„Copii contra părinţi” (pe Naţional TV) sau despre Irealitatea reality - show-urilor din România (2)

Reţeta: se ia o familie nevoiaşă şi dispusă să se dea în spectacol pentru câteva sute de euro, mai ales acum pe timp de criză. Se inventează nişte situaţii conflictuale în sânul acestei familii: tatăl nu se înţelege cu fiul, care este rocker, fiul nu se înţelege cu sora, care e manelistă şi nici unul dintre ei nu se înţelege cu bunica, care e surdă. Se apelează apoi la serviciile unui psihopedagog (Irina Petrea, Supernanny din emisiunea care „îmblânzea” copilaşii între trei şi cinci ani) şi se lasă apoi să fiarbă la flacără potrivită, până dă în clocot.

Scenariu: Georgiana (15 ani), a abandonat şcoala în clasa a şaptea, ascultă manele şi muzică arăbească, dansează din buric atunci când nu o vede nimeni, face manichiura şi le coafează pe prietenele sale.

Georgiana: „Locuim în aceeaşi cameră cu bunica. Nu prea ne place să dormim în acelaşi pat cu dânsa. Face mizerie, strângem dupa ea.”

Voice over: „Când vorbeşte despre situaţia din familia ei, ochii Georgianei se întristează.”

Şi pac, un insert cu ochii Georgianei, ca să vedem cât sunt de trişti. Se vede de la o poşta că au fost filmaţi separat, pentru că n-au nicio legatură cu starea Georgianei de dinaintea intervenţiei voice over-ului. Mulţi văd, puţini cunosc.

Andrei(18 ani), fratele Georgianei, a abandonat şcoala tot în clasa a şaptea, ascultă muzică rock, şi are şi el probleme cu bunica: „Mă stresează mereu, culcă-te, nu mai da drumul la muzică, lasă calculatorul în pace.”

Neştiind cum să rezolve această „situaţie conflictuală”, tatăl (Şerban) apelează la ajutorul pshihopedagogului.

Tatăl (pe un ton calm): „ Problema e că Andrei nu m-ascultă. Nu mă ajută prin curte.” Apoi ( pe un ton de-a dreptul isteric, probabil la indicaţia producătorului emisiunii): „Eu nu-l mai suport. A luat maşina din faţa porţii şi-a plecat cu prietenii la pădure.”

Psihopedagoaga: „De ce credeţi c-a făcut asta?”

Tatal: „Pentru fiţe, ca să impresioneze. Ca sa se dea mare.” Acuma eu, ca simplu telespectator, văzând maşina am oarece dubii: pe cine să mai impresioneze fiul cu o Dacie 1300 de prin 1980, care trebuie să fie împinsă ca să pornească?

Pentru a arâta cât e de precoce e Georgiana în ceea ce priveşte „emanciparea feminină”, ce credeţi că face puştoaica în timp ce vorbeşte cu psihopedagoaga? Aţi ghicit: îşi vopseşte unghiile.

Punctul culminant al conflictului dintre cei doi fraţi îl constituie „bairamul” dat de Georgiana în bucătarie, împreună cu alte trei colege, bairam care întrerupe momentele de relaxare ale fratelui mai mare. Andrei: „Ce faceti măi aicea, ce-i cu gălăgia asta, ce-i cu bairamul ăsta?

Georgiana: „Ce gălăgie mă? Ascultăm manele la telefonul mobil.”

Andrei: „Unde e telefonul? Ia-nchideţi muzica, cocalarelor.”

Intervine psihoterapeutul care stă de vorbă cu fiecare în parte.

Voice over: „A fost o discuţie constructivă, iar rezultatele ar trebui să se vadă în scurt timp.”  Până atunci însă intervine şi bunica, complicând un pic lucrurile, exact ca-n scenariile hollywood-iene, care mai au un „twist” înainte de deznodământul final.

Bunica: „Vreau şi eu o cameră a mea, că Georgiana vine şi ea cu fete şi la 10 şi la 11 noaptea, iar Andrei se joacă pe calculator toată noaptea.” Aşa că tatăl şi fiul se hotărăsc să mai construiască o cameră.

Voice over: „Iată primul pas spre reconciliere. Tatăl şi fiul îşi strâng mâna.” Îşi strâng mâna la plan general, dar şi-o strâng şi la plan detaliu ca sa ne intre bine-n cap că cei doi s-au împăcat.

Şi ca să fim siguri că povestea se termină cu „happy-end”, exact înainte de genericele de final, printre îmbrăţişări şi lacrimi se mai aude încă o dată vocea voice over-ului: „Irina Petrea lasă în urmă o familie care şi-a regăsit armonia si echilibrul.” 

 

PS: iata cateva din mesajele culese de pe site-ul emisiunii:

elena spune in 28-01-2011 18:39 :

ftftftftf tare emisiunea!! dar oare o fi adevarata emisiunile acceste!!! io nu cred dar ma uit k imi place mult!!!! o seara plackut

ralu spune in 17-01-2011 17:54 :

emisiunea e tare doar ca si mama vrea sa va cheme:-@ ei da nu face ea asta:))

elenna spune in 28-01-2011 18:36 :

este super tinetio tot asa !! e super tare emisiunea io toate imisiunile le urmaresc imi place ftftftft tare!! ftftftftftft misto!!! si o si caracterizeaze aceest job!!!! ca psiholog

ioana spune in 26-01-2011 19:47 :

e un reality-show super tareeeeeeeeeeeeee.il iubesc :-*!! urmaresc in fecare seara cand est este fffrumos. nu am cuvine sa-l descriu cat de frumos este. stiu episoadele pe derost. il ador! e preferatul meu! abia astept sa inceapa asta seara! va pup! pa! pa!

gaby spune in 03-12-2010 13:56 :

bwa desteptule nu sti ca este trucate toate.dana si cristina este aceasi persoana.ea este varamea si dak nu ma crezi intra pe id asta gaby_frumosu18 si iti voi arata o poza cu mn si cu ea:D

Adelin spune in 12-01-2011 9:42 :

Salut am 12 ani si am o problema cu mama
ea devine obsedata de mine cu ca eu as sta duar la pc. asta crede ia fiind ca sta mai mult la servici.dar ea nu crede alceva. miam facut temele de ieri si astazi ma vazu ca stau la pc si zisa " ce dracu faci ma aici tu de teme de invatat nu ai nimic" si nici nu ma crede cand ii zic si nici nu vrea sa vada
fratele meu vitreg Costi de 21 de ani cand face ceva spunde nare nimica daca fac eu asa ceva ma dracuie toata ziua
va rog ajutatima
id adellin.stil

Mona spune in 08-12-2010 23:27 :

Imi place emisiunea. Ma uit cu drag la ea de fiecare data. Nu e om care sa nu fi trecut prin probleme adolescentine, iar scenariile sunt facute exact pentru ca fiecare om sa aibe ce invata. Irina e o doamna deosebita. Tot respectul!

ry spune in 04-12-2010 10:19 :

uite e o emisiune sooper as vrea sa particip ;)nu ma integ cu sora cu parintii ,imi pare rau d aceasta chesty sunt inca o minora intradevar nu ar trebui sa le raspund sunt constienta dar asa m-am obinuit ...

Copii contra părinţi, Viorel Gaita, reality-show, Irina Petrea, Supernanny, fake, lol, amuzant  

Facebook-ul personalităţilor din România

Bombonel a scris la profil : Nu-mi place să întorc nimănui spatele.

Cătălin şi alţi 7 designeri dislike this.
Blonda lui Bote likes this.

Popeye Marinarul is attending the event : conferinţa extraordinară a vrăjitoarelor din Chitila.

Piticul likes this.

Mama Brăţară şi alte 23 dislike this.

Minodora a scris pe perete : Să-i pută buricul, lu’ ăla micu zis şi piticu’ de la Guvern. Să-l bântuie frica, şi să se înţepe în osul stern.

Piticul a comentat : Minodoro, daca nu ţi se-ndeplineşte blestemul faci puşcărie între şase luni şi trei ani.

Felix Motanul e acum prieten cu Micul Titulescu şi cu Porumbelul.

Moliceanu, Organ şi alţi 2.000.000. dislike this.

Porumbelul e acum prieten cu Dracul. Se face şi frate cu el.
Puntea dislike this.

Mitropolitul şi Bunicuţa like this.

Liberalul Veritabil dislikes this.

Găinuşa blondă is attending the event : conferinţa extraordinară a vrăjitoarelor din Chitila.

Cocoşul a scris pe perete : Dragostea eternă durează şase luni, corupţia durează mai mult.

Bunicuţa şi Almanahe like this.
Găinuşa blondă a publicat fotografia: Autoportret nud cu frunză.
Popeye Marinarul şi Jonny Walker like this. 

Almanahe e acum prieten cu Proşti da’ Mulţi.

Prostănacul likes this.

Rudotel a scris la status : Azi am reuşit să-mi ling ochiul stang în avion spre Bruxelles.

Mama Brăţară şi Psihiatrul like this.

Găinuşa blondă e acum prietenă cu Popeye Marinarul. Succesuri likes this.

Mutu a publicat o fotografie cu Surdu, Schiopu şi Ologu, în cantonament la cadâne.

Corleone şi Maimuţa Electrocutată dislike this.

Piticul a publicat o fotografie cu Popeye Marinarul şi cu Găinuşa blondă sărutându-se la conferinţa extraordinară a vrăjitoarelor din Chitila.

Cocoşul a comentat fotografia : Ce mai vrăjeală! Are cineva filmul : Ce vrăji a mai făcut nevastă-mea ?

Bombonel likes this.

Piticul a creat grupul : Prietenii Drujbei. Piticul a iniţiat apoi evenimentul: Să tăiem ce a mai rămas de tăiat din pensii şi salarii.

Popeye Marinarul likes this.

România dislikes this.

Bombonel, Adrian Nastase, Cătălin Botezatu, Popeye Marinarul, Traian Basescu, Piticul, Emil Boc, Mama Brăţară, Minodora, Felix Motanul, Dan Voiculescu, Găinuşa, Elena Udrea, Bunicuţa, Ion Iliescu, Almanahe, Marean Vanghelie, Cocoşul, Dorin Cocoş, Mutu, Surdu, Schiopu, Ologu, Corleone, Dumitru Dragomir, Maimuţa Electrocutată, Gigi Becali, Viorel Gaita, umor, lol, facebook, amuzant  

Gândurile aburite ale unui pierde vară (4)

Dragă Tamara,

de când nu ţi-am mai scris multă apă a curs pe fluviul Saint Loraine şi odată cu ea au curs şi zilele mele... Hai că nu vreau să devin patetic. Îţi scriu din închisoare pe hârtia unui pachet de ţigări. Pe fereastra zăbrelită văd un singur arţar în mijlocul unui câmp de zăpadă. Cred că special au plantat ăştia arţarul în faţa celulei ca să-mi aducă aminte în fiecare clipă că sunt în Canada. Naţionaliştii dracului! Mi-a dor de tine Tamara! Mult ne-am mai iubit noi şi încă în cele mai năstruşnice locuri. Păi cine a mai făcut dragoste în carlinga unui avion de două persoane? Noi doi în 2002, după ce ne-am hotărât împreună cu Giculanu, vecinul de sub noi, să pornim propria noastra afacere, adică să deschidem o şcoală de zbor pentru piloţii amatori. Singura problemă era că nu aveam niciun avion în dotare. Noroc cu Giculanu că avea un prieten la fabrica de avioane din Craiova şi contra a doua butoiaşe de ţuica i-a cărat ăsta cu rucsacul, piesă cu piesă, un avion de două locuri. Cel mai greu i-a fost cu aripile, că l-a întrebat paznicul la poartă ce face cu ele şi el a zis că vrea să-i ridice un monument lui Aurel Vlaicu şi paznicul l-a confundat pe Vlaicu cu Raicu, prefectul Craiovei şi i-a dat voie să iasă cu camionul.

Am asamblat avionul în faţa blocului, după un joc de construit al lu` ăla micu’. S-a strâns lumea ca la urs, mai ales copiii. Ăla micu’ ne-a cam întarziat vreo câteva zile că a-nghiţit nişte şuruburi, cu tot cu piuliţe şi-a trebuit să-i dăm zeamă de pere ca să le recuperăm. La sfârşit, când tocmai montam ştergatoarele de parbriz de la Trabantul nostru, că atunci ne-am dat seama că profitând de înghesuială cineva plecase cu originalele, ne pomenim cu Pandele, şefu’ de secţie de la secţia 3, roşu de furie şi de Trascau. Zice:"Ce bă, vreţi să dovediţi că sunteţi mai şmecheri decât Politia română? Nu vă mai ajungea portbagajul Trabantului pentru cumpăraturi, acu’ v-aţi tras şi avion ca Dan Diaconescu? Abia aştept să vă prind că treceţi cu el pe roşu sau că nu daţi prioritate la pietoni. Dar până atunci, ia să văd carnetele de conducere." Şi atunci ai sărit tu Tamaro, cu prezenţa ta de spirit cu tot, şi-ai zis: "Uite nea Pandele permisul, că eu am toate categoriile, şi A-ul şi B-ul si C-ul. Al dracu’ fir, cum mi s-a tras." şi ţi-ai ridicat un pic fusta, care şi aşa era scurtă, de i s-au belit ochii şefului de secţie ca sula prefecturii, deşi nici acum nu-mi dau seama ce-are sula cu prefectura.
"Nea Pandele", ai zis tu profitând de perplexitatea acestuia, "sunt în regulă, că am şi categoria A, de la avion." "Ştiam eu că am dreptate", a bâguit şeful de secţie cu ochii lipiţi de picioarele tale. „N-avea cum să fie A de la motociclete cum zice domnu locotenent. Ce ştie ăştia tinerii? Nu ştie decât să tragă fire la ciorapi, ăăăăă, să tragă mâţa de coadă".

Pe urmă am plecat cu toţii pe câmp să-i facem proba. Şi avionul n-a vrut să pornească că dădea motorul rateuri iar Giculanu răcnea întrebându-mă dacă am tras şocul, că el credea că e ca la Trabant. Până la urmă i-am pus şi pe el şi pe Pandele să ne împingă vreo 500 de metri până au căzut laţi. Ei au căzut, da’ avionul s-a ridicat. Tu erai excitată peste masură din cauza zborului da’ şi din cauza bikinilor pe care ţi-i făcusem eu cadou de mărţisor şi care erau cu doua numere mai mici. Am simţit apoi mâna ta pe manşă şi după aceea n-am mai simţit nimic. Doar într-un târziu am auzit vocea lui Pandele, venind de undeva de departe: "Hai că sunteţi amândoi în plop. Ia daţi-vă voi jos să vă-nmânez procesul verbal de contravenţie. După ce că n-aţi oprit la semnalizarea agentului de circulaţie aţi depaşit şi viteza regulamentară în localitate". Acestea fiind zise, nea Pandele se prăbuşi secerat în râpa de la marginea drumului. Trascăul îşi făcuse până la urmă datoria.

Despre viaţa din puşcăriile canadiene şi motivele pentru care am ajuns după gratii îţi voi scrie într-o scrisoare viitoare că acum mi s-a terminat hârtia de la pachetul de ţigări.
Te pup pe sânii tăi asimetrici.
Mardare
 

Gândurile aburite ale unui pierde vară (3)

Stimată redacţie (că altfel nici nu pot să vă mai spun),

N-am primit nicio veste de la Tamara. Am primit în schimb o scrisorică de încurajare de la domnu' Geoană, pe care mi-a trimis-o printr-un porumbel care i-a ieşit dânsului din gură. Da’ nici dansu’ nu-mi zicea nimic despre Tamara. Eu ştiu că tele-comunicaţiile suferă la nivel mondial, că Nortelu' a concediat pe capete iar la France Telecom se aruncă oamenii pe fereastră, da' măcar o vorbuliţă despre nevastă-mea Tamara puteaţi să strecuraţi. Am ascultat şi la radio, la Europa Libera, si la Vocea (răguşită) a Americii, că am luat cu noi în container radioul cu galenă la care asculta bunicul foxtrot în timpul celui de-al doilea război mondial da' n-am auzit nimic despre Tamara. Am auzit în schimb S.O.S.-ul pe care l-a lansat un petrolier pe lângă coasta Spaniei. Zicea căpitanu' că să nu se mai îngrijească turiştii de uleiuri de plajă că o să fie uleiuri pe plajă cât pentru vreo patru sezoane.

Pe când stăteam noi în container şi număram în gând oile pe care-o să le mulgă nea Gigi Becali când o să se lase de politică, Giculanu a venit c-o idee ruşinoasă. "Mardare, zice, ce-ar fi să ne dăm drept homosexuali când ajungem la Montreal. Le spunem ălora de la biroul de emigrari că ne iubim sincer de multa vreme şi că nu mai puteam suporta persecuţiile guvernului Boc.” M-am uitat eu atent la Giculanu, să văd dacă vorbeşte serios, da' n-am vazut nimic, că v-am mai spus că-n container era un întuneric de nu se vedea om cu persoană. La un moment dat, simt o mână pe picior şi-un pupat în ureche. Hait, îmi zic, m-a dibuit Tamara şi-aici, da' imediat îmi dau sema că n-are cum să fie ea, că prea avea limba aspră şi-odată clănţăn din dinţi cum face Bisisica, căţeaua din faţa blocului, când se apără de muşte. "Ho, mă, urlă Giculanu, de ce nu spui că vrei să fii tu partea activă?" Mă uit la el, da' de data asta privirea-mi era ca săbiile alea cu laser din Razboiul Stelelor, şi zic: "Auzi Giculane, pot să fiu ce parte vrei tu, pot să-mi pun şi cercei în urechi, pot să mă dau şi cu ruj pe buze, pot să-mi dau şi ochii peste cap, cum face Tamara când vrea să profite fizic de mine, deşi mie niciodată nu-mi iese chestia asta cu datul ochilor peste cap, că întotdeauna mi se înţepenesc undeva între frunte şi ceafă, da' sa nu te mai prind că mă atingi, nici măcar c-o floare. Poate sa fie ea şi de plastic."

"Iote la el, ce sensibil a devenit! Păi ce, filosofii greci nu erau cu toţii homosexuali, începând cu Epi-cur şi terminand cu Pupincuride? Ca să nu mai vorbim de lumea de rând." Ce mai, ştie Giculanu cum să mă ia. Mie dacă-mi vorbeşti de filosofii greci mă-nmoi tot ca o tomată uitată vara pe balcon (aşa înmuiată şi tot i-am dat-o Tamarei s-o puna la ciorbă, că mi-a fost lene să mă duc la piaţă pentru-atata lucru).

"Giculane, hai c-am înţeles mesajul, da' altă minoritate nu puteai şi tu să găseşti?" "Păi care alta? Unguri nu putem să fim, că-n afară de Istenem, Ighen şi alte înjurături, nu mai ştim altceva. Ţigani nici atât, că ăştia nu numai că nu mai sunt persecutaţi, da' de când cu liberalizarea vizelor au plecat ei s-o persecute pe bătrâna doamnă, Europa, gerontofilii dracu'. Lasă să vadă şi alţii cum e cu filmu' ăla  <Am întâlnit şi ţigani fericiţi, da' erau toţi după gratii>". "Păi atunci, ce-ar fi să le cumulam pe toate, ca să aibă mai multă greutate. Hai să ne dam drept: ţigani kurzi şi homosexuali pe deasupra." Din tacerea care a urmat am înţeles că am dat lovitura cu propunerea asta. "Hai ca fac eu pe ăla pasivu' că tu şi-aşa ai fost activist toată viaţa." N-am mai primit nici un răspuns şi-am bănuit că Giculanu terminase numărătoarea oilor şi-l furase somnul, aşa că l-am ciupit de picior.

L-am ciupit a doua oara, nimic. Dau cu mâna-n stânga, în dreapta, nimic. Nu mai era nimeni de ciupit în tot containerul în afară de mine.

va urma (sper din tot sufletu')

Din jurnalul lui Emil a lu’ Nuţu Năii

Azi noapte am visat că am căzut din pat. Ce coşmar! Oricum, bine că n-am visat că am căzut din scaun.

Dimineaţă m-am sculat, mi-am făcut o cafeluţă de criză, fără zahăr şi fără cafea  apoi m-am dus să-mi verific e-mailul. Dar ce-am putut? Era blocat de hămesiţii ăia cu “Prima casă”, care nu se mai satură şi chiar vor să-şi cumpere casă cu programul ăsta. Se plâng, că cică durează prea mult până li se aprobă dosarele şi pierd avansul. Ăsta-i motiv să-mi blocheze mie e-mailul cu spam-urile lor? I-am trimis un SMS presedintelui, să ştie şi dânsul că programul e un adevărat succes. 

Mâine vreau să trag o tură cu maşina la Timişoara să văd în ce stadiu mai e autostrada. Să nu uit să-i spun şoferului să monteze neapărat apărătoarea de ouă clocite.

Pe seară mă duc la sală să mai îmi umflu puţin muşchii. O să am nevoie luni la întâlnirea cu sindicatele.

Vorbeşte lumea cum că Bulgaria a trecut înaintea României la măsurile anticriză.

Am făcut şi eu ce-am putut: am crescut de doua ori bugetul la Cotroceni faţă de anul 2008 şi-am înfiinţat doua Ministere inutile: al Turismului şi al Tineretului. În plus de asta am scos şi cea mai bună lege a salarizării. Am negociat-o pînă am căzut sub masă. De fapt dl. Preşedinte ne-a băgat pe toti sub masă seara târziu, la Goden Blitz, unde am sărbătorit 653 de zile şi 14 ore de când am fost investit în funcţia de Premier. Se vede că dânsul are experienţă. Mie, după două trei pahare de „horincă” mi s-a rupt filmul şi-am în ceput să cânt: „Puşca şi cureaua lată, îmi e dor de coasă, tată.” 

Ieri am fost invitat în emisiunea Vorbe grele, a lui Ciutacu şi m-a pus să zic “Tatăl nostru”, derbedeul dracului. Ce credea el că nu mă prind că era cu referire la Băsescu.? Pe urmă a încercat s-o dreagă şi m-a pus să recit „Înger, îngeraşul meu.” Am recitat până la: “Eu sunt mic, tu fă-mă mare!” când am sesizat caterinca, m-am dat jos de pe fotoliu şi-am părăsit emisiunea, demn, fără să mai cad sub scările de la platou ca la emisiunea lui Andrei Gheorghe, în 2004.

Tot ieri i-am acuzat pe cei din administraţia locală că-şi angajează rudele, pe care apoi le plătesc din banii statului. M-am făcut că uit că eu însumi mi-am angajat nepoata la Guvern. Să mai zică cineva că nu sunt un premier cu tupeu.

Nu ştiu cu ce dracu’ mi-au dat ăia-n păr când am fost să mă tund la hipermarket, că mă tot mănâncă pielea capului. Maică-mea zice că în loc de praf de talc mi-au dat cu praf de scărpinat. Aici e sigur mâna lui Ponta. 

Peste o săptămână vine preşedintele Franţei în vizită la Cotroceni, şi Băsescu a zis că mă lasă şi pe mine să mă întâlnesc cu el. Pentru asta am dat deja ordin să se miniaturizeze toate mobilele din cabinet, să se taie picioarele la scaune şi la mese în cabinetul meu din Palatul Victoria, iar pe post de secretară am angajat o pitică de la circul de stat. Să nu se simtă omul complexat.

Azi pe la 11.00 s-a mai incălzit un pic şi-am ieşit în balconul Guvernului să prind o porţie de ultraviolete Imediat m-a sunat şeful să mă-ntrebe de ce am rămas aşa cu ochii în soare. Sigur m-a pârât Udrea, că are balconul chiar deasupra mea. Mi-a zis mama să am grijă la femeia blondă cu poşetă Vuitton, că e unsă cu toate alifiile. Dacă stau bine să mă gândesc are dreptate mama. Chiar şi preşedintele a uns-o cu cremă de soare, astă vară, când s-au întâlnit întâmplător la plajă. E înţeleaptă mama. Cu toate astea le-a zis unor reporteri că la dânsa-n casă nu se simte criza. Trebuie s-o conving acum să dea o dezminţire pe postul de televiziune respectiv. Păi dacă nu se simte criza, cum să conving eu FMI-ul să ne vireze şi tranşa a patra de împrumut direct la buget, ca să am bani să plătesc pensiile?

Gândurile aburite ale unui pierde vară (2)

Stimată duduie redacţie,

vă scriu pe întuneric şi pe genunchi, cu inima cât un purice (şi mie mi se pare un pic trasă de păr, da' aşa e expresia). Aşa cum stau acum, ciucit pe vine, îmi vine greu să cred că am fost personajul principal al unui film ce nu s-a turnat încă, da' dacă ne înţelegem vă vând drepturile de autor să-l turnaţi dvs. si cu dl. Sergiu Nicolaescu, dac-o mai fi în viaţă până mă-ntorc. Luni, adică acu' două sau trei zile, nu mai ştiu exact, că am pierdut noţiunea timpului şi multe alte noţiuni, în orice caz era imediat după anunţarea rezultatelor finale pentru alegerile prezidenţiale, mă trezesc la uşă cu Giculanu, vecinu' de la patru pe care l-am inundat anu trecut, pentru ca nevastă-mea a ţinut cu orice chip să dormim pe o saltea cu apă, cum văzuse ea în nu ştiu ce telenovelă. Nu-i vorbă că am dormit vreo două nopţi, da' numai după ce am luat un pumn de pastile d-alea pentru rău de mare, că la fiecare mişcare ziceai că-i Titanicu atunci când s-a rupt în două. În a treia noapte a muşcat ăla micu’ din saltea ca din brânză, că-l dureau dinţii. L-am ţinut noi cu gura încleştată de saltea vreo jumătate de oră, că stiam că dac-o să-şi scoată dinţii din ea o să tâşnească apa ca la fântâna arteziană din parcul Karol, fost Libertăţii, dar până la urmă ăla micu’ a reuşit să scape, şi de necaz a mai muşcat salteaua în doua locuri şi pe mine-ntr-un loc. Până să ne dezmeticim ne-am trezit cu Giculanu în pragul uşii. Zice: "Neaţa vecine" (era vreo doua dimineaţa). "Îmi pică din tavan. E de la matale?" Acuma, ce sa zic, se vedea de la o poştă ca e de la mine, că era apa până la glezne în sufragerie, da’ aşa e Giculanu noaptea: politicos. L-am poftit în casă, i-am dat o ţuică de prună şi ce-a mai rămas din salteaua cu apă, că zicea că vrea să vada şi el cum e, şi-am rămas prieteni. Asta a fost anul trecut.
" Ia zi Giculane, care-i treaba?", îl întreb eu acum, în timp ce pe ecranul televizorului scrie: „Pensiile de peste 1000 de roni vor fi impozitate”, iar pe banda de jos circulă mesajul unui telespectator: „Îi invit pe cei din diaspora să se întorcă în p### mea în ţara preşedintelui pe care ni l-au ales” . "Păi, zice el cu un zâmbet şăgalnic într-un colţ al gurii şi cu o ţigară în celalalt, având în vedere ultimele arestări, nu vrei să facem Paştele la văru-meu, la Montreal?” Mi-am facut ochii cerc, nările tuburi de aspirator şi urechile pâlnie să detectez vreo sursa de pericol prin apropiere. Zic: "Stai să-mi iau ceva pe mine". Apoi din uşă: "Tamara, cobor cu Giculanu până jos că a băgat pâine proaspată la minimarket". Şi dus am fost. Nici n-a mai apucat să-mi răspundă săraca.

În faţa blocului ne astepta Bisisica , căţeaua maidaneza sterilizată de dl. Basescu pe când era primar, împreună cu cei şapte căţelandri pe care numai Dumnezeu si dl.Băsescu ştiu cum i-a mai facut după aceea şi cu cine. Giculanu a pornit Trabantul lui de raliu la sfert de cheie, cum îi place să se laude, adică prin împingere în viteza a treia. El la volan, bineînţeles. M-am suit şi eu din mers şi iată-ne plecaţi. Până în port la Constanţa n-am scos o vorbă. Mă tot gândeam ce figură o fi facut Tamara când a văzut că nu mă mai întorc de la pâine, mai ales că ştia ca minimarketul e-nchis de o săptămână pentru renovare. "Hai mă c-o sa fie bine", zice Giculanu ca să mă mai scoată din ale mele. "Am luat şi şahul şi tablele ca să ne treacă timpul mai repede pe drum."
Aşa că stimată redacţie vă scriu din container ca să-i transmiteţi Tamarei că sunt bine sănatos şi c-o sun imediat ce pun picioru’ pe uscat. Încă nu ştiu cum să fac să vă parvină scrisoarea, dar cred c-o s-o pun într-o sticlă de Borsec goală şi-o s-o arunc în ocean cu prima ocazie. Aşa că dacă aveţi drum pe la Constanţa, daţi o fugă si pe plajă ca să vedeţi dacă a sosit corespondenţa. Cu mâncarea o ducem încă bine, că a luat Giculanu un sul de şorici şi vreo 10 kg de biscuiţi de armată, marca Nato. Eu închei aici sperând din tot sufletul să nu mi se fi terminat pasta de la pix în timp ce scriam, că eu n-am cum sa verific, că v-am zis că e un întuneric de să-ţi bagi degetele în ochi şi chiar le-am băgat, da’ în ochii lu' Giculanu, că am vrut să văd dacă doarme şi nu dormea, aşa că am apăsat mai tare pe pix, "just in case" cum zice Giculanu în canadiana, şi puteţi la o adică să vă luaţi după urmele de pe hârtie.
Mardare Aprofundoaie,
undeva în oceanul Atlantic

Bodyguardul lui Băse (3)

M-a chemat şefu’ în biroul lui dis de dimineaţă să-mi dau şi eu cu părerea.  Vă zic eu mai încolo despre ce. În birou erau adunaţi sefii principalelor servicii secrete,  "Am primit azi pe adresa mea un CD, cu ce credeţi?" „Cu manele cântate de Sorinel Puştiu, zice directorul SRI. Eu vi l-am trimis domnule Preşedinte, că ştiam cât de mult vi-l doriţi.” „Eşti departe rău”, zice şefu’. „Cu înregistrarea operei Oedip?”, încearcă şi directorul SIE. „Nici vorbă. Să nu vă miraţi, când veţi fi schimbaţi. Ia uite că fac şi versuri. Ia, că am inspiraţie: A-nceput de ieri să cadă, câte-o macara pe stradă, câte un vagon pe şine, să trăiţi cu toţii bine. Hă, hă, hă. Ia zi şi tu Mardare, ce conţinea CD-ul după părerea ta?”  Înghit în sec şi m-arunc cu capul înainte: „Înregistrarea  convorbirii dintre generalul Degeratu şi Omar Hayssam”. „Eşti pe-aproape. Conţine un mesaj din partea lui Osama Bin Laden către preşedintele României. Ascultaţi-l cu atenţie.”

La început s-a auzit un zgomot aşa, cum se aude când face purici televizorul, apoi o voce gâfâită:

„Salam Aleikum la domnul breşedinde. Sunt alăduri de dumneavoasdră de când domnul Liviu Dragnea a declarad că PD-L a pornit jihadul în deridoriu împodriva PSD. Dumnezeu e mare. Dacă aveţi nevoie pentru jihad în deridoriu, am câţiva derorişdi disponibilizaţi (că şi aici s-a simţid criza de la blestemadul de american) , care pod să bună bombe pe autostrazi, dar am înţeles că nu prea aveţi. O să drimid câdeva bersoane de încredere infesdade cu gripa porcină la băi de mulţime să dea mâna cu adversarii dumneavoastră care este. Ce nu mi-a blăcut la dvs. că aţi dat prea mult nas la femeie ca, Udrea şi Anastase. Femeia tebuie ţinut sub văl şi sub babuc sau făcudă să explodeze. Bomba sexy, Elena Udrea, ar fi în stare să exblodeze bentru dumneavoasdră în sediul PNL? Asta e dovadă de iubire.

Am de gând să vin pentru câdeva zile în România. Aderizez pe aerobortul Henri Coandă şi voi burta aceeaşi berucă verde be care a burtat-o şi Omar Hayssam când a blecat bine mersi. Boate îl drimideţi be Boc să m-aştepde la aerobort ca să nu mă mai fure taximetrişti, ca dada drecudă. Saludăm cu rezbect, Osama Bin Laden, care este.”

Băsescu: „Ei, ce părere aveţi?” Directorul SRI: „După cum gâfâie, nu mai are mult de trăit.”

Directorul SIE: „Să-l aşteptăm cu mascaţii pe aeroport, împreună cu primarul Oprescu, îl arestăm, punem mâna pe cele 25 de milioane de dolari recompensă şi vă finanţăm şi viitoarea campanie electorală.” Băsescu: „De ce trebuie să fie prezent şi Oprescu?” „Păi cum de ce? Dacă-l arestăm pe cel mai căutat om de pe planetă, vorbeşte dânsul să ne bage şi-n Cartea Recordurilor cum a băgat şi cârnatul.”

Băsescu: „Tu Mardare, ce părere ai?”  „Cred că e o glumă, şefu’. Parcă am recunoscut câteva din ticurile verbale ale Vicepresedintele PSD, Marian Vanghelie, care este, pă persoană fizică.”

Ilie si Didina

Pe timp de criză pensionarii se distrează şi ei cum pot: unii plimbă câinii vecinilor mai înstariţi, alţii taie frunză aceloraşi câini, o parte dezleagă cuvinte încrucişate, iar altă parte joacă diverse jocuri de societate: “Şeptică” pe porunci (de genul “duci tu gunoiul”, sau “stai tu la coada pentru bilete la Olăneşti”), “Nu te supăra frate, dar brânza-I pe bani”, “Ai rim jim jim, ai ram jam jam”, sau „Flori, fete filme sau băieţi”. Vor să-şi aducă aminte de tinereţe şi să uite de necazurile pe care le au (lipsa medicamentelor compensate, dispariţia agentului termic sub acoperire, întreruperea difuzării serialului „Santa Barbara” supă 3255 de episoade). Cunosc un cuplu, Ilie şi Didina, cam la 70 de ani, care se distrează dând telefoane cunoscuţilor şi necunoscuţilor.

Didina: „Ilie, mi s-a stricat vaporizatorul de la fierul de călcat. Sună tu te rog la magazin si vezi dacă e-n garanţie.” Ilie: „Dă-l încolo de vaporizator. Mă uit acum la „Ştirile de la ora 5”. E una groaznică. Cică: „Guvernul Boc ucide în faşă firmele private.” Păi, Ceauşescu era mic copil cu genocidul lui”. „Hai mă Ilie, sună te rog, că vreau să-mi calc budigăii ăia cu volănaşe să mă mai simt şi eu sexy.”

Ilie ridică receptorul şi formează numărul magazinului de electrocasnice. „Călcaţi cu noi” srl, bună ziua, se aude o voce de la celălalt capăt al firului, avem o nouă promoţie la fierul de călcat cu sistem anti-picurare şi auto-curăţare, jet vertical, wireless...Ilie: „Ho, ho, ho. Las-o mai moale, că nu pentru promoţie te-am sunat eu.”

„Are talpa din duriliu, buton de precizie pentru termostat...” Ilie: Auzi, agasantule, are şi telecomandă?”

„Nu, dar vă putem oferi o protecţie împotriva calcifierii...” Ilie: te rog frumos să nu fii obraznic. Pentru calcifiere iau Osteoprotect. Te-am sunat pentru că am un fier de călcat căruia i s-a stricat vaporizatorul şi vreau să ştiu dacă este în garanţie.”

„Nu este în garanţie, dar vă putem oferi promoţia: două fiare de călcat la preţ de unu. Ambele fiare au sistem de răcire automat precum şi kilometraj, vitezometru...Ilie: „ Dacă n-au şi GPS tot degeaba. Şti ce, ia dă-mi-l pe şeful tău.” „Imediat, imediat domnule, rămâneţi pe fir.” „Hai că rămân pe fir" ". Didino, ăsta mă pune să fac şi echilibristică la vârsta mea”.

 „Trece vremea, trece vremea, trece vremea şi n-o poţi opri.” Didina: Ilie, ce faci acolo, îţi arde de cântat? Ilie: îmi arde pe dracu’. Mi-a pus inutilu’ăsta muzică de aşteptare şi fredonez şi eu ca să treacă timpul mai repede. „Trece vremea, trece vremea...”

Răspunde şeful: „Bună ziua, sunt Bâzdâc Vasile, responsabilul magazinului. Cu ce vă pot ajuta?” Ilie: „Staţi un pic. Doar iubirea, doar iubirea, doar iubirea, e tot ce mi-a rămas...” Domnule client puteţi să-l înlocuiţi cu succes pe Cotabiţa. Mai ales că-i trece vremea, îi trece vremea şi nici Gerovitalul nu mai e ce-a fost. Cu ce vă putem ajuta?” Ilie: „Vaporizatorul este în garanţie?” „Da, dar nu la noi. Vă transfer imediat la departamentul de vaporizatoare. Rămâneţi pe fir.” Ilie: „Didino, mă transferă în altă parte. Mi-a pus şi altă muzică. „Tu-i spui politicianului că totu' e la vale/ Şi nu se mai Oprescu până nu face Boc”.  „Bună ziua, departamentul de vaporizatoare.” Ilie: „Tu-i spui politicianului că totu' e la vale... Auzi mă, demagogule, m-am săturat de promisiunile tale deşarte. Toţi sunteţi o apă şi-un pământ. Crezi că de vaporizator îmi arde mie acuma?”, şi-i trânteşte telefonul în nas. „Didino, cum era continuarea de la melodia aia cu „Paraziţii”. „Nu ştiu Ilie, că mie nu-mi plac Paraziţii. Eu ascult numai BUG Mafia.

Ilie: „Stai că sun atunci din nou la departamentul de vaporizatoare.”

Gândurile aburite ale unui pierde vară (1)

Stimată redacţie,

vă scriu pentru a treia oară, negru de suparare şi de fum, datorat unui scurtcircuit întâmplător pe care l-am provocat eu cu mâna mea când am dat drumul la calculator, din braţe, de două ori la rând, de ciudă că nu mi se mai conecta Internetu’. Acuma să mă iertaţi dacă mai mănânc din litere sau din cuvinte dar mi-au cazut pe jos câteva taste şi sunt prea nervos ca să le mai pun la loc acum iar una din ele cred c-a înghiţit-o ăla micu’ că ştiu că-i plăcea litera „q” foarte mult şi mai e şi fum în cameră de să-l tai cu cuţitul (pe fum, nu p-ăla micu'), da nu cu cuţitul nostru, că nu mai taie că l-am folosit ca să tai cu el ţevile de la caloriferul din dormitor că după ce că n-avem căldură mai ţinea şi caloriferu’ rece.

Mai pe scurt, că nu vreau să vă reţin prea mult că nici eu nu am prea mult timp că sunt ocupat cu  mutatul că a uitat nevastă-mea fierul în priză şi-a plecat la coafor să se facă şi ea frumoasă pentru petrecerea de 24 Ianuarie de la sectoru’ 2 şi când s-a întors cu părul pe moaţe a trecut pe lângă casa noastră că n-a mai recunoscut-o, că semăna cu un foc de tabară. Era plină curtea de copii care căscau gura, se hârjoneau şi se fugăreau ca nebunii. Pompierii au venit săracii la timp. Numai că timpul lor a fost un pic mai mare decât timpul în care a ars casa.

Aşa că voi fi scurt, din cauză de mutat şi din cauza apei care curge din caloriferul pe care l-am amputat cu mâna mea. Am astupat eu pe urmă ţevile cu dopuri de şampanie, da’ se face presiune prea mare şi dopurile pocnesc din două-n două minute. Zici că e Revelion, ce mai.
Să mă prezint: mă numesc Mardare Aprofundoaie, da' matale poţi să-mi ziceţi „nea” (c-aşa fac mişto ăştia mici de mine iarna când ies la zăpadă, cica „ia uite-l si pe nea, a iesit sa dea la nea”, 'rar ai dracu' cu jocurile lor de cuvinte cu tot) şi sunt de profesie autodidact. Problema pentru care vă scriu este de natura filosofica, că azi-noapte după ce-am venit de la petrecerea de 24 Ianuarie de la sectoru’ 2 unde ne-au dat fasole cu ciolan şi ţuică fiartă m-am apucat să-i citesc pe Emmanuel, pe Louis, pe Gheorge, şi pe Descartes (de la ăsta din urmă lipseau vreo 20 de pagini că le-a mâncat ăsta micu’, da’ doctoru-a zis că e ceva normal, că la vârsta lui de un an şi unşpe luni are lipsă de plumb şi să nu ne impacientăm decât dacă începe să spargă pahare cu dinţii şi să înghită sticlă pisată ) da' era ca şi cum n-ar fi lipsit nici o pagină, ca puteai să-l citeşti şi de la coadă la cap, şi o pagină da, o pagină nu că tot aia era şi problema asta a mea mă bântuie mai ales în timpul Posturilor, că eu ţin post negru, numai cu ţuică şi pâine şi-atunci m-apucă pă mine chestiuni legate de nemurire, suflet, şi alte alea şi vreau să ştiu, adică vorba lu' Arghezi: "Să pipăi şi să urlu: este!" .

Ce e sufletul? E corpuscul, undă, sau ce dracu' mai e (doamne iarta-mă!). Anu' ăsta am încercat şi cred că am şi dovedit că sufletul e făcut din materie, şi are şi greutate. De-asta vă scriu. Poate aranjaţi dumneavoastră să intru în Cartea Recordurilor. Păi uitaţi cum am facut, dragă redacţie. M-am suit pe cântaru’ electronic din sufragerie, dimineaţa pe la ora două, gol puşcă după ce-am venit de la petrecere, şi m-am cântărit. Aveam 68 de kile. M-am dat jos, am tras aer în plămâni, mi-am ţinut apoi respiraţia, adică sufletu-n piept şi m-am cântărit din nou. Aveam 68 de kile şi 200 de grame. M-am năpustit aşa în pielea goală peste nevastă-mea în dormitor, să-i spun şi ei vestea cea mare. N-am mai apucat, din motive pe care nu vi le pot împărtăşi (şi oricum pentru a vi le împărtăşi trebuie să vă spovediţi mai întâi). Aşa că vreau să îmi spuneţi ce părere aveţi despre experimentul meu şi dacă nu vreţi să trec zilele astea pe la ziar să vă cântăriţi şi dvs împreună cu mine că poate reuşim să ne ţinem amândoi respiraţia şi „qvat erata demonstrandum”.
Închei aici, pentru ca mi-a ajuns apa la glezne şi aşa cum bănuiam e rece. Aştept răspuns pe e-mail.

viorel gaita suflet corpuscul unda arghezi mardare pompieri lol umor

Scrisoarea necenzurată a unui soldat român din Afganistan

Dragă mamă şi tată,

Am ajuns cu bine la teatrul de operaţiuni din Zabul. N-am înţeles de ce se cheamă teatru că aici nu se joacă nici o piesă. Poate cel mult un show de muzică uşoară. A venit cu noi, în acelaşi avion şi  Andreea Bălan, aia care cânta despre grenadă: „prinde-mă, aprinde-mă, scoate-mi cuiu-aruncă-mă”, să le mai ridice moralul soldaţilor. Până una alta a reuşit să le ridice libidoul piloţilor, care au lăsat pentru câteva minute carlinga goală şi au fugărit-o pe Andreea, şi ea aproape goală,  printre scaune, vrând s-o coopteze în echipajul lor, pe post de însoţitoare de bord. Normal că nu puteam să stau cu mâinile-n sâni, (era deja prea multă aglomeraţie) aşa că că m-am băgat şi eu, în carlingă, nu vă gândiţi la altceva, doar ştiţi că sunt imun de când  am văzut-o pe Nikita făcând baie-n cadă la Acasă Tv. Folosindu-mi cunoştintele dobândite la cercul de aero-modelism de la „Palatul copiilor”, am reusit să aterizez pe o singură roată, adică am căzut direct pe una din roţi, după ce avionul a explodat în aer la vreo mie de metri de sol.

Soldaţii americani m-au primit ca pe unul de-al lor şi mi-au zis: „Dude, you were lucky!” Şi de-atunci aşa mi-a rămas numele: „Dude”. La prima misiune, m-a trimis comandantul să pun nişte scrisori la poştă-n Kabul şi eu, băiat descurcăreţ, am vândut maşina la Talibani pentru două pachete de ţigări şi m-am întors pe jos. "Where's your car, Dude?" m-a întrebat comandantul american.  „Uen ai ueic ap in ză morning, gone uith the uind”, i-am răspuns şi i-am dat şi lui un pachet de ţigări. Altă dată m-au pus să duc un prizonier la bază şi pe drum l-am făcut scăpat contra a două stick-uri de memorie de 10 giga cu filme XXX cu femei kamikaze. Nu vă mai spun de unde le-a scos, spun doar atât: stick-urile, ca şi banii, n-au miros. Când am ajuns la bază m-a întrebat comandantul: "Dude, Where's My terrorist?" I-am repetat şi eu fraza aia pe care am auzit-o la domnul Boc: “Iu nău, aviara gripa…” şi a izbucnit în râs. O văzuse şi dânsul pe youtube.

Într-o noapte făceam de pază la depozitul de muniţii şi ca să-mi mai treacă dorul de casă cântam din frunză maneaua aia a lu’ Nicolae Guţă „Ce perversă e lumea şi rea”. Cântam dintr-o frunză de-aia mare, de mac, că la ăştia nu creşte altceva, de-aia principala lor industrie e cea producătoare de opiu, cântam deci când îl aud pe comandantul american răcnind cât îl ţineau bojocii: „Silence, Dude. Shut the fuck up. The enemy will find us!”. Astea au fost ultimele lui cuvinte. Pe urmă am auzit câteva rafale de mitralieră, câteva grenade explodând şi-am văzut un foc de artificii cum n-a fost nici la concertele lui Michael Jackson, Dumnezeu să-l ierte. Gratis l-am văzut. La Michael Jackson m-a costat 50 de dolari biletul. A doua zi după explozie m-au decorat, ca am fost singurul care am scăpat nevătămat şi-au zis că am apărat depozitul ca un adevarat erou."Thank you, Dude" mi-a zis noul comandant. Mi-a părut rău c-am scăpat nevătămat, că aici pentru o mână lipsă, un picior, ceva, poţi să iei până la 60.000 de euro, nu ca fraierul ăla de Gogu de la mine din sat care şi-a donat rinichiul pentru 1000 de euro şi-un abonament pe un an la bordelul din comună:  „La Peştişorul de aur.”

În rest aflaţi despre mine că sunt sănătos, cu dragostea o duc bine, tocmai m-am îndrăgostit zilele astea de o puşcaşă marină frumoasă de pică. Pică la propriu, din picioare, când ţi-e lumea mai dragă, că are lipsă de calciu, degeaba manâncă ouă de struţ cu tot cu coajă. Aşa că între noi s-a înfiripat o relaţie plantonică (că vine pe la mine când sunt de planton şi mai stăm de vorbă). M-a pus să-i spun câte ceva despre România. I-am zis că „ză pipăl dont laic ză politişănz and iz a lot of cărapşăn, but Romania iz ză best country. ”. "Whoa, dude!", mi-a zis ea. „I'm a masochist too”. 

Basescu, armata, afganistan, lol,  parodie, funny, sexy, lumea lui gaita, ironie, pamflet, andreea balan, talibani, michael jackson, umor.