Fake interviu cu Felicia Filip

La început a fost un interviu normal cu soprana de talie internationala, Felicia Filip, cu întrebări banale de genul: care este cel mai bun lucru pe care l-aţi făcut in viaţă, ce apreciaţi la o femeie, care e cea mai penibilă întamplare din viaţa dumneavoastră, etc. Numai că, după ce soprana a plecat, eu am vizionat răspunsurile pe care le-a dat şi i-am pus cu totul alte întrebări. Un asemenea interviu ar putea fi studiat cu succes la "tehnici de manipulare în televiziune" . Asta dacă n-ar fi doar un banal trucaj de televiziune pentru o emisiune de divertisment. Interviul a fost difuzat in emisiunea "Plasa de stele" de pe Antena1 in data de 24 aprilie 2011.

PS: in acest material veţi avea ocazia să ascultaţi si un "cover" al meu dupa o piesă a trupei Iris.

De Gaiţă cu Viorel vorba

(interviu pe Messenger pentu Trilema, http://polimedia.us/trilema/, 10 Martie 2011, autor: Mircea Popescu)

viorel_gaita: sunt gata mr. Richard

Richard Sullivan: Dom'le, stiai ca apa de baut contine o mare cantitate de hidrogen ?

viorel_gaita: Eram sigur ca ai sa faci si tu aceeasi confuzie. Nu eu am facut ancheta cu apa ci amicii mei de la Academia Catavencu, respectiv, daca nu ma-nsel Liviu Mihaiu. Eu am facut altele cu vreun an mai devreme (prin 1993).

viorel_gaita: Vasele sanguine sechestrate in Portul Constanta, Nivelul erectiei, Menopauza de lucru...

Richard Sullivan: Eram cit pe ce sa te intreb daca esti sigur. Sincer, eu as fi jurat pe asta. Ca sa vezi ce inseamna memoria omului, ai idee de cind imi doream sa te intreb chestia asta ?

viorel_gaita: Zonele erogene din Romania...

viorel_gaita: E ok m-am obisnuit cu confuzia, dar n-am incercat niciodata sa profit de pe urma ei.

Richard Sullivan: Putem zice ca Mihaiu & AC ti-au furat ideea ?

viorel_gaita: Nu, e prea mult spus. Cel mult s-au inspirat din stilul meu, asa cum s-au inspirat mai tarziu si Buzdugan si Carcotasii, cu farsele lor telefonice.

Richard Sullivan: Dar cum s-ar putea apara creativitatea ? Trebuia sa-ti dea Mihaiu niste bani ? Sau trebuia sa-ti ceara voie sa faca emisiune ? Sau trebuia sa existe un oficiu central al ideilor banale, de unde sa-ti iei si tu si el o licenta ?

viorel_gaita: Lasa-l pe Mihaiu, ca el chiar e un baiat destept care are vorbele si ideile la el. Ce te faci insa cu Morar de la Rai da Buni care a facut o intreaga emisiune cu materialele mele filmate in 93 si 94 pe cand eram la Tele7abc, materiale luate de pe youtube, fara sa-mi ceara niciun acord, ba a mai avut si tupeul sa ma invite a doua zi in emisiune ca sa vorbim despre soarta umorului din Romania. De ce a doua zi? Habar n-am. A, ba da, a zis chiar in emisiune ca nu stie pe unde mai lucrez, dar parca-si aduce aminte ca prin TVR, (desi de doi ani eu lucrez la Plasa de Stele care e chiar in ograda Trustului), si ca n-a gasit nr meu de telefon. Ce zici de asta?

Richard Sullivan: Eu nu zic nimic, ca eu intreb, tu zici. Ce sa-nteleg, ca practic regulile astea ne-ar apara de nesimtiti ?

viorel_gaita: Acuma am vazut ce-ai scris mai sus. Tu vrei sa faci misto de mine? Pai ce eu am nevoie de un centru al ideilor banale, cand toate ideile mele au fost geniale?

Richard Sullivan: Ei, nu-i vorba de tine. E vorba ca astazi, Pro Tv-ul cumpara un "format". Ce-i un format  ? O idee banala.

Richard Sullivan: De unde-o cumpara ? De la oficiul de vindut idei banale.

Richard Sullivan: O tehnologie, daca preferi termenul si te deranjeaza celalalt.

viorel_gaita:Bineinteles ca nu ma deranjeaza. De nesimtiti ne aparam singuri ignorandu-i.

Richard Sullivan: Functioneaza metoda ?

viorel_gaita: Prin cate am trecut eu in canada, nesimtirile de aici mi se par parfum.

Richard Sullivan: Ia zi, prin ce-ai trecut prin Canada ?

viorel_gaita: Pai ce tu crezi ca acolo nu se fura proprietatea intelectuala? Am ajuns, cu greu, la unul din membrii familiei Rozon, familie ce detine firma care face Just for laugh gags, sau Just pur rire, care sunt niste camere ascunse scurte pe care le difuzeaza acum si Protv-ul. Bineinteles ca am fost privit cu suspiciune (ia uite-l si pasta, a venit de 6 luni in Canada si vrea sa faca rahatul praf), dar dupa ce-au vazut o selectie de camere ascunse realizate de mine la Pro si traduse pentru ei in Engleza, s-au strans de prin toate birourile la vizionare.

Richard Sullivan: Asa.

viorel_gaita: M-au intrebat cate camere ascunse de genul asta am si le-am zis ca am vreo 24 de ore, au aranjat rapid o alta intrevedere in care, dupa vizionarea materialelor urma sa se discute si o eventuala colaborare.

viorel_gaita: Bineinteles ca am fost in al 9-lea cer, dar nu pentru mult timp, pt ca un prieten care era venit de mai mult timp la Montreal si care avusese timp sa faca si facultatea de film si cinematografie acolo mi-a zis ca ar fi bine sa nu ma duc singur la acea intalnire.

Richard Sullivan: Ci cu avocatul ?

viorel_gaita: Nu neaparat, dar cu o persoana pe care s-o prezint ca fiind agentul meu, sau impresarul meu.

Richard Sullivan: Just. Ai ascultat ?

viorel_gaita: M-a avertizat dinainte ca am sa constat o schimbare in atitudine lor. Nu l-am crezut, inca fiind imbatat cu apa rece. Am sunat sa le spun ca va mai asista o persoana la intalnirea noastra si anume impresarul meu. Am simtit prin telefon ca ceva s-a-ntamplat. "Ca de unde pana unde am eu impresar, un emigrant venit doar de 6 luni in Canada etc. Persoana respectiva poate veni, dar nu va avea niciun rol in negocierea noastra."

Richard Sullivan: He-he.

viorel_gaita: Ma rog, ca sa scurtez, sfatuit fiind si de amicul meu, cu care de altfel m-am si dus, nu le-am mai aratat nimic si le-am zis ca pe mine nu ma intereseaza banii pe idei la bucata (pt ca de fapt asta vroiau) ci posibilitatea de a lucra la producerea acestor idei.

Richard Sullivan: Asa.

viorel_gaita: Bineinteles ca n-au fost de acord, ca e o afacere de familie si c-o fi si c-o pati.

Richard Sullivan: Fiecare cu interesu' lui, pina la urma. Care-i nesimtirea, o negociere esuata acolo.

viorel_gaita: Nu s-a legat nimic (desi au fost cum ti-am zis foarte entuziasmati la inceput dupa ce le-am aratat demo-ul:"Pai din asta facem trei camere ascunse simple, din asta putem face doua etc,” pt ca ale mele erau pe baza unui scenariu in care lucrurile se complicau, pe cand ale lor sunt mai mult niste poante de tabara de liceu.)

viorel_gaita: Nesimtirea este ca nu s-ar fi sfiit sa-mi fure ideile moca, daca as fi avut inocenta sa le arat si restul materialelor.

Richard Sullivan: Pai aia-i nesimtire prezumata, mei. Ti le-au furat pe cele din demo ? Adica, le-au dat pe post sau ceva de-astea ?

viorel_gaita: Cine crezi ca a stat sa verifice. Oricum creativitatea este prost platita oriunde. In Romania cu atat mai mult.

Richard Sullivan: De ce crezi ca se intimpla asta ?

viorel_gaita: Pai hai sa-ti mai dau un exemplu. Nu stiu daca esti la curent cu ce fac eu in ultimul timp pe la Antena1, respectiv la Plasa de Stele?

Richard Sullivan: Nu prea, ia spune.

viorel_gaita: Pai am doua rubricute care in total fac vreo 15 minute in economia unei emisiuni de 60 de minute, emisiune care in principal face farse vedetelor din Romania.

Richard Sullivan: Vedete adica gagicutele de monden ?

viorel_gaita: da, si nu numai (s-au facut si cu Mitrea si cu actori cunoscuti etc.) Eu fac un gen de fake interviuri cu personalitati in principal politice si o farsa cu camera ascunsa cu oameni obisnuiti.

viorel_gaita: Care crezi tu ca e mai bine platita?

Richard Sullivan: Prima, ma gindesc.

viorel_gaita: Gresit, da-mi place cum gandesti. A doua, desi in prima e vorba 100% de creativitate. Pentru ca, vine personalitatea politica la interviu, facem interviul (care de obicei este unul cat se poate de banal) apoi eu raman in continuare dupa ce pleaca vedeta si vizionez raspunsurile pe care le-a dat, apoi in functie de aceste raspunsuri ii pun cu totul si cu totul alte intrebari. Vrei sa-ti dau un link sa vezi despre ce e vorba?

Richard Sullivan: Sigur,.

Richard Sullivan: Banuiesc ca avem o dovada clara care sa ne explice de ce nu-s eu producator de teve : nu ma pricep.

Richard Sullivan: Ti se pare ca te-a uitat lumea ?

viorel_gaita: http://www.youtube.com/user/inamiculpublicnr2 alege de aici. toate sunt la fel de misto si super tari pt Romania. S-a mai facut ceva in genul asta?

Nu, nu cred ca m-a uitat lumea. Numai ca s-a produs un fenomen interesant: fanii mei din 2000, acum nu se mai uita la televizor, sau au plecat din tara. Marea lor majoritate.

Richard Sullivan: S-a prostit lumea, cu alte cuvinte ?

viorel_gaita: Nu s-a prostit lumea, dar cum inteligenta este o constanta iar populatia in continua crestere....

Richard Sullivan: Hehe. Da' zi-mi o chestie. Intre situatia A, in care Liviu Mihaiu e liber sa faca o emisiune buna cu vorbele lui, si diversi nesimtiti sunt liberi sa faca o... ma rog, cu cuvintele tale, si situatia B in care nici-nici, tu ce preferi ?

viorel_gaita: A ramas un bazin saracit al privitorilor la TV (si asta nu tb sa ne mire, asta e tendinta la nivel mondial, oamenii prefera alte activitati in locul televizorului), iar acel bazin saracit si numeric si calitativ e impartit de vreo 20 de televiziuni nationale (nu le mai pun la socoteala pe cele locale). Si mai vorbim de calitatea programelor?

viorel_gaita: Ideile plutesc prin aer. E dificil sa spui asta a fost idea mea. De multe ori oameni diferiti situati pe continente diferite au avut aceeasi idee in acelasi timp (si fara ajutorul serviciilor secrete!). Cand insa acest lucru devine un obicei, cand vezi ca altii isi realizeaza emisiuni integral cu materialele tale, asta-i alta discutie. Normal ca mi s-ar fi parut firesc ca macar sa fiu invitat in emisiune, daca nu sa fiu platit pentru asta.

Richard Sullivan: Bun, dar eu zic, daca ai de ales, ori la un capat ori la celalalt, cum preferi ? Sau preferi sa nu raspunzi ?

viorel_gaita: In alte tari in care s-a inteles cat valoreaza o idee exista oameni care traiesc toata viata de pe urma catorva idei pe care le-au avut la un moment dat (Seinfeld e un exemplu).

viorel_gaita: Bineinteles ca as prefera ca macar sa-mi fie mentionat numele atunci cand cineva se inspira din ideile mele si sa fiu platit cand cineva foloseste ideile mele in scopuri materiale (si realizarea unei emisiuni de tv implica asta)

Richard Sullivan: Da' zi-mi altceva. Cum iti vezi viitorul, profesional vorbind ?

viorel_gaita: Il vad nesigur. Cred ca o sa-mi deschid un butic de cartier, ceva, un chiosc de paine (ca de restaurant nu-mi ajung finantele) ca sa nu mai stau la mana nu stiu carui ajutor de mogulas care sa ma cheme sau sa nu ma cheme si caruia sa fiu nevoit sa-i demonstrez, iara si iara de ce sunt in stare, si anume ca pot sa fac oamenii sa rada.

Richard Sullivan: Cum ti-ai dori sa arate ?

viorel_gaita: Cine, chioscul de paine?

Richard Sullivan: Ba viitorul profesional, zic

viorel_gaita: Pai sa se puna mai mult pret pe creativitate, sa se dea drumul la sitcom-uri adevarate, (la care chiar as putea sa scriu niste scenarii) si-n general sa fiu sanatos ca bucuros le-oi duce toate...

Richard Sullivan: Bun asa. Vrei sa spui ceva cititorului in incheiere ?

viorel_gaita: Sa aiba rabdare si sa citeasca pana la capat pt ca va avea parte de o surpriza (aiurea, asta se cheama momirea cititorului).

Richard Sullivan: hehe

Richard Sullivan: noa, asta fu. ti-o placut ? o durut ?

viorel_gaita: Mi-au placut mai ales cuvintele care au mai ramas de spus. Multam pentru interviu. ma duc sa-mi adun copiii de pa la scoli si gradinite.

Richard Sullivan: spor!

Richard Sullivan: si multumesc pentru rabdare.

viorel_gaita: Vin si cu o propunere indecenta, avand in vedere ca nu prea reuseste mediul asta virtual sa transmita chiar tot.

Richard Sullivan: hm ?

viorel_gaita: ce-ar fi sa ne vedem la o cafea cu tine si cu membrii corespondenti mai importanti ai acestei comunitati. Poate iese de-un proiect comun ceva

viorel_gaita: sa scoatem tara din criza... de nervi

Richard Sullivan: pai n-ar fi o idee proasta, minus faptul ca lumea-i imprastiata, eu rezid in timisoara de exemplu.

viorel_gaita: Hai lasa ca Timisoara nu-i Montreal (eu stau cu casa in Otopeni, si cateva nopti de gazduit n-ar fi o problema). Vorbim

Richard Sullivan: vorbim.

Reporterul neruşinat

Există tot felul de categorii de reporteri : agresivi (care se bagă în sufletul omului cu bocancii), perseverenţi (care nu se lasă până nu te fac să spui ceea ce au ei nevoie să audă), mitocani (care te jignesc dacă nu vrei să le răspunzi) etc. Mai există însă o categorie : reporterii libidinoşi, cei care nu se pot abţine să nu-şi atingă şi să nu-şi mângâie interlocutorul. Ce-aţi face dacă aţi întâlni un astfel de reporter ?

Bodyguardul lui Băse (5)

(urmare din episodul trecut)

Am ajuns aşadar în Iaşi pe la 11.30, cu Băsescu incognito, îmbrăcat în cioban. Ploua torenţial. Am vrut să-i ţin umbrela lui şefu’, da’ a zis s-o las baltă, că dracu’ a mai văzut cioban cu umbrelă Louis Vuitton (a fost cadoul lu’ doamna Udrea de ziua dânsului) În preajma Catedralei Mitropolitane era nebunie. Coada la moaşte se întindea pe vreo doi kilometri. O băbuţă a încercat sub ochii mei să se bage în faţă, strecurându-se printre barele din gardul de metal. Am apucat-o de mână şi-am aruncat-o înapoi. Mai târziu am aflat ca era mama lui Gigi Becali. Putea să fii fost şi mama lui Ştefan cel Mare că tot n-o lăsam s-o ia înainte şefului.

Băse a început să-i tragă de limbă pe vecinii de la coadă: “ce părere au despre actualul preşedinte etc.” O babă, cu  un ciorap flauşat pe cap în loc de căciulă, zice: “Îi bun domnu’ preşedinte. Are suflet mare. A lăcrimat când a lăcrimat când a auzit că Moni şi cu Iri divorţează “A lăcrimat pe dracu’. Teatru ieftin. Praf în ochi pentru babele credule ca dumneata.” Băsescu (abia ţinându-se să nu sară la bătaie): “Ce ştii tu, băi găozarule, ce e-n sufletul unui căpitan de vapor?” Moşul cu puloverul pe dos: “Bine că ştii tu, ciobane. Mai bine vezi-ţi de oile tale, ce te bagi ca musca-n curu’ calului? Votează-l pe Becali, c-are oi mai multe, mândre şi cornute şi poate-ţi mai dă şi matale câteva.” Aici a trebuit să intervin, că preşedintelui i se umflaseră venele pe gât de la nervi. Am jucat rolul de mediator. “Ce părere aveţi despre evoluţia României în actuala campanie de calificare la Euro 2012?”, am zis ca să mai calmez spiritele. Baba cu ciorapul pe cap: “E clar că Mutu nu şi-a dat interesul. Ce căuta el să danseze cu fetele alea până la trei dimineaţa, că s-a şi văzut cum i-a tremurat piciorul când a executat lovitura liberă din meciul cu Bosnia.” Ce mai, baba era clar cititoare de presă “quality”.

După vreo cinci ore de stat în ploaie, şefului i s-a făcut frig. Noroc cu câteva femei de etnie romă,  care vindeau cam de toate: icoane, cârnăciori şi costiţă la grătar, haine de piele, busuioc, izmene, brăţări, tămâie afrodisiacă, ciorapi de plastic, agheazmă mare în sticluţe de apă de gură, cocoşei de porţelan, brelocuri cu chipul sfinţilor, covoare ţesute manual. Băsescu: „Auzi, şukaro, cum dai izmenele?” „Haules, baules, le dau ieftin pentru matale. Două perechi la o sută de roni, să moară oile matale de febră porcină, dacă nu cumperi.” Băsescu: „Da ce fă, sunt cusute cu fir de aur?” „Haoleu, mânca-ţi-aş brânza lu’ matale. Ţi le dau şi pă bonuri de masă, că e criză fenanciară.” Până la urmă i-a dat şefu’ 80 de roni şi s-a dus să şi le tragă pe el într-o cabină de-aia ecologică.

Am intrat cu chiu cu vai în biserică, după vreo opt ore de stat la coadă. În timpul slujbei, o femeie a început să urle şi să se tăvălească pe jos, iar credincioşii au zis că e posedată. Au apărut preoţii, şi-au au dus-o repede la raclă ca să alunge duhul cel rău. Am profitat şi noi de îmbulzeală şi ne-am luat după preoţi. La raclă ne-am dat seama că femeia era Elena Udrea. I-a pus şefu’ mâna pe frunte, i-a făcut cu ochiu’ şi s-a liniştit dintr-o dată. Preoţii au început să ţipe că s-a săvârşit o minune şi că ciobanul e tămăduitor. I-am calmat imediat cu câteva dosuri de palmă peste gură, ca să nu ne dea de gol.

Bodyguardul lui Băse (4)

Azi domnu’ preşedinte s-a trezit bine dispus şi mi-a zis: “Mardare, mergem să pupăm şi noi niscaiva ciolane.” De fapt domnul preşedinte vroia să mergem în pelerinaj la Iaşi, la moaştele cuvioasei Parascheva. “Hai mă Boc, lasă dracu’ Guvernu’, că şi-aşa te-njură toţi, hai să mâncăm nişte sarmale şi să bem un vin fiert. Hai că dă bine în ochii poporului să te vadă smerit şi sfios cum primeşti Harul Domnului. Mai creşti şi tu în ochii alegătorilor. Asta e o figură de stil, hă, hă, hă. Auzi mă, dar de data asta vreau să merg incognito, cum mergea şi domnitorul Alexandru Ioan Cuza prin ţară. Nu mai vreau baie de mulţime, vreau să ştiu ce gândeşte cu adevărat electoratul despre Băsescu. Fă-mi rost de un costum de cioban (sună-l pe Becali, că el sigur mai are) şi vino cu el cât poţi de repede la Cotroceni. Da mă, ne şi spovedim. Oricum, să nu-i spui popii de minciunile alea electorale, că nu-l interesează pe Dumnezeu nimicuri de-astea. Zi şi tu că suferi de păcatul trufiei, că eşti arogant, dispreţuitor şi oportunist. Eu am să-mi trec la păcate: lipsa de tact în relaţiile cu Parlamentul sau Guvernul şi faptul că mi mai scurg ochii prin diverse decolteuri. Băutura nu cred că poate fi considerată un păcat, c-am înţeles că Patriarhia a pus anul trecut la bătaie 100 de butoaie. Cum? Zici că erau cu apă sfinţită şi nu cu vin? Ai verificat informaţia din trei surse? Bine, atunci ca să fim mai siguri, ia tu o damigeană de zaibăr, c-am auzit că-i foarte frig la Iaşi.”

Pe urmă şeful a sunat-o pe doamna Elena Udrea: „Ce faci Nuţi? Îţi faci unghiile? Hai că ai ocazia să-ţi speli păcatele. Nu, nu cu detergent, dragă. Gândeşte-te şi tu la câteva păcate mai uşoare. Nu-ţi vine niciunul în minte? Nu, n-ai cum să cumperi indulgenţe pentru DNA. Asta se poate numai la catolici. La noi, la ortodoxi se pot cumpăra voturi, nu indulgenţe, hă, hă, hă, să mai zică cineva că n-am simţul umorului. Ne vedem la Cotroceni într-o jumătate de oră. Vezi să nu mă dai de gol, c-o să circul ingognito. Lasă că-ţi explic eu ce-nseamnă când ne vedem.”

Apoi a venit şi dl. Boc cu costumul de cioban. După ce s-a-mbrăcat Băse cu el, numai oile-i mai lipseau, în rest era de-acolo. M-a pus pe mine şefu’ să behăi vreo cinci minute ca să-şi intre mai bine-n rol. Când am ajuns la elicopter (că Boc a zis că el nu merge cu maşina, că femeia care-i face curat, i-a văzut în ceaşca de cafea un şarpe încolăcit, şi-asta-nseamnă posibilitatea de explozie a pneului din dreapta, faţă), pilotul elicopterului ne-a rugat, date fiind condiţiile de criză, să urinăm înainte, pentru a mai micşora din greutate şi a face astfel economie de carburant. Preşedintele a dorit să dea exemplu personal şi a făcut ambele treburi. Zborul a decurs normal. De câteva ori, datorită unor turbulenţe, Băse (deformaţie profesională) a  vrut să preia conducerea, însă n-a găsit timona şi s-a liniştit. Am aterizat la Iaşi pe la 11 dimineaţa. Eu am rămas cu şefu’, iar cei doi au plecat pe cont propriu.

Urmarea în episodul viitor...

Jurnal de 10 ani (5)

Săptămâna asta stau acasă că au intrat profesorii in grevă. Tata s-a intristat da’eu unul m-am bucurat foarte tare şi cred că şi profesorii s-au bucurat că am auzit-o pe doamna de engleză cum îi spunea în cancelarie doamnei învăţătoare că o să aibă mai mult timp pentru şoping. A zis în engleză ca să nu înţeleg eu, da’ am înţeles foarte bine, că ăsta a fost unul dintre motivele pentru care a divorţat tata de mama: şopingul impulsiv.

Ieri a sunat mama din Italia şi i-a spus lu’ tata că românii din toată cizma il sustin in continuare pe Băsescu. Atâta i-a trebuit lu’ tata. A pus telefonul pe spicher şi-a făcut-o pe mama cum i-a venit la gură: cu clăbuci, cu ou şi cu oţet, cu sare şi piper etc. I-a zis că din cauza diasporei ia el emetiral în fiecare zi că i se face greaţă când vede rânjetul lu’ Băsescu. Mama a spus că nici Geoană nu era mai bun că a promis că le dă 20.000 de euro emigranţilor care se întorc în ţară şi pe urmă s-a făcut că plouă. Tata a zis că speranţa moare ultima şi că speranţa lui a murit de mult şi se duce acum să-i aprindă o lumânare în cimitir. Eu m-am bucurat când am auzit c-a murit Speranţa că asta era o babă rea care ne tăia mingea cu cuţitul de bucătărie de câte ori o dădeam la ea în curte că zicea că-i  scuturăm trandafirii şi o dată am umplut o minge cu pipi cu ajutorul unei seringi (după ce-am mâncat cu toţii un ditamai pepenele) şi când a băgat cuţitul a ţâşnit din ea ca din ţâşnitoarea din curtea şcolii numai că de data asta nu era apă. Doamna Speranţa a făcut plângere la administratorul blocului, adică la tata care drept pedeapsă m-a pus să scot bani din puşculiţă şi să-i cumpăr babei o periuţă de dinţi da’ nici aşa n-a fost bine că mi-a aruncat baba cu periuţa-n cap şi-a zis că ei nu-i pute gura că-şi pune-n fiecare seară proteza-n soluţie de curăţat.

Mama a zis că degeaba dă tata vina pe diaspora pentru că dacă românii din ţară erau mai hotărâţi ar fi tranşat ei singuri rezultatul alegerilor. Partea asta cu tranşatul n-am prea înţeles-o că eu ştiu de la bunici că tranşarea are legătură cu pomana porcului şi necesită cunoştinţe de anatomie porcină. Tata s-a enervat şi mai tare şi a zis că dacă ar fi parlamentar ar da o lege prin care să le interzică tuturor emigranţilor dreptul la vot că ei nu mai cunosc realităţile din România. Mama a spus că mai bine să-şi aducă aminte cum a băgat Bombonel pumnul în gură presei şi a închis OTV-ul şi dacă ar fi rămas închis ar fi fost un dezastru naţional, că opinia publică n-ar mai fi fost informată despre cazul Elodia si despre falşii călugări din Sibiu care umblă prin toată ţara şi răpesc copii pe care îi disecă  într-un microbuz de culoare neagră, apoi le iau organele şi le vând în străinătate. Tata a zis că asta nu e presă şi că dacă tot l-a votat pe Băsescu de ce nu se-ntoarce în ţară să trăiască bine şi să vadă cum se ceartă Moni şi cu Iri pe copil, şi-i convine să-l spele pe babalâcul ei la fund iarna, iar vara să culeagă căpşuni, ea care-a terminat şi-o facultate de cibernetică. 

Între timp eu mă dusesem în camera mea şi-mi făceam lecţiile la distanţă pe calculator (adică stăteam la distanţă de ecran să nu mă doară ochii si vizionam niste lecţii de salsa s-o dau pe spate pe Elena, partenera mea de la dansuri populare. Am deschis şi messenger-ul să mai vorbesc cu colegii. Dar si pe mess sunt doua tabere: unii ţin cu Oana si alţii ţin cu Pepe. Eu ţin cu mama lu Oana că-mi place cum injură:"Pe Oana să o bag în p... mă-sii dacă se mai interesează de mine.”

Mama vorbeşte încă la telefon cu tata: “Vrei să ştii de ce-a câştigat Băsescu alegerile? Pentru că şi-a dorit mai mult victoria.” La care tata a făcut-o “oranjgutană” şi i-a închis telefonul în nas.

Fake interviu cu Johnny Raducanu

La început a fost un interviu normal cu marele nostru jazz-man Johnny Raducanu (cu întrebări banale de genul: care este cel mai bun lucru pe care l-aţi făcut in viaţă, ce apreciaţi la o femeie, care e cea mai penibila întamplare din viata dvs. etc.) Numai că, după ce maestrul Johnny Raducanu a plecat, eu am vizionat răspunsurile pe care le-a dat şi i-am pus cu totul alte întrebări. Un asemenea interviu ar putea fi studiat cu succes la "tehnici de manipulare în televiziune" . Asta dacă n-ar fi doar un banal trucaj de televiziune pentru o emisiune de divertisment. Interviul a fost difuzat in emisiunea "Plasa de stele" de pe Antena1 in data de 03 aprilie 2011. 

Castravetele: o punte intre decenii

Cine-a mai văzut castravete pe post de microfon si gaită cu barbă? (TVR2-Ceaiul de la ora 5- 1993) 

                     Reporter agresat si castravete pe post de microfon (Mioritza Niuz TVR1 2010)