji şi de faptul că s-ar putea bunicii lor să nu-şi mai primească pensiile, două domnişoare au scris articolul: „Manual de sex pentru pensionari”. Tot legat de gripă e şi titlul: „Băsescu vrea un nou referendum pentru ridicarea imunităţii”. La rubrica „Tezaur folcloric”din acelaşi tabloid aflăm că „Interpretul de muzică populară Gheorghe Turda şi-a turnat mătuşa la securitate.” La „Secrete din bucătărie” suntem informaţi că „Romaniţa a fost prinsă cu mâna pe fundul avocatului”. In timp ce acesta toca ceapă pe respectivul fund, aş mai adăuga eu. Avem parte şi de ştiri sportive: „Ilinca Vandici se oferă lui Marica”, şi „O româncă beată din Spania s-a aruncat pe geam ca să coboare să-şi cumpere alcool.” Normal că fiind beată a confundat geamul cu uşa. Sau a vrut pur si simplu s-ajungă mai repede că prea o ardea gâtlejul. Nici nu vreau să mă gândesc ce se poate întâmpla cu un comandant de navă atunci când rămâne fără alcool. 

Revista presei, viorel gaita, tabloide, rihanna, afrodisiace, amuzant, funduri, tâţe, piţipoance, pozitii sexuale, sex la birou,  Traian Băsescu, Bahmuţeanca, Gigi Becali, Masturbare, Steaua, Marius Ianuli, Gheorghe Turda, Romaniţa, Ilinca Vandici, Marica.

„Copii contra părinţi” (pe Naţional TV) sau despre Irealitatea reality - show-urilor din România (2)

Reţeta: se ia o familie nevoiaşă şi dispusă să se dea în spectacol pentru câteva sute de euro, mai ales acum pe timp de criză. Se inventează nişte situaţii conflictuale în sânul acestei familii: tatăl nu se înţelege cu fiul, care este rocker, fiul nu se înţelege cu sora, care e manelistă şi nici unul dintre ei nu se înţelege cu bunica, care e surdă. Se apelează apoi la serviciile unui psihopedagog (Irina Petrea, Supernanny din emisiunea care „îmblânzea” copilaşii între trei şi cinci ani) şi se lasă apoi să fiarbă la flacără potrivită, până dă în clocot.

Scenariu: Georgiana (15 ani), a abandonat şcoala în clasa a şaptea, ascultă manele şi muzică arăbească, dansează din buric atunci când nu o vede nimeni, face manichiura şi le coafează pe prietenele sale.

Georgiana: „Locuim în aceeaşi cameră cu bunica. Nu prea ne place să dormim în acelaşi pat cu dânsa. Face mizerie, strângem dupa ea.”

Voice over: „Când vorbeşte despre situaţia din familia ei, ochii Georgianei se întristează.”

Şi pac, un insert cu ochii Georgianei, ca să vedem cât sunt de trişti. Se vede de la o poşta că au fost filmaţi separat, pentru că n-au nicio legatură cu starea Georgianei de dinaintea intervenţiei voice over-ului. Mulţi văd, puţini cunosc.

Andrei(18 ani), fratele Georgianei, a abandonat şcoala tot în clasa a şaptea, ascultă muzică rock, şi are şi el probleme cu bunica: „Mă stresează mereu, culcă-te, nu mai da drumul la muzică, lasă calculatorul în pace.”

Neştiind cum să rezolve această „situaţie conflictuală”, tatăl (Şerban) apelează la ajutorul pshihopedagogului.

Tatăl (pe un ton calm): „ Problema e că Andrei nu m-ascultă. Nu mă ajută prin curte.” Apoi ( pe un ton de-a dreptul isteric, probabil la indicaţia producătorului emisiunii): „Eu nu-l mai suport. A luat maşina din faţa porţii şi-a plecat cu prietenii la pădure.”

Psihopedagoaga: „De ce credeţi c-a făcut asta?”

Tatal: „Pentru fiţe, ca să impresioneze. Ca sa se dea mare.” Acuma eu, ca simplu telespectator, văzând maşina am oarece dubii: pe cine să mai impresioneze fiul cu o Dacie 1300 de prin 1980, care trebuie să fie împinsă ca să pornească?

Pentru a arâta cât e de precoce e Georgiana în ceea ce priveşte „emanciparea feminină”, ce credeţi că face puştoaica în timp ce vorbeşte cu psihopedagoaga? Aţi ghicit: îşi vopseşte unghiile.

Punctul culminant al conflictului dintre cei doi fraţi îl constituie „bairamul” dat de Georgiana în bucătarie, împreună cu alte trei colege, bairam care întrerupe momentele de relaxare ale fratelui mai mare. Andrei: „Ce faceti măi aicea, ce-i cu gălăgia asta, ce-i cu bairamul ăsta?

Georgiana: „Ce gălăgie mă? Ascultăm manele la telefonul mobil.”

Andrei: „Unde e telefonul? Ia-nchideţi muzica, cocalarelor.”

Intervine psihoterapeutul care stă de vorbă cu fiecare în parte.

Voice over: „A fost o discuţie constructivă, iar rezultatele ar trebui să se vadă în scurt timp.”  Până atunci însă intervine şi bunica, complicând un pic lucrurile, exact ca-n scenariile hollywood-iene, care mai au un „twist” înainte de deznodământul final.

Bunica: „Vreau şi eu o cameră a mea, că Georgiana vine şi ea cu fete şi la 10 şi la 11 noaptea, iar Andrei se joacă pe calculator toată noaptea.” Aşa că tatăl şi fiul se hotărăsc să mai construiască o cameră.

Voice over: „Iată primul pas spre reconciliere. Tatăl şi fiul îşi strâng mâna.” Îşi strâng mâna la plan general, dar şi-o strâng şi la plan detaliu ca sa ne intre bine-n cap că cei doi s-au împăcat.

Şi ca să fim siguri că povestea se termină cu „happy-end”, exact înainte de genericele de final, printre îmbrăţişări şi lacrimi se mai aude încă o dată vocea voice over-ului: „Irina Petrea lasă în urmă o familie care şi-a regăsit armonia si echilibrul.” 

 

PS: iata cateva din mesajele culese de pe site-ul emisiunii:

elena spune in 28-01-2011 18:39 :

ftftftftf tare emisiunea!! dar oare o fi adevarata emisiunile acceste!!! io nu cred dar ma uit k imi place mult!!!! o seara plackut

ralu spune in 17-01-2011 17:54 :

emisiunea e tare doar ca si mama vrea sa va cheme:-@ ei da nu face ea asta:))

elenna spune in 28-01-2011 18:36 :

este super tinetio tot asa !! e super tare emisiunea io toate imisiunile le urmaresc imi place ftftftft tare!! ftftftftftft misto!!! si o si caracterizeaze aceest job!!!! ca psiholog

ioana spune in 26-01-2011 19:47 :

e un reality-show super tareeeeeeeeeeeeee.il iubesc :-*!! urmaresc in fecare seara cand est este fffrumos. nu am cuvine sa-l descriu cat de frumos este. stiu episoadele pe derost. il ador! e preferatul meu! abia astept sa inceapa asta seara! va pup! pa! pa!

gaby spune in 03-12-2010 13:56 :

bwa desteptule nu sti ca este trucate toate.dana si cristina este aceasi persoana.ea este varamea si dak nu ma crezi intra pe id asta gaby_frumosu18 si iti voi arata o poza cu mn si cu ea:D

Adelin spune in 12-01-2011 9:42 :

Salut am 12 ani si am o problema cu mama
ea devine obsedata de mine cu ca eu as sta duar la pc. asta crede ia fiind ca sta mai mult la servici.dar ea nu crede alceva. miam facut temele de ieri si astazi ma vazu ca stau la pc si zisa " ce dracu faci ma aici tu de teme de invatat nu ai nimic" si nici nu ma crede cand ii zic si nici nu vrea sa vada
fratele meu vitreg Costi de 21 de ani cand face ceva spunde nare nimica daca fac eu asa ceva ma dracuie toata ziua
va rog ajutatima
id adellin.stil

Mona spune in 08-12-2010 23:27 :

Imi place emisiunea. Ma uit cu drag la ea de fiecare data. Nu e om care sa nu fi trecut prin probleme adolescentine, iar scenariile sunt facute exact pentru ca fiecare om sa aibe ce invata. Irina e o doamna deosebita. Tot respectul!

ry spune in 04-12-2010 10:19 :

uite e o emisiune sooper as vrea sa particip ;)nu ma integ cu sora cu parintii ,imi pare rau d aceasta chesty sunt inca o minora intradevar nu ar trebui sa le raspund sunt constienta dar asa m-am obinuit ...

Copii contra părinţi, Viorel Gaita, reality-show, Irina Petrea, Supernanny, fake, lol, amuzant  

Facebook-ul personalităţilor din România

Bombonel a scris la profil : Nu-mi place să întorc nimănui spatele.

Cătălin şi alţi 7 designeri dislike this.
Blonda lui Bote likes this.

Popeye Marinarul is attending the event : conferinţa extraordinară a vrăjitoarelor din Chitila.

Piticul likes this.

Mama Brăţară şi alte 23 dislike this.

Minodora a scris pe perete : Să-i pută buricul, lu’ ăla micu zis şi piticu’ de la Guvern. Să-l bântuie frica, şi să se înţepe în osul stern.

Piticul a comentat : Minodoro, daca nu ţi se-ndeplineşte blestemul faci puşcărie între şase luni şi trei ani.

Felix Motanul e acum prieten cu Micul Titulescu şi cu Porumbelul.

Moliceanu, Organ şi alţi 2.000.000. dislike this.

Porumbelul e acum prieten cu Dracul. Se face şi frate cu el.
Puntea dislike this.

Mitropolitul şi Bunicuţa like this.

Liberalul Veritabil dislikes this.

Găinuşa blondă is attending the event : conferinţa extraordinară a vrăjitoarelor din Chitila.

Cocoşul a scris pe perete : Dragostea eternă durează şase luni, corupţia durează mai mult.

Bunicuţa şi Almanahe like this.
Găinuşa blondă a publicat fotografia: Autoportret nud cu frunză.
Popeye Marinarul şi Jonny Walker like this. 

Almanahe e acum prieten cu Proşti da’ Mulţi.

Prostănacul likes this.

Rudotel a scris la status : Azi am reuşit să-mi ling ochiul stang în avion spre Bruxelles.

Mama Brăţară şi Psihiatrul like this.

Găinuşa blondă e acum prietenă cu Popeye Marinarul. Succesuri likes this.

Mutu a publicat o fotografie cu Surdu, Schiopu şi Ologu, în cantonament la cadâne.

Corleone şi Maimuţa Electrocutată dislike this.

Piticul a publicat o fotografie cu Popeye Marinarul şi cu Găinuşa blondă sărutându-se la conferinţa extraordinară a vrăjitoarelor din Chitila.

Cocoşul a comentat fotografia : Ce mai vrăjeală! Are cineva filmul : Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea ?

Bombonel likes this.

Piticul a creat grupul : Prietenii Drujbei. Piticul a iniţiat apoi evenimentul: Să tăiem ce a mai rămas de tăiat din pensii şi salarii.

Popeye Marinarul likes this.

România dislikes this.

Bombonel, Adrian Nastase, Cătălin Botezatu, Popeye Marinarul, Traian Basescu, Piticul, Emil Boc, Mama Brăţară, Minodora, Felix Motanul, Dan Voiculescu, Găinuşa, Elena Udrea, Bunicuţa, Ion Iliescu, Almanahe, Marean Vanghelie, Cocoşul, Dorin Cocoş, Mutu, Surdu, Schiopu, Ologu, Corleone, Dumitru Dragomir, Maimuţa Electrocutată, Gigi Becali, Viorel Gaita, umor, lol, facebook, amuzant  

Gândurile aburite ale unui pierde vară (4)

Dragă Tamara,

de când nu ţi-am mai scris multă apă a curs pe fluviul Saint Loraine şi odată cu ea au curs şi zilele mele... Hai că nu vreau să devin patetic. Îţi scriu din închisoare pe hârtia unui pachet de ţigări. Pe fereastra zăbrelită văd un singur arţar în mijlocul unui câmp de zăpadă. Cred că special au plantat ăştia arţarul în faţa celulei ca să-mi aducă aminte în fiecare clipă că sunt în Canada. Naţionaliştii dracului! Mi-a dor de tine Tamara! Mult ne-am mai iubit noi şi încă în cele mai năstruşnice locuri. Păi cine a mai făcut dragoste în carlinga unui avion de două persoane? Noi doi în 2002, după ce ne-am hotărât împreună cu Giculanu, vecinul de sub noi, să pornim propria noastra afacere, adică să deschidem o şcoală de zbor pentru piloţii amatori. Singura problemă era că nu aveam niciun avion în dotare. Noroc cu Giculanu că avea un prieten la fabrica de avioane din Craiova şi contra a doua butoiaşe de ţuica i-a cărat ăsta cu rucsacul, piesă cu piesă, un avion de două locuri. Cel mai greu i-a fost cu aripile, că l-a întrebat paznicul la poartă ce face cu ele şi el a zis că vrea să-i ridice un monument lui Aurel Vlaicu şi paznicul l-a confundat pe Vlaicu cu Raicu, prefectul Craiovei şi i-a dat voie să iasă cu camionul.

Am asamblat avionul în faţa blocului, după un joc de construit al lu` ăla micu’. S-a strâns lumea ca la urs, mai ales copiii. Ăla micu’ ne-a cam întarziat vreo câteva zile că a-nghiţit nişte şuruburi, cu tot cu piuliţe şi-a trebuit să-i dăm zeamă de pere ca să le recuperăm. La sfârşit, când tocmai montam ştergatoarele de parbriz de la Trabantul nostru, că atunci ne-am dat seama că profitând de înghesuială cineva plecase cu originalele, ne pomenim cu Pandele, şefu’ de secţie de la secţia 3, roşu de furie şi de Trascau. Zice:"Ce bă, vreţi să dovediţi că sunteţi mai şmecheri decât Politia română? Nu vă mai ajungea portbagajul Trabantului pentru cumpăraturi, acu’ v-aţi tras şi avion ca Dan Diaconescu? Abia aştept să vă prind că treceţi cu el pe roşu sau că nu daţi prioritate la pietoni. Dar până atunci, ia să văd carnetele de conducere." Şi atunci ai sărit tu Tamaro, cu prezenţa ta de spirit cu tot, şi-ai zis: "Uite nea Pandele permisul, că eu am toate categoriile, şi A-ul şi B-ul si C-ul. Al dracu’ fir, cum mi s-a tras." şi ţi-ai ridicat un pic fusta, care şi aşa era scurtă, de i s-au belit ochii şefului de secţie ca sula prefecturii, deşi nici acum nu-mi dau seama ce-are sula cu prefectura.
"Nea Pandele", ai zis tu profitând de perplexitatea acestuia, "sunt în regulă, că am şi categoria A, de la avion." "Ştiam eu că am dreptate", a bâguit şeful de secţie cu ochii lipiţi de picioarele tale. „N-avea cum să fie A de la motociclete cum zice domnu locotenent. Ce ştie ăştia tinerii? Nu ştie decât să tragă fire la ciorapi, ăăăăă, să tragă mâţa de coadă".

Pe urmă am plecat cu toţii pe câmp să-i facem proba. Şi avionul n-a vrut să pornească că dădea motorul rateuri iar Giculanu răcnea întrebându-mă dacă am tras şocul, că el credea că e ca la Trabant. Până la urmă i-am pus şi pe el şi pe Pandele să ne împingă vreo 500 de metri până au căzut laţi. Ei au căzut, da’ avionul s-a ridicat. Tu erai excitată peste masură din cauza zborului da’ şi din cauza bikinilor pe care ţi-i făcusem eu cadou de mărţisor şi care erau cu doua numere mai mici. Am simţit apoi mâna ta pe manşă şi după aceea n-am mai simţit nimic. Doar într-un târziu am auzit vocea lui Pandele, venind de undeva de departe: "Hai că sunteţi amândoi în plop. Ia daţi-vă voi jos să vă-nmânez procesul verbal de contravenţie. După ce că n-aţi oprit la semnalizarea agentului de circulaţie aţi depaşit şi viteza regulamentară în localitate". Acestea fiind zise, nea Pandele se prăbuşi secerat în râpa de la marginea drumului. Trascăul îşi făcuse până la urmă datoria.

Despre viaţa din puşcăriile canadiene şi motivele pentru care am ajuns după gratii îţi voi scrie într-o scrisoare viitoare că acum mi s-a terminat hârtia de la pachetul de ţigări.
Te pup pe sânii tăi asimetrici.
Mardare
 

Gândurile aburite ale unui pierde vară (3)

Stimată redacţie (că altfel nici nu pot să vă mai spun),

N-am primit nicio veste de la Tamara. Am primit în schimb o scrisorică de încurajare de la domnu' Geoană, pe care mi-a trimis-o printr-un porumbel care i-a ieşit dânsului din gură. Da’ nici dansu’ nu-mi zicea nimic despre Tamara. Eu ştiu că tele-comunicaţiile suferă la nivel mondial, că Nortelu' a concediat pe capete iar la France Telecom se aruncă oamenii pe fereastră, da' măcar o vorbuliţă despre nevastă-mea Tamara puteaţi să strecuraţi. Am ascultat şi la radio, la Europa Libera, si la Vocea (răguşită) a Americii, că am luat cu noi în container radioul cu galenă la care asculta bunicul foxtrot în timpul celui de-al doilea război mondial da' n-am auzit nimic despre Tamara. Am auzit în schimb S.O.S.-ul pe care l-a lansat un petrolier pe lângă coasta Spaniei. Zicea căpitanu' că să nu se mai îngrijească turiştii de uleiuri de plajă că o să fie uleiuri pe plajă cât pentru vreo patru sezoane.

Pe când stăteam noi în container şi număram în gând oile pe care-o să le mulgă nea Gigi Becali când o să se lase de politică, Giculanu a venit c-o idee ruşinoasă. "Mardare, zice, ce-ar fi să ne dăm drept homosexuali când ajungem la Montreal. Le spunem ălora de la biroul de emigrari că ne iubim sincer de multa vreme şi că nu mai puteam suporta persecuţiile guvernului Boc.” M-am uitat eu atent la Giculanu, să văd dacă vorbeşte serios, da' n-am vazut nimic, că v-am mai spus că-n container era un întuneric de nu se vedea om cu persoană. La un moment dat, simt o mână pe picior şi-un pupat în ureche. Hait, îmi zic, m-a dibuit Tamara şi-aici, da' imediat îmi dau sema că n-are cum să fie ea, că prea avea limba aspră şi-odată clănţăn din dinţi cum face Bisisica, căţeaua din faţa blocului, când se apără de muşte. "Ho, mă, urlă Giculanu, de ce nu spui că vrei să fii tu partea activă?" Mă uit la el, da' de data asta privirea-mi era ca săbiile alea cu laser din Razboiul Stelelor, şi zic: "Auzi Giculane, pot să fiu ce parte vrei tu, pot să-mi pun şi cercei în urechi, pot să mă dau şi cu ruj pe buze, pot să-mi dau şi ochii peste cap, cum face Tamara când vrea să profite fizic de mine, deşi mie niciodată nu-mi iese chestia asta cu datul ochilor peste cap, că întotdeauna mi se înţepenesc undeva între frunte şi ceafă, da' sa nu te mai prind că mă atingi, nici măcar c-o floare. Poate sa fie ea şi de plastic."

"Iote la el, ce sensibil a devenit! Păi ce, filosofii greci nu erau cu toţii homosexuali, începând cu Epi-cur şi terminand cu Pupincuride? Ca să nu mai vorbim de lumea de rând." Ce mai, ştie Giculanu cum să mă ia. Mie dacă-mi vorbeşti de filosofii greci mă-nmoi tot ca o tomată uitată vara pe balcon (aşa înmuiată şi tot i-am dat-o Tamarei s-o puna la ciorbă, că mi-a fost lene să mă duc la piaţă pentru-atata lucru).

"Giculane, hai c-am înţeles mesajul, da' altă minoritate nu puteai şi tu să găseşti?" "Păi care alta? Unguri nu putem să fim, că-n afară de Istenem, Ighen şi alte înjurături, nu mai ştim altceva. Ţigani nici atât, că ăştia nu numai că nu mai sunt persecutaţi, da' de când cu liberalizarea vizelor au plecat ei s-o persecute pe bătrâna doamnă, Europa, gerontofilii dracu'. Lasă să vadă şi alţii cum e cu filmu' ăla  <Am întâlnit şi ţigani fericiţi, da' erau toţi după gratii>". "Păi atunci, ce-ar fi să le cumulam pe toate, ca să aibă mai multă greutate. Hai să ne dam drept: ţigani kurzi şi homosexuali pe deasupra." Din tacerea care a urmat am înţeles că am dat lovitura cu propunerea asta. "Hai ca fac eu pe ăla pasivu' că tu şi-aşa ai fost activist toată viaţa." N-am mai primit nici un răspuns şi-am bănuit că Giculanu terminase numărătoarea oilor şi-l furase somnul, aşa că l-am ciupit de picior.

L-am ciupit a doua oara, nimic. Dau cu mâna-n stânga, în dreapta, nimic. Nu mai era nimeni de ciupit în tot containerul în afară de mine.

va urma (sper din tot sufletu')

Din jurnalul lui Emil a lu’ Nuţu Năii

Azi noapte am visat că am căzut din pat. Ce coşmar! Oricum, bine că n-am visat că am căzut din scaun.

Dimineaţă m-am sculat, mi-am făcut o cafeluţă de criză, fără zahăr şi fără cafea  apoi m-am dus să-mi verific e-mailul. Dar ce-am putut? Era blocat de hămesiţii ăia cu “Prima casă”, care nu se mai satură şi chiar vor să-şi cumpere casă cu programul ăsta. Se plâng, că cică durează prea mult până li se aprobă dosarele şi pierd avansul. Ăsta-i motiv să-mi blocheze mie e-mailul cu spam-urile lor? I-am trimis un SMS presedintelui, să ştie şi dânsul că programul e un adevărat succes. 

Mâine vreau să trag o tură cu maşina la Timişoara să văd în ce stadiu mai e autostrada. Să nu uit să-i spun şoferului să monteze neapărat apărătoarea de ouă clocite.

Pe seară mă duc la sală să mai îmi umflu puţin muşchii. O să am nevoie luni la întâlnirea cu sindicatele.

Vorbeşte lumea cum că Bulgaria a trecut înaintea României la măsurile anticriză.

Am făcut şi eu ce-am putut: am crescut de doua ori bugetul la Cotroceni faţă de anul 2008 şi-am înfiinţat doua Ministere inutile: al Turismului şi al Tineretului. În plus de asta am scos şi cea mai bună lege a salarizării. Am negociat-o pînă am căzut sub masă. De fapt dl. Preşedinte ne-a băgat pe toti sub masă seara târziu, la Goden Blitz, unde am sărbătorit 653 de zile şi 14 ore de când am fost investit în funcţia de Premier. Se vede că dânsul are experienţă. Mie, după două trei pahare de „horincă” mi s-a rupt filmul şi-am în ceput să cânt: „Puşca şi cureaua lată, îmi e dor de coasă, tată.” 

Ieri am fost invitat în emisiunea Vorbe grele, a lui Ciutacu şi m-a pus să zic “Tatăl nostru”, derbedeul dracului. Ce credea el că nu mă prind că era cu referire la Băsescu.? Pe urmă a încercat s-o dreagă şi m-a pus să recit „Înger, îngeraşul meu.” Am recitat până la: “Eu sunt mic, tu fă-mă mare!” când am sesizat caterinca, m-am dat jos de pe fotoliu şi-am părăsit emisiunea, demn, fără să mai cad sub scările de la platou ca la emisiunea lui Andrei Gheorghe, în 2004.

Tot ieri i-am acuzat pe cei din administraţia locală că-şi angajează rudele, pe care apoi le plătesc din banii statului. M-am făcut că uit că eu însumi mi-am angajat nepoata la Guvern. Să mai zică cineva că nu sunt un premier cu tupeu.

Nu ştiu cu ce dracu’ mi-au dat ăia-n păr când am fost să mă tund la hipermarket, că mă tot mănâncă pielea capului. Maică-mea zice că în loc de praf de talc mi-au dat cu praf de scărpinat. Aici e sigur mâna lui Ponta. 

Peste o săptămână vine preşedintele Franţei în vizită la Cotroceni, şi Băsescu a zis că mă lasă şi pe mine să mă întâlnesc cu el. Pentru asta am dat deja ordin să se miniaturizeze toate mobilele din cabinet, să se taie picioarele la scaune şi la mese în cabinetul meu din Palatul Victoria, iar pe post de secretară am angajat o pitică de la circul de stat. Să nu se simtă omul complexat.

Azi pe la 11.00 s-a mai incălzit un pic şi-am ieşit în balconul Guvernului să prind o porţie de ultraviolete Imediat m-a sunat şeful să mă-ntrebe de ce am rămas aşa cu ochii în soare. Sigur m-a pârât Udrea, că are balconul chiar deasupra mea. Mi-a zis mama să am grijă la femeia blondă cu poşetă Vuitton, că e unsă cu toate alifiile. Dacă stau bine să mă gândesc are dreptate mama. Chiar şi preşedintele a uns-o cu cremă de soare, astă vară, când s-au întâlnit întâmplător la plajă. E înţeleaptă mama. Cu toate astea le-a zis unor reporteri că la dânsa-n casă nu se simte criza. Trebuie s-o conving acum să dea o dezminţire pe postul de televiziune respectiv. Păi dacă nu se simte criza, cum să conving eu FMI-ul să ne vireze şi tranşa a patra de împrumut direct la buget, ca să am bani să plătesc pensiile?

Gândurile aburite ale unui pierde vară (2)

Stimată duduie redacţie,

vă scriu pe întuneric şi pe genunchi, cu inima cât un purice (şi mie mi se pare un pic trasă de păr, da' aşa e expresia). Aşa cum stau acum, ciucit pe vine, îmi vine greu să cred că am fost personajul principal al unui film ce nu s-a turnat încă, da' dacă ne înţelegem vă vând drepturile de autor să-l turnaţi dvs. si cu dl. Sergiu Nicolaescu, dac-o mai fi în viaţă până mă-ntorc. Luni, adică acu' două sau trei zile, nu mai ştiu exact, că am pierdut noţiunea timpului şi multe alte noţiuni, în orice caz era imediat după anunţarea rezultatelor finale pentru alegerile prezidenţiale, mă trezesc la uşă cu Giculanu, vecinu' de la patru pe care l-am inundat anu trecut, pentru ca nevastă-mea a ţinut cu orice chip să dormim pe o saltea cu apă, cum văzuse ea în nu ştiu ce telenovelă. Nu-i vorbă că am dormit vreo două nopţi, da' numai după ce am luat un pumn de pastile d-alea pentru rău de mare, că la fiecare mişcare ziceai că-i Titanicu atunci când s-a rupt în două. În a treia noapte a muşcat ăla micu’ din saltea ca din brânză, că-l dureau dinţii. L-am ţinut noi cu gura încleştată de saltea vreo jumătate de oră, că stiam că dac-o să-şi scoată dinţii din ea o să tâşnească apa ca la fântâna arteziană din parcul Karol, fost Libertăţii, dar până la urmă ăla micu’ a reuşit să scape, şi de necaz a mai muşcat salteaua în doua locuri şi pe mine-ntr-un loc. Până să ne dezmeticim ne-am trezit cu Giculanu în pragul uşii. Zice: "Neaţa vecine" (era vreo doua dimineaţa). "Îmi pică din tavan. E de la matale?" Acuma, ce sa zic, se vedea de la o poştă ca e de la mine, că era apa până la glezne în sufragerie, da’ aşa e Giculanu noaptea: politicos. L-am poftit în casă, i-am dat o ţuică de prună şi ce-a mai rămas din salteaua cu apă, că zicea că vrea să vada şi el cum e, şi-am rămas prieteni. Asta a fost anul trecut.
" Ia zi Giculane, care-i treaba?", îl întreb eu acum, în timp ce pe ecranul televizorului scrie: „Pensiile de peste 1000 de roni vor fi impozitate”, iar pe banda de jos circulă mesajul unui telespectator: „Îi invit pe cei din diaspora să se întorcă în p### mea în ţara preşedintelui pe care ni l-au ales” . "Păi, zice el cu un zâmbet şăgalnic într-un colţ al gurii şi cu o ţigară în celalalt, având în vedere ultimele arestări, nu vrei să facem Paştele la văru-meu, la Montreal?” Mi-am facut ochii cerc, nările tuburi de aspirator şi urechile pâlnie să detectez vreo sursa de pericol prin apropiere. Zic: "Stai să-mi iau ceva pe mine". Apoi din uşă: "Tamara, cobor cu Giculanu până jos că a băgat pâine proaspată la minimarket". Şi dus am fost. Nici n-a mai apucat să-mi răspundă săraca.

În faţa blocului ne astepta Bisisica , căţeaua maidaneza sterilizată de dl. Basescu pe când era primar, împreună cu cei şapte căţelandri pe care numai Dumnezeu si dl.Băsescu ştiu cum i-a mai facut după aceea şi cu cine. Giculanu a pornit Trabantul lui de raliu la sfert de cheie, cum îi place să se laude, adică prin împingere în viteza a treia. El la volan, bineînţeles. M-am suit şi eu din mers şi iată-ne plecaţi. Până în port la Constanţa n-am scos o vorbă. Mă tot gândeam ce figură o fi facut Tamara când a văzut că nu mă mai întorc de la pâine, mai ales că ştia ca minimarketul e-nchis de o săptămână pentru renovare. "Hai mă c-o sa fie bine", zice Giculanu ca să mă mai scoată din ale mele. "Am luat şi şahul şi tablele ca să ne treacă timpul mai repede pe drum."
Aşa că stimată redacţie vă scriu din container ca să-i transmiteţi Tamarei că sunt bine sănatos şi c-o sun imediat ce pun picioru’ pe uscat. Încă nu ştiu cum să fac să vă parvină scrisoarea, dar cred c-o s-o pun într-o sticlă de Borsec goală şi-o s-o arunc în ocean cu prima ocazie. Aşa că dacă aveţi drum pe la Constanţa, daţi o fugă si pe plajă ca să vedeţi dacă a sosit corespondenţa. Cu mâncarea o ducem încă bine, că a luat Giculanu un sul de şorici şi vreo 10 kg de biscuiţi de armată, marca Nato. Eu închei aici sperând din tot sufletul să nu mi se fi terminat pasta de la pix în timp ce scriam, că eu n-am cum sa verific, că v-am zis că e un întuneric de să-ţi bagi degetele în ochi şi chiar le-am băgat, da’ în ochii lu' Giculanu, că am vrut să văd dacă doarme şi nu dormea, aşa că am apăsat mai tare pe pix, "just in case" cum zice Giculanu în canadiana, şi puteţi la o adică să vă luaţi după urmele de pe hârtie.
Mardare Aprofundoaie,
undeva în oceanul Atlantic