Ieri am avut la şcoală atelierul de teatru. A venit un domn regizor care ne-a spus că titlul unei piese este foarte important, că lumea nu mai vine altfel la teatru şi ne-a pus să dăm exemple de titluri ca şi cele de pe prima pagină din ziarele de scandal. A zis că asta e chestie de marketing şi că o să-nvăţăm noi mai târziu ce e aia.
Eu am propus trei : «Blondo, ce-ţi mai place să-ţi arăţi chiloţii!» (cu referire la doamna profesoară de sport care e blondă şi-i place să meargă pe bicicleta medicinală la orele de sport), «Chiorule, ce-ţi mai place să-ţi bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala !» (cu referire la Gelu din banca a 3-a rândul de la fereastră, responsabilul clasei, care ne spune lu doamna că ascultăm Paraziţii în ora de Ştiinţele Naturii ) şi « Piticule, ce-ţi mai place să te dai mare !», cu referire la domnu profesor de desen care e mic de statură da poartă pantofi cu toc să nu pară mai mic decât profesoara de muzică căreia i-a făcut un portret abstract, în pielea goală, şi l-a expus în cancelarie cu titlul : Muzica sferelor. Eu n-am înţeles de la început la ce fel de sfere se referă tabloul dar a înţeles domnu director şi l-a pus pe profu de desen să picteze un tricou pe deasupra sferelor. Profu a refuzat şi-a zis că nimeni nu poate interveni în procesul de creaţie în afara autorului însuşi şi că cel mult poate să facă un badi peinting şi l-a întrebat pe domnu director de unde ştie că în acea pictură abstractă apare doamna Reghina, profesoara de muzică, iar domnu director a zis că nu vrea să intre în amănunte şi a tăiat tabloul cu foarfeca.
Domnului regizor i-au placut toate trei titlurile mele şi până la urmă a făcut unul singur din ele şi m-a întrebat dacă poate să-l pună la noua lui piesă de teatru, o comedie despre viaţa din România, la care se va râde foarte mult. Eu am zis că n-am nimic împotrivă dar conform dreptului de autor (asta o ştiu de la fratele meu mai mare care e la liceu şi vrea să se facă impresar de cântăreţe siliconate) trebuie să-mi iasă şi mie ceva la afacerea asta. Regizorul a râs (dar parcă nu era râsul lui) şi-a zis că o să-mi dea 10 de bilete moca, să vin cu cine vreau la premieră. Aşa că mă duc mâine cu gaşca mea de prieteni să vedem piesa : «Blonda, chioru şi piticu». Piticu nu-şi mai încape în piele. Are deja aere de vedetă. A spus la toată lumea că el e ăla din titlu. Până şi la extemporalul pe care l-am dat la mate s-a semnat cu Piticu.
Abia aştept să văd piesa.
PS : actualizare de ultimă oră. Ne-am dus pe Magheru la Sala Dalles să vedem piesa dar era alta : « Nuţi, marinaru şi Pinochio». Aşa că am plecat acasă dezamăgiţi.
blonda, chiorul, piticul, udrea, boc, basescu, pamflet, lol, piesa de teatru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu