vineri, 25 februarie 2011

Jurnal de 10 ani (3)

Astăzi a fost grevă la metrou, aşa că m-am trezit devreme. Pe la şase jumate’ a sunat mama din Italia să vadă ce facem. Tata a înjurat-o, a făcut-o traseistă şi-a zis că să-şi vadă de boşorogu’ ei şi să ne lase pe noi în pace că ne descurcăm. Mama m-a întrebat ce dar să-mi trimită de ziua mea şi eu am zis că vreau să-mi trimită două bilete de avion, pentru mine şi pentru tata, ca să o vizităm în Italia. Pe mama a apucat-o plânsul, cred că s-a lovit cu piciorul de piciorul patului, cum se lovea când era acasă, iar tata a început să-njure din nou, că la cum merg lucrurile sigur o să intre-n grevă şi angajaţii de pe aeroport în ziua plecării. Pe urmă mama a zis să-l ascult pe tata şi să nu-l supăr, mi-a dat un pupic şi-a închis.

In maxi-taxi, din cauza aglomeraţiei m-am aşezat în braţele şoferului şi-am mers aşa vreo două - trei staţii până m-a recuperat tata. Oamenii erau destul de nervoşi. Îl înjurau pe liderul sindical de la metrou şi ziceau că ar trebui să-şi ceară scuze, că în Japonia nu e voie să se facă grevă, că la ei dacă întârzie metroul două minute pe an îşi cere scuze de la populaţie şi le dă banii înapoi pe abonamente. Un nene a zis că la japonezi dacă întârzie metroul mai mult de trei minute, şeful de tren e obligat să-şi facă harakiri. L-am întrebat pe tata dacă putem să ne facem şi noi harakiri, că vreau să văd şi eu cum sunt mâncărurile japoneze, iar tata a zis că-mi dă el un harakiri de nu-l pot duce. A mai zis apoi că harakiri ar trebui să-şi facă preşedintele împreună cu toată clasa politică pentru că au dus ţara în haos. Nu l-am mai întrebat pe tata în ce loc e haosul ăsta şi dacă se poate ajunge acolo cu metroul, că am văzut că era nervos.

Mie mi-a plăcut cu maxi-taxi-ul că avea şi ecran LCD şi dădea reclame şi ştiri despre dl Băsescu. O babă (ştiu că nu e frumos să-i spun aşa, dar în jurnalul meu pot să-i spun cum vreau că şi-aşa nu-l citeşte nimeni) care stătea pe două locuri, că mai era şi grasă, probabil mâncase junk food toată viaţa, a zis că aceste ştiri care-l vorbesc de rău pe preşedinte ar trebui interzise. Şoferul a zis că el e şeful şi că dacă nu-i plac ştirile să coboare la prima. Baba a spus că ăsta e şantaj şi că roagă organele competente să se autosesizeze. Asta era o aluzie pentru un domn poliţist comunitar care mergea şi dânsul cu mijloacele de transport în comun pentru că mi-a zis tata că nu le mai dă Boc bani de benzină. Poliţistul n-a zis nici pâs, ba mai mult, s-a făcut că plouă deşi afară ieşise soarele.

În staţia din faţa şcolii era atâta aglomeraţie că tata m-a coborât pe geam. El n-a mai reuşi să coboare aşa că m-am trezit de unul singur şi fără ghiozdan, că rămăsese la tata. Nu-mi părea rău decât de senviş. Era cu pâine. Proaspătă. Lângă poarta şcolii a oprit apoi o ambulanţă cu sirenele pornite din care a coborât Remus împreună cu tatăl lui. Ce noroc pe Remus că taică-su e şofer pe Salvare. Doamna profesoară a venit şi dânsa cu 15 minute intârziere deoarece maşina de pompieri cu care se deplasa s-a oprit să-l stingă pe un ecologist care-şi dăduse foc în faţa Guvernului ca să protesteze că pescarii canadieni au omorât 60.000 de pui de focă anul acesta. Ce probleme mai au unii oameni! Eu nu mi-aş da foc decât dacă mi-ar spune Elena că nu mă iubeşte. Da’ ce-s prost s-o întreb?

3 comentarii:

  1. intotdeauna am apreciat umorul si centrarile tale ...
    O singura problema avem . Numarul cititorilor este in continua descrestere ... Partea buna a lucrurilor este ca statistica este valabila si la nivel global ; adica pe tot globul , nu numai la vorbitorii de lb. romana .
    O alta problema : Daca esti subtil si inteligent risti sa nu fii inteles de prea multi. daca nu esti vulgar si din topor nu ai audienta . Cindva era cu totul invers ! adu Doamne timpurile alea !

    RăspundețiȘtergere
  2. S-o crezi tu ca nu-l citeste nimeni :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca ma citesc oamenii care conteaza pentru mine, mi-e destul. Fara falsa modestie nici pe Plesu si pe Liiceanu nu-i vizioneaza prea multa lume (au acum o emisiune pe TVR si au audienta aproape de zero). Eu nu sunt mainstream (si nici nu vreau). Eu sunt underground. O Gaita de nisa.
    PS: oricum bucuria de a citi o carte nu se compara cu statul in fata calculatorului. Am reusit sa-l fac (cu greu recunosc) si pe fiu-meu de 9 ani sa-nteleaga asta si acum pur si simplu devoreaza cartile (de aventuri, bineinteles).

    RăspundețiȘtergere